Category Archives: Bloguri

Citroen Racing cumparat de un fond de investitii din Qatar – UPDATE

Jurnalistii  de la Autohebdo sparg tacerea in care se afla de ceva vreme presa de specialitate din Franta. Ei vor publica saptamana aceasta un material in revista conform caruia Citroen Racing va fi achizitionat in luna octombrie de catre un fond de investitii din Qatar. Se pare ca oficializarea acestei achizitii va fi facuta publica cu ocazia Salonului Auto de la Paris din toamna si a Raliului Frantei, etapa in WRC.

 

Qatar-ul face parte deja din WRC gratie echipei semi-oficiale condusa de Nasser Al-Attiyah, Qatar World Rally Team. Odata cu aceasta achizitie, sponsorul principal Red Bull va fi inlocuit, celebra marca de bauturi energizante vizand preluarea rolului de promotor al Campionatului Mondial de Raliuri dupa retragerea celor de la Nokia.

 

Dupa oprirea programului celor de la Peugeot Sport din competitiile de anduranta, PSA, aflata in plina criza economica, continua sa se retraga din zona sporturilor cu motor. Aceasta informatie complica si mai mult decizia pe care Sebastien Loeb trebuia sa o ia. El trebuie sa anunte in scurt timp daca isi va mai continua cariera de succes in WRC. In acelasi timp, preluarea Citroen Racing de catre grupul de investitii din Qatar deschide calea francezilor catre o viitoare participare in Dakar, competitie adorata si castigata de Al-Attiyah in 2011.

 

Intrebarile la care speram sa aflam raspunsul, poate cu ocazia Raliului Finlandei care se va desfasura in acest weekend, sunt : in ce conditii a cedat PSA departamentul de competitii al celor de la Citroen?; cu ce pret a fost acesta vandut?; ce va face Loeb in continuare?; Cate masini si pentru ce piloti vor fi acestea disponibile in 2013?; Vor reveni cei de la Citroen in Dakar in 2014? 

 

Ramane de vazut…apropo, voi ce credeti? Este aceasta schimbare una de bun augur sau nu?

 

UPDATE: Pe contul oficial de Facebook al celor de la Citroen World Rally Team francezii au negat in cursul acestei seri informatiile aparute astazi in presa conform carora ar urma sa fie preluati de un fond de investitii din Qatar.

 

Planul B

In raliurile si cursele de coasta de la noi sunt nume eterne si nume noi. Marisca e etern. Giri si GXG sunt eterni. Paul Andronic e etern. In rest, vin nume noi care fac rezultate sau nu, raman si pot deveni la randul lor eterni dar mai ales vin si pleaca. Rezista cateva sezoane si se dau batuti sau sunt infranti. De buget, de stres sau pur si simplu le vine mintea la cap. Unii fac pauze in care se zbat sa stranga iar bani sa mai faca un tur de forta. Altii raman pe dinafara si traiesc in umbra propriilor vise ca puteau face performante mult mai mari si ca pe cand concurau ii bateau pe Marisca, Giri si Grigorescu. Cateodata. Si mai e Claudiu David care e un caz aparte.

 

Virusul curselor este in fiecare. Daca il hranim la un moment dat, am dat de dracu. Te face sa crezi ca esti extraordinar. Ca poti sa-i bati pe toti daca prinzi o zi buna. Si daca virusul te domina si nu iti permiti, te ruineaza. Daca iti permiti iti acapareaza sufletul.

Daca un tanar vrea sa faca o cariera in motorsport, ce sfaturi ar trebui sa primeasca el? Nu te baga, o sa te stoarca de toate vlagile? Sau, vezi ca performantele nu iti aduc niciun ban? Sponsorii iti aduc? Si pe ei nu ii intereseaza rezultatele ci imaginea? Asta ar trebui sa stie?

 

Intr-un fel, nu strica sa stie in ce se baga si ca motorsportul nu e doar nebunia de a merge tare si de a pregati masini in garaj pana dimineata. Cred ca cel mai bun sfat pentru cineva care vrea sa intre sau care poate chiar a intrat deja in iuresul motorsportului este “construieste-ti un plan B!”

 

Da, dragilor. Cine esti si ce poti sa faci pentru sufletul tau daca nu mai mergi la curse? Si nu ma refer la locul de munca. Toti au loc de munca in afara curselor. Sau aproape toti. Problema e alta. Ce te mai poate hrani la fel de mult precum cursele? Pescuitul? Trasul cu arcul? Colectionarea de timbre? Linistea din gradina casei de la tara? Ce iti poate da aceeasi lumina pe fata atunci cand te intalnesti cu prietenii care stiu ca ai pilotat? Vor avea in fata lor un om infrant “Stii ca a fost pilot de curse mai demult?” vor spune ei? Sau vei fi un om plin de viata, satisfacut, care acum se delecteaza sa colectioneze discuri vinyl si isi creste copii cu bucurie?

Alegerea ii apartine fiecaruia, dar eu cred ca un plan B, e necesar. Cel care te face sa cazi in picioare. Cel care iti vine in minte atunci cand esti cu masina in pom si astepti platforma ACR de remorcare intr-o liniste perfecta. Iti spui “Asta este, a fost misto. Ma duc acasa, in garajul meu, imi iau undita si plec doua zile in Delta”.  E adevarat. Un om care nu are alternativa va renunta mai greu, va gasi resurse unde altii nu vad nimic si va continua cu o indarjire specifica celor care nu au nimic de pierdut. Sau au totul de pierdut. Dar acum, sincer, asta e sfatul unui jucator profesionist de poker? Pariaza tot pe o mana? De fiecare data?

 

Marco Tempestini mi-a facut complimente uriase in ultima vreme. Programul de viteza in coasta imi este asigurat tot anul. Costi este hotarat sa mergem pana la capat sezonul asta cu raliurile. Sunt pe val. Dar la anul nu stiu ce va fi. Si daca nu vor fi curse, ce va ramane de pe valul de anul asta? Cuvintele lui Marco. Atat. Si ele poate vor fi auzite de altcineva care s-a inversunat sa isi fac loc in curse si se va simti cel mai special om din lume. Asa ca mai mult ca oricine am nevoie de un plan B.

 

Din fericire nu e doar unul. Sunt doua. Cartile, pianul si Olanda. 🙂 Ups, sper sa cad in picioare.

  

BMW S1000RR 2012 – Drive Test

Incepand cu 2013 BMW Motorrad va alina la startul campionatului mondial de Superbike o echipa de uzina. In prezent Marco Melandri reuseste sa aduca victoriile in tabara BMW, ultimele reusite inregistrandu-le chiar in weekendul abia incheiat pe circuitul de la Brno, acolo unde a reusit o dubla victorie, ocupand in prezent locul al doilea in clasamentul general. 

 

In cursul acestei luni BMW Group Romania ne-a pus la dispozitie varianta de strada a modelului BMW S1000RR pentru un test drive. Bineinteles ca cel mai in masura sa realizeze acest test a fost Andrei Enescu pilot in Romanian Superbike si care la radul sau foloseste in concurs o motocicleta BMW S1000RR insa varianta 2011. In prezent Andrei se afla pe pozitia a patra in clasamentul general in primul an in care evolueaza la clasa Superbike de 1000cmc.   

 

Care sunt diferentele dintre cele doua motociclete si ce s-a imbunatatit la noul model puteti afla in cele ce urmeaza chiar de la el.

 

Astazi vom vorbi despre o motocicleta care a rescris cartile facute pana acum de producatori japonezi. Este vorba despre renumita marca BMW, care de curand s-a implicat si in clasa motocicletelor sport si si-au facut din prima simtita prezenta, reusind sa distruga concurenta cu modelul S1000RR o motocicleta care ofera un pachet complet si orientat catre siguranta dar si racing. Pe langa faptul ca modelul 2009 – 2011 a distrus concurenta atat pe strada cat si pe pista, modelul 2012 testat astazi rescrie limitele si perfectioneaza o motocicleta deja ecelenta din multe puncte de vedere. Daca pentru unii utilizatori aceste schimbari par nesemnificative pentru alti fac diferenta. Eu va pot spune ca din prima secunda de cand m-am urcat pe aceasta motocicleta, am observat ca este diferita din multe puncte de vedere fata de modelul anterior.

 

La modelul 2012 sa schimbat geometria (mai exact sa micsorat ampatamentul cu circa 1 cm si sa modificat unghiul jugului cu circa 1 grad) prin aceste modificari motocicleta are un feeling mai bun orientat catre roata din fata si mareste aderenta pe roata din spate, asta in domeniul racing. Pentru strada nu trebuie sa va faceti griji de aderenta, BMW-ul venind cu un sistem de traction control foarte performant echipat cu senzori pe ambele roti si cu un giroscop, acestia masurand daca apare vreo diferenta intre viteza rotii din spate fata de cea din fata si in acelasi timp unghiul de inclinare al motocicletei.

 

Daca DTC nu este suficient pentru voi atunci va pot spune ca are cele mai fenomenale frane pe care le-am intalnit (citand un prieten dupa un mic drive test “Eu am bagat 1000 euro in frane si nu e nici macar aproape de  asta”). Se pare ca inginerii de la BMW au reusit sa combine pompa de frana Nissin cu etrieri Brembo pentru a realiza unele din cele mai spectaculoase sisteme de franare intalnite pe o motocicleta de strada. Sunt atat de bune incat la curse se pastreaza acest sistem, singurul lucru care este schimbat sunt placutele.

 

Daca dupa ce ati citit aceste lucruri va faceti griji ca  o sa blocati fata motocicletei va pot spune ca eu am incercat si nu am reusit  🙂 Sistemul ABS RACE reuseste sa distribuie presiunea din pompa fata si spate in asa maniera incat este practic imposibil sa cazi pe franare, iar forta de franare este spectaculoasa. (Luati motocicleta la un drive test si o sa va convingeti singuri 🙂 )

 

Un alt lucru schimbat la modelul 2012 este harta motorului acesta avand mai multa putere jos in ture, in continuare vine cu cele 4 moduri selectabile din buton:

 

RAIN – Care modifica parametri si pune sistemul DTC intr-un mod mai senzitiv

SPORT – Care va ofera puterea maxima a motorului adica 195 cai dar este mai restrictiv la unghiul de inclinare si la wheelie

RACE – Ofera aceiasi putere de 195 cai, dar permite un unghi de inclinare de 54 de grade, dupa acest unghi motocicleta si eu 🙂 consider ca trebuie sa fii nebun sa mai tragi de gaz asa ca devine restrictiva .

SLICK – Este modul orientat catre curse, restrictile fiind practic limitate permitand wheelie nelimitat. Acest mod este recomandat pentru cauciucuri de pista, iar pentru a-l activa o  sa ai nevoie de un modul de la BMW.

 

Daca la prima vedere designul asimetric poate nu o sa va placa, credeti-ma ca trebuie doar sa invatati sa va placa. Poate suna ciudat, dar se pare ca aceasta motocicleta reuseste dupa ce o studiezi mai bine si petreci putin timp langa ea sa iti intre la partea sensibila si sa te atraga cu designul ei.

 

Fiabilitatea nemteasca isi spune cuvantul pe pistele Europei unde am vazut motoare alergate fara absolut nici o modificare reusind timpi extraordinari si demonstrand o fiabilitate foarte buna.

 

Eu nu pot decat sa va recomand un drive test cu aceasta motocicleta pentru ca vorbele nu va pot demonstra cat de reusita este.

 

[nggallery id=313]

M-am suparat pe Costi

Am abandonat pe PS11-Santa Max2 cand mai aveam putin si terminam cel mai dur raliu din cate exista. Nu am abandonat pentru ca am mers tare si am lovit stalpul naibii. Ci pentru ca masina era ranita dupa un contact cu un ciot pe PS10 – Gatu Berbecului si a cedat. Roata din dreapta fata statea cracita si probabil ca bratul era indoit si planetara tensionata. Costi m-a intrebat “Tu ce zici, cum sa mergem pe coborare?”. Eu am raspuns ce i-am spus tot raliul si probabil ca incepusem sa-mi pierd credibilitatea “Vom merge incet”. Nu i-a convenit. Spectatorii, experienta, nevoia de a parcurge cat mai multi kilometri in regim de cursa, frustrarea ca a mers precaut si nu la maxim pana atunci imi erau potrivnice.

 

Asa ca invevitabilul s-a produs. Sau cum ar spune Jay Z ”The necessary occurred”. 27 de puncte in clasamentul debutantilor. Podiumul de la Sibiu in fata a zeci de fotografi. Podiumul care nu era doar al lui Costi, era si al meu. A ales sa mearga tare si masina nu a tinut. Daca mergeam mai incet, tinea. Si acum eram fericiti. Si in loc sa fim pe locul patru eram pe doi in clasamentul debutantilor. 

 

Pe PS 3 pe care am mers in regim de etapa, Costi a mers mai tare. Sa verificam dictarea si cum sta masina. Chiar daca era ridicata si planetarele trosneau. Pe Santa Max am prins tot regim de etapa. L-am ajuns din urma pe cel din fata  cu toate ca erau trei minute intre concurenti la start. La Shakedown, Costi era sa bage masina in sant dupa finish-ul probei pentru ca testa pe coborare. Tot timpul, eu ii ziceam sa o lase mai moale, mai incet.

Deci e normal ca m-am suparat pe el.  Sunt si rezultatele mele, e si gustul amar si asocierea pe care incepem sa o facem intre raliu si esec, banii cheltuiti aiurea si multe alte rele care decurg dintr-o abordare fara strategie. Culmea, un echipaj care ma are in componenta sa nu tina de cont de o strategie indreptata catre sosire, catre rezultat! Un sportiv nu este doar un concurent care trage tare in orice situatie. E un concurent cu viziune, cu un scop. Iar noi parem ca doi tampiti cu resurse care se duc la raliu sa-si faca damblaua.

 

Ei bine, nu e chiar asa. In cei trei ani cat am concurat de capul meu la coasta am fost focusat pe rezultat mai mult ca oricare altul. Si strategia mi-a reusit. Anii petrecuti pe pista de atletism, pe partiile de ski, pe terenul de baschet si-au spus cuvantul. Am prins rezultate mai bune decat mi-am imaginat vreodata. Insa am sacrificat experienta. Nici in ziua de azi nu stiu sa-mi setez suspensia la Ibiza mea. Nici azi nu stiu ce gume sa-mi pun, cum sa abordez unele viraje. Si fac gafe mari. Tocmai pentru ca am fost tot timpul chitit pe rezultat. Sa scot ce pot mai mult din cursa asta. Din campionatul de acum. Sa experimentez era un risc. Putea sa-mi iasa sau nu. Puteam sa ies afara si asta nu mi-am permis.

 

Costi si-a permis. Si isi permite in continuare. Eu as fi terminat probabil Raliul Clujului pentru ca mergeam incet pe ultimele probe pana la limita sa ma ajunga Badiu cu Dacia. La fel, sunt sigur ca am fi terminat Raliul Sibiului daca as fi mers eu la volan pe Santa Max2. Diferenta intre mine si Costi este ca la anul, cand probabil va veni cu o masina mult mai buna, experienta lui va fi cat de bogata poate sa fie cea a unuia care concureaza de un an la raliu. Eu ma uit la finalul raliului si la finalul anului. El se uita la anul viitor. Eu in permanenta il temperez, el vesnic are nevoie sa mearga tare. Cu mici exceptii. Astfel  sansele lui sa se bata cu cei de sus si sa termine raliurile vor fi mult mai mari decat ale mele. Uitati-va la Alex Filip, cat de important credeti ca a fost accidentul din urma cu doi ani pentru rezultatul de anul asta?! Pe una din trecerile pe Santa Max l-a batut si Badiu cu Loganul. Dar Alex nu s-a uitat la timpi ci la finis. Si clasamentul vorbeste pentru experienta lui. Si nu e unul dintre cei care daca le pui un rival cu masina similara, isi ia bataie cu ceasul de la gara. La fel va stii si Mr Stratnic in 2013. Va stii limitele sau va fi mult mai aproape sa le intuiasca si va avea foarte viu in minte abandonurile si cauzele lor.  

Eu nu as fi ajuns sa le stiu, sa le experimentez. Si atunci cine a avut dreptate, eu sau el? Dintre “hai sa terminam, hai sa mergem incet” pe care o spun ca o moara stricata si “experienta, experienta, e important sa mergem cat mai mult sa acumulam experienta” oare care e mai productiva pe termen lung? Daca acceptam ca sunt foarte mari sansele ca abandonul de anul asta sa ne salveze de unul anul viitor, e clar ca nevoia de a merge cu viteza (aparent fara discernamant) a lui Costi este strategia cea buna. No strategy can be a strategy! Mai ales pentru debutanti. Dar nu uitati, nu incercati asta decat daca aveti resursele necesare! 

Prima cursa de DTM din viata mea

Eram fascinat inca de cand eram mai mic de cursele de turisme, in special de cele din ETCC, campionat care ulterior s-a fost transformat in actualul WTCC incepand cu anul 2005. Destul de rar mai prindeam pe cate un post nemtesc o cursa din DTM, iar in prezent lucrurile nu s-au schimbat prea mult in ceea ce priveste posibilitatea de a vedea live o cursa din campionatul german, posturile care transmit aceste curse lipsind din grila operatorilor de televiziune prin cablu din Romania. Din fericire in zilele noastre internetul rezolva cam orice problema si poti vedea cam orice cursa de motorsport care ti-o doresti macar inregistrata daca nu live.

 

In ultimii ani DTM a fost intr-o usoara zona de umbra, doar doi constructori tinand practic campionatul, Audi si Mercedes-Benz. DTM a luat nastere in 1984 si purta titulatura de Deutsche Tourenwagen Meisterschaft, iar in 1996 originalul DTM si-a inchis portile. Constructorii Audi, Opel, BMW, Alfa Romeo si Mercedes-Benz au fost cei care au fost prezenti in acea perioada in DTM. In anul 2000 DTM s-a reintors in lumea motorsportului purtand titulatura de Deutsche Tourenwagen Masters, asa cum s-a pastrat pana in prezent. Mercedes-Benz si Opel au fost cei care au reinviat campionatul, noua versiune folosind modele coupe cu doua usi, iar masinile folosite de cei doi constructori au fost CLK-GTR si Astra Coupe. Alfa Romeo si BMW erau implicati in ETCC si nu au revenit, iar Audi nu a vrut sa participe fara sa foloseasca tehnologia lor quattro 4WD. In 2004 Audi a revenit totusi in DTM si cu aceasta ocazie cei trei constructori au decis sa treaca la modele berlina respectiv, Audi A4, Opel Vectra GTS si Mercedes-Benz C-Class. La sfarsitul anului 2005 Opel si-a anuntat retragerea din campionat datorita reducerilor de cheltuieli a celor de la GM Europa, si parca istoria se repeta si in 2012, Chevrolet anuntandu-si retragerea din WTCC.    

 

In anul 2010 fanii DTM aveau sa primeasca o veste mult asteptata. BMW anunta la inceputul anului revenirea in DTM, fapt confirmat in toamna aceluiasi an. Odata cu anuntul facut de BMW, cei trei constructori au luat decizia de a reveni la caroseriile coupe cu 2 usi, iar modele ce urmau a fi folosite erau Audi A5, BMW M3 si Mercedes-Benz C-Class Coupe. Pentru prima oara cei trei constructori impreuna cu organizatorul competitiei, au inceput sa lucreze impreuna la o platforma comuna in ceea ce priveste siguranta noilor masini, realizand in prezent unul dintre cele mai sigure cockpit-uri din motorsport.   

 

Inca de anul trecut vorbeam cu un prieten sa mergem la o cursa din DTM si in calendar tocmai isi facuse aparitia o etapa demonstrativa la Munchen, special dedicata fanilor in care pilotii nu punctau. Agreasem astfel ca aceasta va fi etapa la care vom merge. Intre timp au intervenit alte probleme si nu am mai putut ajunge la nicio etapa. Prezenta la o runda din DTM ramanea astfel un vis frumos, sau poate nu?!

 

In urma cu aproape o luna avea sa vina si cea mai frumoasa veste pentru fanul DTM din mine. BMW Group Romania ne invita sa fim alaturi de echipa BMW Motorsport la etapa din DTM de la Munchen. Zilele au zburat rapid si la fel am facut-o si noi catre Munchen in dimineata zilei de sambata 14 iulie, la ora 9.30 aterizand pe aeroportul Franz Josef Strauss. Am ajuns rapid la hotel, care se afla in vecinatatea stadionului olimpic si cum am intrat in hotel am dat nas in nas cu Bruno Spengler, nimeni altul decat cel care a adus prima victorie pentru BMW de la revenirea in DTM. Nici nu am apucat sa ma dezmeticesc bine, ca in momentul in care m-am suit in lift am dat peste Rahel Frey, pilot Audi. Dupa o scurta reimprospatare de 10 minute si echiparea corespunzatoare ca niste adevarati fani DTM, am plecat spre Olimpiastadion, unde aveam sa luam contact pentru prima oara cu aceasta lume.

 

La stadion ne astepta Steve Mueller din cadrul echipei BMW Motorsport, care ne-a inmanat legitimatiile de presa si care aveau sa ne deschida mai tarziu toate usile. Ceea ce m-a uimit in drum catre stadion si mai tarziu in incinta acestuia a fost atmosfera de sarbatoare, te simteai de parca erai la un mare picnic, toata lumea iti zambea, copiii fluturau steaguri cu constructorul favorit si avand in vedere ca ne aflam langa locul de nastere al BMW, va dati seama care erau steagurile predominante. La tot pasul vedeai sloganurile I M Back, I M Fan, pe tricouri, sepci, etc., si foarte multi fani care se indreptau catre cortul BMW Motorsport.

 

Tot catre acest cort ne indreptam si noi, insa pentru noi acesta reprezenta punctul de plecare catre BMW Team Schniter infiintata in 1963, condusa in prezent de Charly Lamm si care are in componenta sa, pentru DTM, pe Bruno Spengler si Dirk Werner. Aceasta era prima mea intalnire cu masinile de DTM si in special cu noul M3 DTM. Ne aflam la doar cativa centimetrii de bolidul care ascunde sub capota impresionantul motor V8 de 4.0l P66 de aproximativ 480 cp si 500Nm, si asta datorita restrictoarelor de aer conform regulamentului.

 

Turul s-a incheiat dupa aproximativ 20 de minute, in care ni s-a explicat cum pregatesc inginerii si tehnicienii masina inainte de cursa, si ne-am indreptat grabiti spre stadion acolo unde deja incepusera duelurile. Nefiind o cursa obisnuita, etapa de la Munchen s-a desfasurat in sistem de dueluri eliminatorii asa cum se desfasoara Race of Champions. Ziua de sambata a fost dedicata intrecerii pe echipe, care in final avea sa fie castigata de echipa Mercedes-Benz formata din Ralf Schumacher si Jamie Green. Ceea ce a fost impresionant in mometul in care am patruns in incinta arenei, a fost sunetul facut de bolizii de concurs, care este destul de diferit la cele trei modele. C-Class Coupe AMG este cel mai “rau” dintre modele, cu un sunet gros al V8-ului si cu rateuri ale evacuarii de ziceai ca divizia de Panzere a reinviat si a iesit la antrenamente. A5 este de departe cel mai zgomotos cu un sunet care pare a nu avea limita si aduce mai degraba cu un sunet al unui motor V10. M3 DTM este cel mai cuminte dintre cele trei modele, dar asta pana urca la turatii inalte si bestia adormita de sub capota se dezlantuie.      

            

Daca pentru protagonistii celor trei constructori lucrurile se incheiasera sambata, pentru mine cea mai frumoasa parte abia incepea. Urma sa mergem cu un Taxi de 500cp si asta datorita restrictorului de aer, adica un BMW M3 GT model care a adus titlul la constructori la clasa GT din American Le Mans Series in 2011. Pentru o asemenea masina era nevoie si de un sofer pe masura si cine era mai potrivit decat veteranul Dirk Adorf, pilot cu peste 20 de ani de motorsport, specialist al cursei de 24 de ore de la Nurburgring si care in prezent concureaza in campionatul VLN. 1.8km mi-au ridicat nivelul adrenalinei, adica trei ture pe circuitul pe care cu doar cateva minute inainte evoluasera piloti precum David Coulthard, Martin Tomczyk sau Mattias Ekstrom. Odata coborat in scaunul din dreapta al M3-ului GT, Dirk a inceput sa pregateasca cei 500 de cai putere si toata vibratia din podeaua masinii am inceput sa o resimt in tot corpul. Cu toate ca circuitul era destul de scurt, accelerarile, franarile si aderenta incredibila pe viraje m-au uimit, iar puterea motorului parea sa nu aiba limita.  

 

M-am retras dupa aceasta experienta in cortul celor de la BMW Motorsport pentru a reveni cu picioarele pe pamant dupa acest puseu de adrenalina. Relaxarea nu a durat prea mult pentru ca Andy Priaulx si-a facut aparitia si a acceptat sa imi raspunda la cateva intrebari pe care le veti afla in zilele care urmeaza. Nu am incheiat bine filmarea cu Andy ca Bruno Spengler si-a facut si el aparitia si la fel de amabil a raspuns catorva intrebari pe care le-ati putut vedea deja in materialul video publicat pe site. De altfel Bruno a demonstrat ca daca renunta la cariera de pilot, isi va putea crea cu usurinta una de DJ, el fiind cateva ore amfitrionul petrecerii ce a avut loc sambata seara la BMW Welt.   

 

O noua zi o noua provocare. Pentru mine provocarea avea sa fie intalnirea cu directorul BMW Motorsport, Jens Marquardt, omul care din 2011 a preluat postul de conducere de la Mario Theissen si a dezvoltat programul in DTM. Timp de 20 de minute a raspuns intrebarilor puse de noi, si in zilele urmatoare veti afla cat de importanta a fost revenirea in DTM, dar si de ce programul din WRC nu este o prioritate.

 

Pentru concurenti duminica avea sa fie fiecare pentru el, adica era cursa dedicata pilotilor. Bruno era castigatorul de anul trecut si spera sa repete figura frumoasa si sa aduca o noua victorie pentru BMW. Nu a fost sa fie asa insa a reusit sa urce pe ultima treapta a podiumului. Finala s-a dat intre Mattias Ekstrom de la Audi si Jamie Green de la Mercedes-Benz cel care in urma cu o runda reusise in ultimul viraj sa ii fure victoria de sub nas lui Martin Tomczyk. O aversa avea sa creasca suspansul si mai mult, finala fiind intarziata 10 minute. Toata lumea astepta deznodamantul unui weekend de sarbatoare al DTM-ului. Mattias Ekstrom a reusit in final sa isi adjudece victoria la Munchen facandu-si astfel cel mai frumos cadou cu ocazia implinirii a 34 de ani cu doar o zi inainte.   

 

Aventura noastra s-a incheiat odata cu aterizarea pe aeroportul din Otopeni, unde canicula era deja stapana de doua zile pe capitala tarii. Poate ca multi vor crede ca etapa de la Munchen nu reprezinta cu adevarat DTM-ul, insa va asigur ca atmosfera pe care am intalnit-o a fost la fel de competitiva toti pilotii si toate echipele tratand cu cea mai mare seriozitate aceast eveniment. Sigur ca o etapa pe un circuit care aduce puncte in campionat este mult mai importanta, insa pentru fani etapa de la Munchen reprezinta oportunitatea maxima pe care o au de a-si intalni pilotii favoriti si de a interactiona cu acestia.

Cine intra si cine iese din WRC sau de ce-l urasc pe Bernie

Acum aproximativ o luna de zile vorbeam despre posibila inlocuire a celor de la Citroen cu cei de la Peugeot in Campionatul Mondial de Raliuri. Aproape nu trec 2-3 saptamani si mai apare cate un zvon despre posibila intrare in WRC a unui constructor, asa ca intrebarea de astazi este : cine va fi primul care va sparge gheata si va anunta acest lucru? Hyundai sau Toyota? Oare exista vreo sansa ca General Motors sa-si mai doreasca sa cheltuie niste bani cu aducerea Opel in WRC dupa ce Chevrolet pleaca din WTCC? Si ce parere aveti despre FIAT, sigur le-ar placea sa se alature. Ce impact mai mare poate avea o noua masina lansata decat faptul ca o vezi la lucru in raliuri? Renault ar face mai bine sa-si ia notite si sa-si pregateasca viitorul Clio IV Rs pentru standardele WRC, dupa ce au anuntat ca renunta la motorul aspirat de doi litri in favoarea unuia mai mic, turbo. In plus, francezii nu mai fac parte oficial din marele circ al Formulei 1, asa ca… 

 

Cativa dintre constructorii de mai sus si-au confirmat dorinta de a (re)veni in WRC iar restul sunt niste speculatii de-ale mele. Oricum, nu se poate nega ca o buna parte a constructorilor nu iau in calcul un program in WRC. Toyota si Hyundai au dat cele mai puternice semnale pana acum. Desi lipseste anuntul oficial al amandurora, exista suficiente indicii care ne conduc la ideea ca, in curand, vom asista la reintoarcerea acestora in raliuri.

 

Dand timpul inapoi, imi aduc aminte cum Toyota reprezenta o forta in WRC pana cand Bernie Ecclestone i-a atras in F1. Si cei de la Hyundai au facut parte odata din elita raliurilor dar nu s-au remarcat in niciun fel prin rezultate ci mai degraba prin probleme tehnice cum ar fi incendiile invizibile sau stergatoare defecte de parbriz, si cam atat.

 

Pe de alta parte, in timp ce unii inca fac evaluari despre intrarea in WRC, exista echipe care concureaza si care iau in calcul parasirea campionatului. Nu mai e nicio surpriza ca cei de la Ford s-au saturat sa tot astepte din partea FIA o solutie pentru promovarea TV la nivel mondial. Tinand cont si de lipsa acuta a rezultatelor, munca lui Malcolm Willson este admirabila. Este incredibil cum reuseste sa-i mai convinga pe cei de la Ford sa-si cheltuie banii in WRC.

 

Momentan, FIA inca mai lucreaza in spatele usilor inchise si tot ceea ce stim este ca a semnat un contract cu cei de la EBU pentru restul sezonului 2012. Acest lucru inseamna ca vom avea parte de aceleasi emisiuni cu rezumate transmise tarziu in noapte. Aaa, era sa uit. Au mai zis ceva de streaming video online, fara sa detalieze ce inseamna asta.

 

Asadar, Ford ia serios in considerare abandonarea navei (care se scufunda), Hyundai si Toyota ar putea sau nu sa revina in WRC ( unde expunerea media si interactiunea cu fanii este mult mai mica fata de F1) iar daca FIA nu se tine de promisiuni, probabil cei de la VW nu vor cheltui prea multi bani in lupta cu Citroen, asta daca francezilor le va mai placea sa se joace singuri. La toate astea adaugati declaratia lui David Richards ( Prodrive-MINI) in care a spus ca el nu poate cere bani unor sponsori fara sa stie ce poate sa le ofere sezonul viitor.

 

Ultima problema aparuta recent este cea a organizatorilor din WRC, carora FIA le cere in plus 100.000 euro pentru a le mentine etapa in calendarul 2013 al WRC. Aici se poate sa ma insel, deoarece nu am mai auzit nimic despre asta in ultima perioada. Sau poate pentru ca toti organizatorii au refuzat ferm sa faca asta?! Daca FIA nu va schimba radical ceva, cu totii vor trebui sa faca ceea ce-i avantajeaza mai mult si se vor duce iarasi la Bernie. Sau, poate in IRC? Cine stie…

 

PS: Toyota a spus ca momentan le lipsesc oamenii cu experienta in WRC. Noi le sugeram sa vorbeasca cu cei de la Prodrive. Au facut o treaba foarte buna cu BMW si MINI iar atata timp cat japonezii se ocupa de buget sunt sigur ca Yaris WRC poate fi cel putin la nivelul la care MINI a ajuns.

Imi place la Hungaroring

Andrei Enescu #99 – BMW S1000 RR  – pilot in RoSBK

 

Astazi o sa va povestesc putin din etapa de la Hungaroring un circuit superb pe care masinile de F1 se distreaza in toata splendoarea lor .

 

Ca de obicei etapa incepe vineri cu antrenamente libere . Asa ca ma urc pe motoreta fac o intrare fiind prima data pe accest circuit zic sa o las relativ usor pentru a incerca sa invat circuitul. Totul parea simplu cu exceptia unei curbe, care pur si simplu nu avea logica 🙂 Am reusit performanta sa ma duc de 4 ori drept, noroc ca aveai unde 🙂 Era o curba gen “avatar frana ca ne prapadim” citand un prieten 🙂

 

Asa ca sa revenim la prima zi. Dupa un abandon la Slovakiaring, aici era reacomodarea cu motocicleta. Dar cum socotelile de acasa nu iti ies cum vrei la a doua intrare pe circuit un compatriot din fata lasa o mare balta de antigel intr-un viraj si bineinteles ca pentru mine a urmat o mica cazatura, asa de control. Am avut noroc ca mobra a scapat nevatamata iar eu ma vindec gratis 🙂

 

Dupa cazatura am facut o plimbare cu niste domni amabili care m-au dus inapoi la stand si am reparat motocicleta, asa ca ziua de vineri a fost compromisa.

 

Sambata lucrurile au stat mult mai bine. Am intampinat probleme cu franele si am tot incercat sa le remediam. Cu aceasta ocazie as vrea sa multumesc Brembo “O sa am grija sa nu-i mai folosesc niciodata :)) “

 

Am intrat in cursa de anduranta de sambata pentru a invata mai bine circuitul, unde mi-am gasit doi austrieci drept parteneri de distractie. Ei au fost cei cu care m-am sicanat, ne-am injurat ne-am scuipat lucruri normale in fiecare lap 🙂 Lasand gluma a fost o cursa frumoasa, care pe o temperatura  de peste 35 grade m-a intrebuintat serios.

Duminica ziua cea mare.  Reusesc de dimineata  un ultim tur de calificare cu un timp de calificare bun, dar din cauza problemelor tehnice ma clasez doar pe 6 pe grila de start.

 

La start o mare inghesuiala. Ma gandesc ca sansa mea ar fi o plecare buna. Reusesc  un start bun si la prima curba ordinea era Mistode, eu, Cazacu, Gal, Vargolici. Dupa putin timp Cazacu reuseste sa ma depaseasca si din cauza problemelor cu franele Gal reuseste sa ma depaseasca si el. Totusi pana la sfarsit am reusit sa imi mentin pozitia si sa termin pe locul 4 la romani.

 

A fost o cursa foarte frumoasa din care am invatat multe si astept cu nerabdare sa revin pe acest circuit. Dar pana atunci voi fi prezent din nou la Slovakiaring, destinatie spre care voi pleca chiar maine 5 iulie, urmand ca in perioada 7-8 iulie sa participa la cea de-a cincea etapa a campionatului Dunlop RoSBK.

 

Clasament general dupa etapa a IV-a

1 Cazacu   83
2 Mistode   81
3 Vargolici   52
4 Gal   39
5 Enescu   37
6 Zsigmond   35
7 Zaharia   29
8 Alexandrescu   29
9 Karabulut   25
10 Cioata   24

Va prelua Peugeot programul din WRC al Citroen ?

In ultima perioada, cativa mari producatori auto precum Fiat, Toyota sau Hyundai au ajuns pe prima pagina a siteurilor specializate in motorsport. Se vorbeste despre o implicare a acestora in WRC in viitorul apropiat. Bineinteles, in marea majoritate a cazurilor, articolele au la baza niste zvonuri sau imaginatia bogata a fanilor, dar nu e asa greu sa-ti imaginezi cum niste producatori de succes ar fi interesati de WRC, mai ales daca FIA rezolva problema mediatizarii si a problemei cu emisiunile de la TV.

 

Cu speranta ca cei de la Mini vor ramane si se vor extinde, anul viitor Campionatul Mondial de Raliuri va reuni la start patru constructori, celor trei din acest sezon alaturandu-se Volkswagen. In cazul ideal, acesti patru ii vor inspira si pe altii si-i vor determina sa-si revizuiasca planurile pentru diviziile de motorsport, intrarea in WRC fiind un pas firesc. Daca ramanem realisti, nu putem fi siguri de planurile pe termen mediu si lung al niciunuia dintre cei patru. Iar unul dintre contructori il vom trata separat, Citroen.

 

Pe masura ce scriu acest material imi doresc ca ideea mea sa fie una gresita. Este suficient de dureros sa vezi cum WRC sufera din cauza mediatizarii si a transmisiilor TV, ca sa nu mai zic de numarul mic al echipelor ( de uzina sau private). Pierderea unui constructor de succes cum este Citroen ar fi cea mai mare lovitura, asa ca sper ca sefii PSA sa nu gandeasca la fel  si sa ramana in WRC inca multi ani de acum inainte.

 

Cand Peugeot a anuntat incheierea programului pentru Le Mans ( stiti ca e weekendul asta da? ), toata suflarea raliistica a fost ingrijorata pentru Citroen, care putea sa-si anuleze programul WRC. Slava Domnului, Citroen si-a exprimat dorinta de a mai ramane in raliuri pentru cativa ani. Dar, dupa retragerea neasteptata din Le Mans a colegilor de grup, cu totii am realizat ca acest scenariu se poate intampla si in cazul celor mai bine puse la punct programe de motorsport.

 

Sa va mai spun ca am ajuns sa-i urasc pe cei de la Mini si Prodrive pentru ce i-au facut lui Meeke? Cu cat WRC va continua sa sufere de lipsa transmisiilor Tv, cu atat va continua sa nu fie atractiv pentru sumele imense care trebuiesc investite in acest sport. Pana cand FIA va rezolva aceasta problema, expansiunea calendarului in noi zone de pe glob nu va putea fi luata in calcul. Dar sa vedem de ce e asa importanta aceasta expansiune.

 

PSA Peugeot Citroen cauta sa-si mareasca vanzarile in China, Rusia si America Latina, fapt care ar compensa pierderile prognozate de 8-10% de pe pietele europene din acest an. Aceste cifre sunt corelate de calendarul WRC, mai ales daca FIA va introduce raliuri in America de Sud, dar si mai important in Rusia si China. Deloc surprinzator, aceste piete sunt importante si pentru Ford si VW, dar mai ales pentru Mini si BMW, cei din urma dand lovitura in 2011 cu vanzarile in China si Coreea de Sud, in timp ce America de Nord detine recordul pentru numarul de Mini-uri livrate anul trecut. Asadar este mai mult decat logic sa ne asteptam ca etape din aceste tari sa fie introduse in calendarul WRC, nu doar pentru a “satisface” actualii constructori ci si pentru a atrage noi sponsori si investitori pentru acest campionat.

 

Ce legatura au toate astea cu Citroen in particular? Ei bine, francezii si-ar putea sa-si doreasca sa se retraga “in glorie” inainte ca urmatoarea generatie a modelului DS3 sa fie lansata, fortand compania sa investeasca sume importante pentru dezvoltarea noii masini. Pe cealalta parte, totul depinde de planurile celor de la Citroen vizavi de gama DS si, tinand cont de caracterul premium al gamei distinctive, nu cred ca viitorul model va fi un simplu facelift al celui actual. 

 

Sunt multe intrebari si vizavi de Sebastien Loeb, a carui plecare din WRC este mai iminenta cu fiecare raliu, desi francezul nu pare dispus sa renunte prea repede la acest sport. Cu Loeb plecat, Citroen va fi nevoita sa descopere si sa pregateasca noi talente dar va trebui sa fie pregatita si pentru cateva infrangeri usturatoare. Sigur, ei pot recruta orice pilot actual, dar nimeni nu garanteaza ca acesta va avea niste rezultate ideale. Nu pot spune ca raliurile pentru Citroen se vor incheia odata cu plecarea lui Loeb, dar nu ai cum sa negi faptul ca aceasta asociere a produs cele mai spectaculoase rezultate si recorduri in ultimii ani, recorduri care probabil nu vor fi doborate niciodata. Aruncati o privire in F1, catre Ferrari si faceti o comparatie cu ce se intampla acum fata de “era” Schumacher.

 

Avand toate astea asternute pe hartie, ceea ce pare a fi un viitor sumbru pentru Citroen pare in acelasi timp a fi ceva bun pentru Peugeot.  Sora de grup face parte din marea familie a raliurilor desi ultima implicare in WRC a fost un dezastru total. Intrebati-l pe Marcus Gronholm despre Peugeot 307 WRC daca nu ma credeti. Totusi, modelul precedent, 206 WRC a fost o masina de succes. La fel au fost si rezultatele in vanzari ale modelului de strada, iar acest lucru nu-l putem spune si despre 207. Dupa un traseu nu foarte satisfacator al lui 207, noul model poarta o presiune imensa pentru a produce cifre in vanzari. Peugeot deja a anuntat oficial constructia lui 208 R4T, pensionandu-l astfel pe 207 S2000. 

 

Cum vi se pare inlocuirea lui Ds3 WRC cu 208 WRC, pentru a atrage atentia asupra unei masini de volum in detrimentul uneia de nisa premium, asa cum este DS3?

 

Doar timpul ne va raspunde. Pana atunci, ar trebui sa fim fericiti ca cei de la PSA Peugeot Citroen isi continua implicarea la nivel de varf in diferitele ramuri ale motorsportului in ciuda crizei economice. Avand doua companii foarte cunoscute, PSA poate oricand “comuta” intre cele doua si isi poate pastra ritmul.

Sezonul zvonurilor

Ca de fiecare data, si in acest an luna iunie reprezinta momentul de start pentru zvonurile legate de valsul transferurilor. Fara indoiala, Lewis Hamilton, al carui contract este scadent, este subiectul preferat in acest sens, insa, cel putin pentru moment, acesta incearca sa-si ascunda intentiile. Cel putin asa a facut-o la Montreal, atunci cand a declarat ca el se gandeste doar la pilotaj si ca de viitorul sau se ocupa oamenii din echipa care-l manageriaza. Nu-l contrazicem, dar hai sa vedem si care ar fi optiunile sale.

 

Drumul catre Ferrari pare inchis. Din pricina lui Alonso in primul rand. Apoi pentru ca exista deja un zvon legat de o posibila trecere a lui Vettel in tabara italienilor incepand cu 2014. O alta varianta poate sa fie refacerea perechii cu Rosberg. La Mercedes. Insa vor avea conducatorii echipei germane puterea sa-i spuna lui Michael Schumacher ca nu mai au nevoie de el? 

 

Sa presupunem ca da si ca vom avea o pereche Lewis-Nico la Mercedes. Ei bine, de aici incepe valsul. Pentru ca Michael ar putea sa-si doreasca sa continue si-atunci, pentru ca in general opiniile lui Bernie sunt respectate, iar acesta a spus ca si-ar dori sa vada un cuplu al asilor germani la Red Bull, Christian Horner i-ar putea oferi un contract. Sacrificat: Webber. 

 

Dar, oare, chiar o sa fie vorba de sacrificiu? N-as spune. Pentru ca daca la Ferrari nu este loc pentru Hamilton, pentru Webber poate sa existe. Alonso, cel despre care se spune ca are mai multa putere in cadrul echipei chiar si comparand cu epoca Schumi, isi doreste un coechipier rapid, pe post de iepure. Iar conducerea echipei nu ar spune nu. Pentru ca ar putea sa-l scoata pe Fernando din zona de confort, pentru ca ar marca o premiera (primul australian din istorie care piloteaza pentru Scuderie), dar si pentru ca ar putea beneficia de un cuplu capabil sa aduca titlul constructorilor. 

 

Asadar, Mark ar avea o solutie la indemana, iar aceasta nu este una oarecare. Dar, are motive sa plece? In principiu, da. Are deja 36 de ani si a petrecut 6 la actuala sa echipa. Daca s-a gandit vreodata sa schimbe echipa, atunci acum este momentul sa o faca. Altfel, probabil ca nu va avea de ales decat intre team-uri de mana a doua, si, evident, nu este varianta ideala. 

 

Fara indoiala, pentru moment, acest lant de schimbari nu reprezinta decat un scenariu. Unul plauzibil insa, asa ca merita sa asteptam saptamanile care urmeaza pentru a descoperi in ce masura va deveni au ba realitate. Intre timp, fireste, puteti gasi si voi alte variante. Si poate ni le impartasiti in comentarii…

Din pataniile mele la Slovakiaring

Andrei Enescu #99 – BMW S1000RR – pilot in RoSBK

 

Astazi o sa va povestesc putin din etapa de la Slovacia. Prima data cand am vazut acest circuit superb, facut intr-o tara in care nu sunt mai dezoltati ca noi, dar uite ca pot. Asa ca o sa trec direct la subiect. Slovakiaring un circuit de viteza si cand zic de viteza nu glumesc 🙂 deci acolo virajele sunt wow.

Prima zi pe Slovakiaring, aranjamentul de dimineata, prima intrare zic hai sa o iau usor, dar pe circuitul asta usor inseamna foarte tare din start. M-am calificat in grupa A2, grupele fiind impartite in A1 Pro, A2 racer, B Intermediara, C Rookies. Asa ca am lamurit-o cu grupele cum stam. Sa revenim la circuit, curbe largi de viteza cu saritoare, adica locuri unde pur si simplu zbori cu motoreta, putin denivelat dar relativ bun la aderenta si la conditii. Dupa prima intrare eram putin in ceata pentru ca trasele care le stiam aici nu mai se aplicau si trebuia schimbata putin tactica cat si setarile motocicletei.

 

Ziua a decurs bine am progresat usor spre un timp de 2.15,1 pana la sfarsitul zilei cel mai bun timp in calificari de la romani pe ziua de vineri. Totul parea atat de simplu, pana cand a doua zi am luat o decizie sa incercam si alte setari. Hmmm mare greseala. Am intrat intr-un miraj si o ceata care nu a facut decat sa ma incurce, am incercat sa lungim motocicleta ca sa fie mai stabile, dar nu mai performa atat de bine pe unele viraje si lista problemelor continua.

Ziua de sambata a mers relativ bine dar cu un progres bunicel am progresat la grupa A1 si am obtinut locul 5  pe grila formata din 260 de participanti la cursa de anduranta. Dar din cauza lipsei de fonduri am preferat sa nu duc aceasta cursa pana la capat fiind prea solicitanta pentru motocicleta si buzunar 🙂 3 ore de mers continuu streseaza orice motor.

 

Asa ca sa revenim. Ziua de duminica sau mai bine spus ziua cea mare ziua cursei 🙂  Dupa prima cursa cea de la 600 in care in ultimul tur s-a petrecut un accident destul de grav cu accidentarea lui Pop Petre si Octavian Negrea, cursa s-a amanat pentru eliberarea pistei si a celor implicati in accident. Dupa cateva minute de asteptare, care au parut o vesnicie, se da anuntul sa ne prezentam la start eu fiind pe pozitia 8 din 60 de rideri la clasa mare. In fata mea la romani avand pe Cazacu, Mistode si Vargolici. Facem ultimele verificari la motocicleta se anunta eliberarea pistei si se da startul pentru tura de incalzire. Plec bine de la start dar era doar o tura de incalzire ce era mai greu urma, ajungem din nou la start ma pregatesc sa incerc sa fac un start la fel de bun se da verde plec motocicleta da un mic semn de rateu, dar tot reusesc sa plec bine. Ajung pe locul 3, in fata mea pana in primul viraj reusind sa ma devanseze Cazacu si cu un alt rider.

Imediat un prim grup format din Michi Motorsport, Cazacu, eu si Mistode ne-am indepartat de restul concurentilor. In ultima parte a circuitului Mistode fiind in spatele meu incearca o depasire, eu fortez intrarea intr-un viraj pierd aderenta pe roata din fata incerc sa o controlez si ghici ce motocicleta s-a gandit sa prinda totusi aderenta din nou aruncandu-ma din sa direct in pietris si motorul desigur venid si el din urma, ca na nu se putea sa ma lase singur, aterizeaza la cativa metri de mine. Ma ridic putin ametit  de la impact alerg spre motocicleta cu speranta ca pot continua cursa, dar din nefericire motocicleta era mult prea avariata pentru a mai putea continua. Asa ca stau pe margine si privesc o cursa care putea fi relativ usoara, pierduta din cauza unei simple greseli. Asta e motorsportul niciodata nu poti sti ce se poate intampla.

 

Cu putin noroc si cu ajutorul unui prieten, Florin Calin, am reusit sa repar motocicleta si sa ma pregatesc pentru urmatoarea etapa. Inca mai ma resimt putin de la cazatura dar trece cu putina vodka  :))) glumeam  🙂  asa ca sper sa ne revedem cu bine la urmatoarea poveste de la Hungaroring!

 

N.R. La ora publicarii acestui articol Andrei face ultimele setari ale motocicletei pentru etapa de la Hungaroring 15-17 iunie.