Tag Archives: kris meeke

Kris Meeke confirmat de Citroën pentru sezonul 2015


Campionul IRC din 2009, Kris Meeke, a fost astazi confirmat de Citroën Racing pentru sezonul WRC 2015. Dupa ce in 2005 Meeke a obtinut pozitia a treia in Junior WRC, abia in 2013 britanicul avea sa alerge pentru prima oara sub culorile Citroën Total Abu Dhabi World Rally Team. 2014 regasea echipajul Kris Meeke/ Paul Nagle la volanul unui model DS3 WRC oficial, in primul sezon complet pentru Citroën Racing.

Kris Meeke Citroen

Este fantastic faptul ca pot continua aceasta aventura. Inca de anul trecut Citroën Racing mi-a acordat sansa de a imi demonstra valoarea. Acest prim sezon complet a fost in totalitate un an de invatare. In cea de-a doua parte a sezonului am putut sa imi arat o parte din potential. Mai este mult de munca dar vom profita de o baza solida pentru a continua sa progresam. Cu experienta totul devine mai simplu. Cunosc bine echipa si ma simt ca int-o familie la Citroën!” declara Kris Meeke.

 Kris Meeke 2014

Echipajul Meeke/ Nagle a reusit in acest an sa urce pe podiumul de premiere in patru raliuri cu suprafete diferite Monte-Carlo, Argentina, Finlanda si Franta si s-a aflat pentru o scurta perioada la conducerea raliurilor din Australia si Germania. Cu un calendar identic in 2015 cei doi spera sa fie si mai competitivi. 

Yves Matton

Am mizat pe Meeke in acest sezon si cu fiecare cursa el a devenit un pilot complet. Am vazut un punct de cotitura in raliul Finlandei iar abordarea lui a fost una buna. El a castigat experienta tot sezonul, viteza dar si rabdare. Kris este un pilot competitiv pe toate suprafetele si aceasta polivalenta este un atuu pentru Citroën Racing. Numele celui de-al doilea pilot pentru sezonul urmator va fi nuntat ulterior dupa ce vom incheia toate discutiile cu diferiti piloti.” declara Yves Maton, directorul Citroën Racing. 

In urma cu 50 de ani MINI si Paddy Hopkirk castigau Raliul Monte-Carlo


În ianuarie 1964, Paddy Hopkirk a transformat micul automobil britanic într-o legendă a motorsportului – Timo Mäkinen şi Rauno Aaltonen au repetat succesul în 1965 şi 1967.

1964_-Prima_victorie_in_Raliul_Monte_Carlo_medium_1600x1082

Automobil mic, victorii mari: au trecut 50 de ani de la una dintre cele mai spectaculoase victorii în istoria motorsportului internaţional. La 21 ianuarie 1964, Mini Cooper S a câştigat Raliul Monte Carlo pentru prima dată. Echipajul nord-irlandez format din Patrick (“Paddy”) Hopkirk şi navigatorul Henry Liddon a fost cel care a realizat marea surpriză, prin care micul automobil britanic a rezistat superiorităţii adversarilor semnificativ mai puternici. Evoluţia perfectă pe drumurile naţionale şi trecătorile montane, gheaţă şi zăpadă, viraje strânse şi pante abrupte a pus bazele statutului de distrugător al giganţilor şi intrarea în inima publicului şi în analele motorsportului. Într-adevăr, dominaţia versiuni clasice Mini în Raliul Monte Carlo a continuat şi în anii următori, după ce coechipierii finlandezi ai lui Hopkirk – Timo Mäkinen şi Rauno Aaltonen – au trecut alte două victorii (1965 şi 1967) în palmaresul constructorului britanic.

1964_-Prima_victorie_in_Raliul_Monte_Carlo_medium_1600x1366

Acum în vârstă de 80 de ani, Paddy Hopkirk are aceeaşi privire strălucitoare atunci când îşi aminteşte calităţile maşinii învingătoare: “Chiar dacă Mini era doar un mic sedan de familie, din punct de vedere tehnic avea numeroase avantaje. Tracţiunea faţă şi motorul transversal montat în faţă erau avantaje majore, aşa cum era şi faptul că automobilul era mic, parcă perfect adaptat pentru drumurile înguste, aşa cum fuseseră degajate de pluguri. Am fost extrem de norocoşi – maşina era ideală, toate acestea s-au petrecut la momentul potrivit“.

1964_-Prima_victorie_in_Raliul_Monte_Carlo_medium_1600x1051

Penultima probă specială a Raliului Monte Carlo, legendara “Night of the Long Knives” (Noaptea Cuţitelor Lungi), a fost cea în care Mini Cooper S cu numărul de concurs 37 şi numărul de înmatriculare 33 EJB au intrat în cursa pentru victoria din iarna anului 1964. Hopkirk a trecut linia de sosire cu o întârziere de 17 secunde faţă de principalul adversar, Bo Ljungfeldt, aflat la comenzile mult mai puternicului Ford Falcon cu motorizare V8. Concepută pentru a egala diferenţele de masă şi putere dintre diferitele maşini, formula de compensare de la acea vreme a făcut ca versiunea clasică Mini să fie liderul clasamentului general. Iar Hopkirk şi-a apărat avantajul în sprintul de pe străzile din Monte Carlo, probă care a încheiat competiţia. La ceremonia de premiere, el a împărţit ovaţiile publicului cu coechipierii săi. Locul al patrulea reuşit de Timo Mäkinen şi poziţia a şaptea ocupată de Rauno Aaltonen au completat succesul Mini Cooper S şi a inaugurat era celor “Trei Muschetari” în Raliul Monte Carlo.

1964_-Prima_victorie_in_Raliul_Monte_Carlo_medium_1600x1105

Victoria versiunii clasice Mini a fost îndelung sărbătorită acasă, în Marea Britanie natală. Hopkirk a primit o telegramă de felicitare din partea guvernului britanic, iar trupa Beatles s-a numărat prin cei care au celebrat succesul. “Am primit o telegramă de la Beatles“, rememorează Hopkirk. “A fost urmată de o fotografie a lor, pe care aveam un autograf în care îmi scriau: «Paddy, acum eşti unul dintre noi». Este plăcut ca şi acum să am acele amintiri.

 

Triumful versiuni clasice Mini şa Monte Carlo a fost apreciată ca senzaţională de fanii motorsportului din lumea întreagă. Dar acest succes nu a fost unul reuşit din senin: micul automobil dezvoltat de Alec Issigonis, pe atunci director tehnic adjunct la British Motor Corporation, era un talent sportiv înnăscut. Prima persoană care a remarcat acest potenţial a fost John Cooper. Designerul de maşini sport a fost cel care a impulsionat construcţia unei versiuni mai puternice a automobilului. La lansare, Mini producea doar 34 de cai-putere, dar tracţiunea faţă, masa redusă, ecartamentul lat şi ampatamentul relativ lung l-au făcut să fie foarte agil şi au deschis calea pentru incursiunile sale pe circuite de curse şi trasee de raliu.

1964_-Prima_victorie_in_Raliul_Monte_Carlo_medium_1600x1050

Încă din 1960, piloţi importanţi precum Graham Hill, Jack Brabham şi Jim Clark au fost surprinşi pe circuitul de Formula 1 de la Silverstone, în timp ce testau calităţile pe care micul automobil preparat de John Cooper le avea în abordarea virajelor. Cu toate acestea, versiunea clasică Mini s-a simţit cel mai bine în  raliuri. Patt Moss, sora lui Stirling Moss (pilot de Grand Prix-uri), a dus Mini spre victoria în Raliul Lalelelor şi în Raliul Baden-Baden Rally, în 1962. În anul următor, micul automobil britanic era pregătit să intre în conştiinţa publică la Raliul Monte Carlo. Anii anteriori au reprezentat o experienţă dificilă de învăţare pentru echipa de uzină, dar venise momentul ca lumea să îi trateze cu maximă atenţie. Rauno Aaltonen şi Paddy Hopkirk au pilotat modelul Mini Cooper de 55 CP spre primele două locuri la clasa lor, rezultate suficiente pentru locurile al treilea, respectiv al şaselea în clasamentul general.

 

Era clar că versiunea clasică Mini era echipată mai bine decât orice altă maşină pentru a interpreta clasica confruntare David vs Goliath. John Cooper a crezut multă vreme că automobilul deţine toate calităţile necesare. În 1959, el i-a recomandat lui Roy Salvadori să piloteze un prototip în Grand Prix-ul Italiei de la Monza. Călătoria în sine s-a transformat într-o cursă între Salvadori şi un alt pilot de curse, Reg Parnell, aflat la volanul unui Aston Martin DB4. Rezultatul a confirmat viziunea pe care o avusese Cooper: clasicul Mini preparat de Cooper a sosit cu o oră înaintea mult mai puternicului Aston.

1964_-Prima_victorie_in_Raliul_Monte_Carlo_medium_1600x1522

Uşor de identificat după caroseria de culoare roşie şi acoperişul alb, cele şase maşini mici trimise de echipa oficială BMC pentru Raliul Monte Carlo din 1964 avea de luptat – cel puţin teoretic – împotriva curentului. Mini Cooper S se afla pentru prima dată la startul competiţiei. Noul motor cu patru cilindri avea capacitatea extinsă la 1.071 cmc, iar puterea urcase la aproximativ 90 CP. Acest nivel era mult peste cel din anii anteriori, dar rămâne unul modest în faţa concurenţei precum Mercedes-Benz 300 SE şi Ford Falcon, ale căror motoare cu şase cilindri sau V8 dispuneau de o putere de trei-patru ori mai mare.

 

Aşa cum era tradiţia la acea vreme, a 33-a ediţie a Raliului Monte Carlo a început cu o întoarcere la originile competiţiei, maşinile pornind din nouă oraşe europene pentru a se reuni la Reims (Franţa). Echipajul Hopkirk/Liddon a început aventura cu Mini Cooper S la Minsk, Rauno Aaltonen şi Tony Ambrose au pornit călătoria din Oslo, iar Timo Mäkinen şi Patrick Vanson au luat startul din Paris. Versiunea clasică Mini a reuşit să treacă cu bine peste aceste călătorii şi toate cele şase maşini oficiale au ajuns la regruparea din Reims – 277 de maşini urmau să ia startul în raliu. Prima probă specială a competiţiei, Saint-Claude, a reunit două maşini care aveau să fie definitorii, de la start până la sosire, pentru Raliul Monte Carlo 1964. Bo Ljungfeldt, pilot al unui Ford Falcon, a trecut imediat în fruntea clasamentului, dar Paddy Hopkirk s-a menţinut în siajul său, ajutat de Mini Cooper S.

 

Următoarea etapă a raliului a fost compusă, în cea mai mare parte, din secţiuni de viteză, pasaje de câte o milă, dar Hopkirk a refuzat să cedeze şi să permită adversarilor să-şi creeze avantaje decisive cu ajutorul motoarelor mai mari. “Noaptea Cuţitelor Lungi” avea să devină ziua socotelilor; a fost şansa versiuni clasice Mini de a-şi demonstra pe deplin calităţile. “În acel an a fost destulă zăpadă, aşa că am făcut numeroase antrenamente şi pregătiri“, explică Hopkirk. “La coborâre, Mini era foarte bun, iar toate probele era formate din urcări şi coborâri – ce pierdeam la urcare, recuperam la coborâre.

 

Manevrabilitatea irezistibilă, alegerea corectă a pneurilor, talentul lui Hopkirk la volan şi zăpada – care încetinea maşinile mai mari la coborâre – au fost factorii prin care Paddy a reuşit să preia conducerea la trecerea peste Col du Turini (1.607 metri). Cu toate acestea, concursul a rămas foarte strâns până la sosire, Bo Ljungfeldt reuşind, aşa cum era de aşteptat, să stabilească cel mai bun timp pe proba finală din Monte Carlo. Şi totuşi, Hopkirk a scos maximum posibil din Mini Cooper S şi şi-a menţinut avantajul pentru a obţine victoria finală. “Era complet diferit de raliurile din prezent când ştii unde te afli. A trebuit să parcurg şi circuit final, iar jurnaliştii mi-au spus că am câştigat şi nu-mi venea a crede. A fost o surpriză pentru toată lumea, dar şi pentru noi, aşa că a fost foarte plăcut“, rememorează Hopkirk.

1964_-Prima_victorie_in_Raliul_Monte_Carlo_medium_1600x1053

Anul următor, Timo Mäkinen şi navigatorul Paul Easter au păstrat titlul în palmaresul clasicului Mini. Ajutorul a venit din partea noului motor cu capacitatea mărită la 1.275 cmc, dar lovitura decisivă a fost dată de calităţile de pilot ale scandinavului. Mäkinen a fost singurul pilot care nu a primit niciun punct de penalizare de-a lungul întregului traseu al raliului, aceasta în ciuda faptului că ediţia 1965 a Raliului Monte Carlo a furnizat unul dintre cele mai precise teste din istoria competiţiei. Nivelul incredibil de zăpadă şi gheaţă a făcut trecerile foarte dificile, dar acest lucru nu i-a oprit pe organizatori să includă în program şi o a doua probă de noapte prin Alpii Maritimi. Mäkinen şi al său Mini Cooper S nu s-au arătat impresionaţi de condiţiile tot mai dificile. Finlandezul a câştigat cinci din cele şase probe speciale ale ultimei zile şi a încheiat raliul cu un avans generos faţă de maşina de pe locul al doilea.

 

Cel mai impresionant şi, totodată, cel mai dramatic Raliu Monte Carlo pentru “Cei trei muschetari” a fost cel din 1966. Mäkinen, Aaltonen şi Hopkirk au dominat întrecerea chiar din start şi aceasta a fost ordinea în care au ocupat primele trei poziţii în clasamentul general final. Entuziasmul publicului pentru rapidele Mini clasice a părut să fie fără margini – la acelaşi nivel a fost şi dezamăgirea când comisarii francezi de cursă au luat decizia de a descalifica tripleta pe baza faptului că farurile nu erau în conformitate cu regulamentul oficial. Aceasta a fost motivul pentru care a fost scoasă din clasament şi maşina Lotus Cortina de pe locul al patrulea, astfel că pilotul Citroën, finlandezul Pauli Toivonen, a fost declarat învingător.

1964_-Prima_victorie_in_Raliul_Monte_Carlo_medium_1600x1601

Visul unui hat-trick monegasc a fost spulberat, dar numai pentru moment, pentru că “Cei trei muschetari” au rezolvat problema la prima ocazie oferită. În iarna anului 1967, Hopkirk, Mäkinen şi Aaltonen s-au aliniat, alături de alte două echipaje oficiale BMC, la startul Raliului Monte Carlo. De această dată, nici regulamentul, nici alte maşini nu au putut sta între Mini Cooper S şi victorie. Rauno Aaltonen a fost acompaniat de Henry Liddon – navigatorul lui Paddy Hopkirk la succesul din 1964 – în încercarea de a câştiga raliul. Echipajul fino-britanic şi-a intrat imediat în ritm. Aaltonen a pilotat versiunea clasică Mini spre ce avea să fie o victorie de necontestat, cu un avans de 12 secunde. Şi nimeni nu a fost mai fericit pentru cei doi decât Hopkirk: “Henry Liddon a fost un navigator remarcabil. Dar copiloţii nu primesc mereu creditul pe care îl merită. Ei fac o treabă excelentă în citirea notiţelor şi sunt office managerul maşinii“.

 

Hopkirk a încheiat ediţia 1967 a Raliului Monte Carlo pe locul al şaselea, iar anul următor a încheiat o poziţie mai sus. Aaltonen a fost al treilea în 1968. Însă, era maşinilor mici care ajung în vârful lumii raliurilor se apropia de final. Adversarii deveniseră mult pre puternici, iar apogeul sportiv al versiunii clasice Mini trecuse deja. Amintirile acelui triumf faimos din iarna anului 1964 vor fi mereu vii, iar “Cei trei muschetari” au scris un capitol memorabil în istoria motorsportului. În ceea ce priveşte soluţiile de faruri distinctive, care au stârnit mânia celor puternici în 1966, ele dăinuiesc şi prin unele dintre cele mai populare accesorii originale MINI – de la carcasele de culoare neagră pentru faruri şi reflectoarele de pe grila radiatorului până la farurile xenon suplimentare.

Kris Meeke Monte-Carlo 2014

In acest an, in cea de-a 82-a editie a Raliului Monte-Carlo, un britanic a reusit din nou sa urce pe podium, Kris Meeke reusind locul al treilea la volanul unui Citroen DS3 WRC. 

Citroën Racing a anuntat oficial pilotii pentru WRC 2014


Echipajele Kris Meeke/Paul Nagle si Mads Østberg/Jonas Andersson vor fi cele care se vor afla la comenzile modelului DS3 WRC in sezonul 2014 al Campionatului Mondial de Raliuri – WRC. Cu un program redus,  Khalid Al Qassimi va participa si el cu modelul DS3 WRC in patru runde ale campionatului, in Suedia, Portugalia, Italia si Spania.

Khalid Al Qassimi
Khalid Al Qassimi

Campionul IRC din 2009, nord-irlandezul Kris Meeke, spunea: “Este o oportunitate incredibila. In ultimii ani am fost aproape de cei de la Citroën si sunt foarte norocos ca voi putea lucra cu o echipa care atat de multa experienta in raliuri. Am parcurs doar 10 raliuri cu un model WRC si chiar daca am potential tot mai trebuie sa acumulez experienta. DS3 WRC este o masina teribila si cunostintele echipei ma vor ajuta sa imi imbunatatesc pilotajul la volanul ei. Stiu ca trebuie sa fiu rabdator in prima jumatate a sezonului si sa invat toate raliurile la care nu am luat startul.”    

Kris Meeke
Kris Meeke

De cealalta parte Mads Østberg are o vasta experienta in WRC participand in 65 de etape reusind sa si urce pe podium de sapte ori, prima victorie fiind in Raliul Portugaliei din 2012. “Sunt foarte bucuros si mandru ca ma alatur echipei Citroën Racing. Am muncit foarte mult sa obtinem un loc intr-o echipa de uzina si dupa atatia ani in care i-am urmarit pe cei de la Citroën castigand, este un vis devenit realitate faptul ca fac parte din aceasta echipa.Chiar daca nu cunosc echipa si masina vreau sa obtin rezultate bune si chiar cateva victorii. Am aratat mereu ca pot fi rapid si chiar daca nivelul WRC este foarte ridicat dar vreau sa fiu competitiv.” incheia norvegianul in varsta de 26 de ani. 

Kris Meeke il inlocuieste pe Dani Sordo in Australia


Echipajul format din britanicii Kris Meeke si Chris Patterson a reusit o evolutie spectaculoasa in raliul Finlandei chiar daca spre finalul acestuia a trebuit sa abandoneze. Sefii echipei Citroen Abu Dhabi WRT au fost impresionati de parcursul bun pana la iesirea in decor cu modelul Citroen DS3 WRC si au luat decizia de a il inlocui pe Dani Sordo la etapa din Australia cu Kris. Pilotul spaniol care nu si-a putut gasi ritmul in Finlanda a fost de acord cu echipa, el urmand sa incerce sa isi regaseasca increderea pe macadam, dar nu sub presiune.  

Kris Meeke Citroen

Suntem constienti ca am avut sezoane mai bune. Este dificil sa luam astfel de decizii, dar uneori trebuie sa schimbi ceva pentru a reenergiza echipa si sa obtii victorii. Decizia pe care am luat-o impreuna cu Dani ne va da posibilitatea de a lucra la problemele pe care le avem si sa mergem in directia potrivita. Kris ne-a aratat in Finlanda ca e in stare de performante bune avand un nivel de motivatie foarte ridicat. Asa ca instictiv ne-am indreptat atentia catre el pentru Australia.” declara Yves Matton, director managerial al Citroën Racing. 

 

Kris Meeke care este responsabil cu dezvoltarea masinilor pentru clientii Citroën Racing declara: “Suntem foarte bucurosi ca Citroën ne-a acordat incredere din nou dupa evolutia din Finlanda. Pentru noi este o oportunitate incredibila de a lua parte in raliul Australiei alaturi de Citroën Total Abu Dhabi World Rally Team si suntem pregatiti sa dam tot ce e mai bun.

Kris Meeke ar putea pilota pentru Citroen in Raliul Finlandei


Conform publicatiei Autosport, Kris Meeke ar putea lua startul in Raliul Finlandei din acest an pe un Citroen DS3 WRC. Runda a 8-a din WRC se suprapune cu o etapa din Campionatul de Raliuri al Orientului Mijlociu, campionat pe care Al-Qassimi si Qatar (sponsorul principal Citroen Racing in acest an) il considera mai important.

 

Fost pilot de uzina al celor de la MINI, Kris Meeke a mai lucrat de-a lungul carierei sale pentru Grupul PSA si cu Yves Matton, actualul sef al Citroen Racing, intre anii 2004 si 2005, atunci cand Meeke a pilotat in JWRC un Citroen C2 S1600. Succesul care l-a consacrat a fost titlul castigat in 2009 in Intercontinental Rally Challenge, la bordul unui Peugeot 207 S2000.

meeke

Am alcatuit o lista cu cateva profile de piloti, iar cele ale lui Meeke si Atkinson sunt aproximativ la fel.” a spus Yves Matton. “Il stiu pe Kris Meeke de mult timp, iar motivul pentru care se afla pe aceasta lista este experienta pe care o are la bordul unor modele cu tractiune integrala si viteza pe care a demonstrat-o pilotandu-le. Dar si pentru faptul ca de-a lungul anilor a testat diferite masini de-ale noastre.” a mai adaugat Matton.

 

Meeke a testat anul trecut un Citroen DS3 WRC inainte etapei din Italia “Dupa test, i-am dat un sms lui Matton si i-am spus ca mi-as vinde bunica pentru a avea parte de un raliu cu aceasta masina!spune irlandezul.Yves stie ca as merge pana la capatul Pamantului pentru a lua startul in masina sa in Finlanda! M-am convins ca DS3 WRC este o masina extraordinara si sunt disperat sa revin in campionatul mondial de raliuri!” a mai spus Meeke.

 

 

Primul podium pentru MINI WRC Team la prima aparitie pe asfalt


Clasarea pe podium în Raliul Germaniei ADAC, a fost recompensa pentru MINI WRC Team după ce Dani Sordo şi Carlos del Barrio au încheiat pe locul al treilea, ajutaţi de modelul MINI John Cooper Works WRC cu numărul de concurs 37, totul la capătul unei evoluţii impecabile. Părea că şi echipajul format din Kris Meeke şi Paul Nagle va ajunge la sosire în Trier, dar, în penultima probă specială, o problemă la partea electrică a maşinii a stopat echipajul în timp ce se lupta pentru locul al patrulea.

David Richards, directorul echipei a declarat la final: Nu ştiu cu ce să încep pentru a mulţumi tuturor oamenilor care au făcut posibil acest rezultat. Dacă mă uit la lista cu cei care au crezut în acest proiect încă din prima zi, atunci este una lungă  şi aş vrea să le mulţumesc tuturor celor fără de care nu ar fi fost posibil nimic din tot ce am realizat. Dani a avut un raliu impecabil, fără nici cea mai mică eroare. Nu m-am îndoit nici un moment de aptitudinile sale. Bietul Kris – dacă echipa are un ghinion, atunci acesta îl loveşte pe el. Să ai o asemenea neşansă în penultima probă a raliului e ceva incredibil, dar va veni şi ziua lui. A dovedit cât de competitiv poate fi şi sunt sigur că este încrezător pentru Franţa.

 

De-a lungul întregului raliu, Sordo a avut o dispută aprigă cu Mikko Hirvonen şi, după 19 probe speciale şi un traseu în lungime de 359,59 kilometri, a încheiat cu un avans de 48,1 secunde în faţa finlandezului. Kris Meeke a început ultima zi a competiţiei înaintea lui Petter Solberg pe Citroën DS3 WRC. În ciuda unei pene suferite pe prima probă a zilei, Meeke a pierdut numai 1,1 secunde faţă de Solberg. Totuşi, în a doua specială, ceea ce Meeke a descris ca fiind un ritm “optimist” s-a transformat într-o excursie în via de pe marginea drumului, iar pilotul britanic a coborât un loc în clasament. În ciuda acestui incident, englezul a  contraatacat, insa maşina a cedat în speciala 18 şi duelul cu Solberg s-a încheiat.

Kris Meeke: La început, ziua se anunţa a fi un duel cu Petter Solberg. I-am ţinut în urma noastră pe prima specială, apoi a urmat o eroare de dictare pentru că însemnările din recunoaşteri au fost făcute pe baza unui ritm mult prea optimist. Aşa că am ratat punctul de frânare şi am pierdut vreo zece secunde. După-amiază a fost foarte ud pe traseu şi a fost o singură secundă între mine şi Petter în prima probă, după care, pe la jumătate, partea electrică mi-a tăiat ritmul, după care a oprit maşina complet şi nu am mai putut face nimic. A fost evident că este ceva la instalaţia electrică pentru că nu se alimenta panoul de control din cockpit. Am înţeles că a fost vorba de un mic fir care a ieşit din mufă.

Au trecut numai 11 luni, de la 15 septembrie 2010, de când noul model MINI pentru raliuri a efectuat primul test în Portugalia. În ciuda acestui interval scurt pentru dezvoltarea maşinii, echipa a participat la trei etape în Campionatul Mondial şi a obţinut primul podium la premiera pe asfalt. Dacă acesta a fost primul podium al echipei, gruparea britanică a primit – pentru a doua oară în acest an – “Abu Dhabi Spirit of the Rally Award” pentru evoluţia lui Sordo.

 

Dani Sordo: Sunt extrem de fericit pentru mine şi pentru echipă. Pentru primul raliu pe asfalt pentru această maşină este un rezultat foarte bun. A fost o surpriză, iar timpii au fost apropiaţi de cei ai piloţilor Ford şi Citroën, ceea ce ne dă încredere pentru următorul raliu. Maşina este foarte bună pe asfalt. Avem un reglaj bun, iar suspensia este perfectă. Desigur, putem îmbunătăţi lucrurile, dar acest week-end a fost excelent. Acum va trebui să muncim serios pentru a încerca să învingem şi echipa Citroën. Am încercat să merg mai tare în Power Stage şi este magnific acest loc al treilea, dar nu am vrut să-mi asum riscuri inutile. Mecanicii au lucrat din greu şi nu au făcut nici o eroare, aşa că au meritat această recompensă.

Dave Wilcock, director tehnic: Am ştiut ce trebuie să facem astăzi. Kris a pornit cu ţelul de a se menţine înaintea lui Petter Solberg. Dani trebuia să se menţină pe traseu şi să păstreze ecartul faţă de Mikko Hirvonen. Probele de dimineaţă au fost uscate şi am riscat un pic. Toţi piloţii au mers cu pneuri soft, dar am împărţit sarcinile – alegerea sigură pentru Dani, iar Kris a pornit cu cauciucuri dure. A fost alegerea perfectă, aşa cum am putut vedea după 10 km din specială când pneurile s-au încălzit. Sunt încrezător că ne îndreptam spre primul nostru scratch, dar, din păcate, am avut acea pană chiar înainte de final. Apoi, în timpul parcului de asistenţă de la prânz, norii s-au rupt şi alegerea pneurilor soft a fost varianta evidentă pentru toată lumea. După-amiază, Dani a fost la egalitate cu Hirvonen şi a ridicat ritmul atunci când a fost necesar. La Kris am avut o pierdere de energie electrică după trei kilometri din penultima specială. Bateria a continuat să funcţioneze alte şapte minute, după care a urmat cedarea completă a părţii electrice. A trebui să abandonăm după ce echipajul a stat minute bune în legătură telefonică cu echipa tehnică în încercarea de a rezolva problema. A fost un terminal spart, o chestiune simplă pentru că poţi face mii de kilometri de teste şi să nu te confrunţi cu aşa ceva. Un scurtcircuit în cabluri, ceva care nu poţi vedea deşi te uiţi cu atenţie.
 

Interviu exclusiv cu Kris Meeke : “sunt ferm convins ca vom viza podiumurile “


 

Rezultatele modificarilor aduse  de FIA regulamentului Campionatului Mondial de Raliuri nu au intarziat sa apara si, odata cu Raliul Sardiniei din acest sezon, am putut saluta revenirea celor de la MINI in campionat. Istoria celor de la MINI este extrem de captivanta, dar astazi ma rezum doar sa va aduc aminte ca la inceput a existat Austin-Healey si din ambitia lui Alec Issigonis a lua nastere MINI. Acesta nu a construit celebra masina cu gandul la competitii, insa John Cooper a facut-o, astfel ca denumirea oficiala a modelului lansat in 2011 este MINI John Cooper Works WRC.

 

 

Pentru nord-irlandezul Kris Meeke participarea in WRC alaturi de MINI inseamna si colaborarea cu cel mai prestigios preparator britanic de automobile de competitii, Prodrive, acestia fiind cei desemnati pentru dezvoltarea noii masini de raliuri bazata pe modelul Contryman. Nascut pe 2 iulie 1979 in Dungannon – Irlanda de Nord, Meeke a studiat la Universitatea Queen`s din Belfast, unde si-a obtinut  licenta de inginer in mecanica. Dupa ce a lucrat ca inginer proiectant pentru cei de la M-Sport, Meeke a debutat in raliuri in anul 2000, castigand un trial pentru tineri piloti organizat de Peugeot la care au luat parte peste 300 de concurenti. Incepand cu anul 2002 el a fost luat sub aripa protectoare a regretatului pilot Colin McRae, ambii lucrand in acea perioada la M-Sport iar in 2009, alaturi de copilotul sau Paul Nagle, s-a impus in Challengerul Intercontinental de Raliuri ( IRC ) terminand sezonul pe locul intai.

 

 

De-a lungul ultimilor zece ani Kris Meeke a progresat, chiar daca debutul sau in acest domeniu poate fi considerat unul intarziat. Au fost ani in care Meeke a trebuit sa faca fata frustrarilor si dezamagirilor, dar a continuat sa lupte si a fost tot timpul sclipitor si promitator. Pasiunea sa enorma i-a oferit sansa sa evolueze incepand cu acest an la varful raliurilor, dar greul acum incepe!  In premiera pentru o publicatie din Romania, Kris Meeke ne-a acordat  un interviu in exclusivitate in care optimismul si umorul tipic englezesc sunt omniprezente.

 

 

Motorsportnews.ro : De unde provine pasiunea pentru raliuri ? Cum ti-ai inceput cariera si unde crezi ca te vei afla de-a lungul anilor?


Kris Meeke : Interesul mi-a fost aprins de tatal meu, care era implicat in prepararea masinilor de raliu. Am crescut inconjurat de masini de raliu dar am ales drumul ingineresc. Am lucrat ca inginer proiectant pentru Ford World Rally Team si dupa aceea, la 21 de ani, am participat la o selectie pentru pilotii de raliuri, competitie pe care am si castigat-o. Inainte de acel eveniment nu stiam daca sunt in stare sau nu  sa pilotez o masina de raliu si nici nu aveam ambitii de acest gen.

 

 

Motorsportnews.ro: Care este cea mai memorabila cursa a ta de-a lungul anilor ? Dar cel mai hazliu moment din cariera ?


Kris Meeke : Cu siguranta Raliul San Remo din 2009, deoarece prin castigarea acelui raliu am castigat si titlul in IRC. Cu toate ca nu a fost chiar amuzant la momentul respectiv, poate ca cel mai hazliu moment a fost in Finlanda in 2003 cand am intrat cu masina in parcul de service si am calcat pe un cablu pe care l-am taiat. Acel cablu asigura toata infrastructura comunicatiilor pentru tot raliul. Absolut totul s-a intrerupt!

 

 


Motorsportnews.ro: In 2010 ai semnat cu cei de la MINI. Cum a decurs dezvoltarea modelului MINI John Cooper Works WRC  si care este parerea ta despre debutul din Raliul Sardiniei ?


Kris Meeke : Este fascinant sa fii implicat intr-un proiect chiar de la inceput si sa vezi cum evolueaza. Cat despre Sardinia, cred ca putem extrage doar lucruri pozitive din acel eveniment. Din pacate am avut o mica problema ceea ce a insemnat ca nu am putut parcurge toate probele speciale, dar raliul ne-a aratat ca ne indreptam in directia care trebuie. De asemenea problema avuta este acum rezolvata si nu va mai reaparea. Nu ne-am luptat pentru podium  si nimeni nu se astepta la asa ceva, dar viteza masinii a fost foarte impresionanta. Cum am spus a fost o experienta pozitiva pentru echipa.

 

 

Motorsportnews.ro : Chiar daca ai abandonat, ai fost foarte rapid, ba mai mult ai reusit sa termini o proba speciala pe locul trei. Ce parere ai despre masina ? Care sunt punctele ei forte in comparatie cu Fiesta si Ds3 ?


Kris Meeke : Faptul ca am reusit sa stabilim un timp in top trei, in ciuda faptului ca nu am mai concurat pe masina intr-un raliu si mai ales la acel nivel, cred ca a fost ceva exraordinar. Este dificil sa spunem acum care sunt punctele noastre forte in comparatie cu celelalte masini dupa doar un singur eveniment, dar mergem in raliuri sa castigam.

 


Motorsportnews.ro : Recent ati testat masina si pe asfalt. Cum s-a comportat aceasta ?


 

Kris Meeke : Foarte bine si din nou pozitiv. Acum imi intensific experienta intr-o masina world rally car asa ca totul este minunat pentru mine si totodata diferit. Totusi, cred ca Dani (Sordo) este mult mai in masura sa va confirme daca mergem in directia potrivita sau nu, avand mai multi ani de experienta in WRC. El a fost foarte impresionat dupa acest test si cred ca acest lucru este un semn bun.

 

 

Motorsportnews.ro : Care sunt planurile voastre pentru celelalte cinci raliuri la care veti lua startul in acest sezon ? Vei pilota 100% sau acumularea de experienta prin terminarea raliului este mai importanta ? Care va fi strategia pentru 2012 ?


Kris Meeke : Acesta este singurul mod de a pilota. Practic in aceste sase raliuri din acest an ne realizam testele in public. Concuram impotriva celor mai buni piloti in mondialul de raliuri, care piloteaza probabil la 110% din capacitate asa ca noi trebuie sa pilotam macar 100% sa vedem cum suntem in comparatie cu ei. In 2012 sunt ferm convins ca vom viza podiumurile.

 

 

Motorsportnews.ro : Ai castigat titlul la piloti in IRC in 2009. Ce parere ai despre acest campionat in comparatie cu WRC ?

 


Kris Meeke : Fara IRC foarte multi piloti, inclusiv eu, ne-am fi luptat sa rezistam in aceasta cariera de pilot. Este o competitie cu un nivel foarte ridicat, dar in acelasi timp mentine bugetele destul de reduse astfel incat sa permita mai multor oameni sa isi permita aceste evenimente. Cat despre WRC, acesta este un campionat destul de special si bineinteles ca acesta a fost intotdeauna ambitia mea.

 

 

Motorsportnews.ro : Ce parere ai despre noul regulament introdus de FIA fata de masinile world rally car ? Cum ti se par aceste schimbari in comparatie cu vechile generatii ?

 

Kris Meeke : Cred ca toata lumea este foarte multumita cu aceste noi reglementari. Sunt foarte restrictive astfel incat esti limitat in ceea ce faci in ciuda bugetului pe care il poti avea. Cred ca sunt un pas bun in directia potrivita. Cu motorizarea de 1.6 turbo le-a fost permis constructorilor sa aiba motoare care se regasesc si pe masinile de strada. Aceste motoare suna bine si sunt nemaipomeninte pentru spectatori, si nu trebuie niciodata sa uitam cat de importanti sunt spectatorii!

 


 

Motorsportnews.ro : Daca ai putea sa dai restart ca in jocurile pe calculator, pentru ce proba speciala ai face-o si de ce? Care proba este favorita ta?

 

Kris Meeke : Nu am una preferata pana in acest moment doar iubesc sa pilotez  masina de raliu. Imi plac specialele din Finlanda, Marea Britanie si San Remo pentru ca imi creaza un sentiment placut de nedescris. Deasemeni, din ce am vazut pana acum, specialele din Noua Zeelanda ar trebui sa imi placa foarte mult, asa ca d-abia astept sa ajung acolo in 2012.  

 


Motorsportnews.ro : Ai auzit despre vreun pilot de raliuri din Romania ? Ai participa la vreun raliu la noi in tara daca ai fi invitat?


Kris Meeke : Trebuie sa fiu cinstit si sa spun ca nu am auzit. Mi-ar placea sa concurez in Romania daca ar fi un eveniment adecvat acolo. WRC este un campionat mondial asa ca de ce nu si un eveniment in Romania.

 

 

10 intrebari&raspunsuri rapide:

Mancarea favorita: Friptura

Bautura favorita : Red Bull

Genul muzical/ artistul preferat : toate genurile/Oasis

Filmul favorit : desi nu am apucat sa-l vad, cred ca documentarul cu viata lui Senna

Sezonul favorit : 2009 cand am castigat titlul in IRC

Hobbyuri: Mountain biking

Pilotul favorit : Colin McRae

Asfalt/macadam: nicio preferinta

FWD/RWD/AWD: AWD

Sponsori: Nu am unul personal, dar lucrez la asta !

Cronica Raliului Insulelor Canare


Jan Kopecky a reusit prima sa victorie din sezonul 2010 in Intercontinental Rally Challenge, dupa un raliu plin de surprize in Insulele Canare.

Kopecky a reusit sa preia conducerea raliului, dupa ce Meeke a suferit o pana vineri, pe penultima proba speciala, pilotul echipei Skoda aflandu-se totodata sub presiunea coechipierului sau Juho Hanninen, care s-a clasat pe pozitia secunda la doar 9,1 secunde in spatele sau.

Kopecky, reuseste prin aceasta victorie sa urce pe pozitia secunda avand acelasi numar de puncte ca si Guy Wilks in clasamentul general, fiind la 7 puncte in spatele lui Hanninen. Campionul IRC, Kris Meeke a cazut de pe prima pozitie pana pe locul al 6-lea dupa ce o pana l-a facut sa piarda timp pretios. Meeke a fortat revenirea pe un loc fruntas, reusind la sfarsitul Raliului Insulelor Canare o clasare pe locul al 4-lea cu al sau Peugeot 207.

Find cel mai rapid pe 4 probe speciale, Kopecky a afirmat ca nu ar fi reusit sa-l ajunga pe Meeke daca acesta n-ar fi facut pana, ritmul nord irlandezului fiind foarte alert. Kopecky a avut o singura problema pe prima bucla de sambata, cand frana de mana a masinii a devenit nefunctionala. Chiar si cu aceasta problema pilotul echipei Skoda a reusit un weekend perfect.

Hanninen, care se simte mult mai bine pe macadam,  a impresionat si pe probele speciale pe asfalt, mentinand un ritm constant in fata lui Kopecky, care este considerat un specialist pe aceasta suprafata. Al patrulea podium pentru Hanninen in sezonul 2010, i-a adus pilotului echipei Skoda un avans de inca 2 puncte in clasamentul general. Finlandezul a afirmat ca a uzat prea repede pneurile in ziua de vineri, astfel incat a fost nevoit sa conduca mai prudent in ziua a doua pentru a nu intimpina o problema.

Guy Wilks a continuat evolutia buna de la inceputul sezonului 2010, reusind un loc 3 pe podiumul din Insulele Canare. Totusi, acesta a intalnit o problema la franele masinii sale si o problema la racirea Skodei Fabia S2000, britanicul gasind cu greu o setare adecvata care sa-l multumeasca. Acesta a afirmat ca a gasit setarea potrivita pentru masina sa, la sfarsitul raliului, cand deja cartile erau jucate.

Bruno Magalhaes s-a aflat in cursa pentru locul al 4-lea , reusind sa fie in spatele lui Meeke pe ultima proba speciala, dar o problema la axul cu came precum si o uzura serioasa a pneurilor, l-au determinat sa reduca ritmul.

Meeke dupa ce a a reusit sa castige 9 probe speciale obtinand un avans de 17,9 secunde, a fost urmarit de ghinion, un surub cazut din bratul suspensiei a cauzat o pana pe partea dreapta a masinii.

Dupa ce a suferit o pana in aceleasi circumstante ca si Meeke, Thiery Neuville se indrepta spre un loc 7, care i-ar fi adus primele puncte in IRC pentru echipa Peugeot Belgium-Luxembourg. Totusi o piatra avea sa afecteze suspensia fata a Peugeot-ului 207 si sansa pilotului la primele puncte in Intercontinental Rally Challenge.

Ghinionul lui Neuville, l-a propulsat pe locul al 7-lea pe Ruben Gracia, in spatele lui Alberto Hevia, ocupand astfel prima pozitie la Grupa N.

Sergio Vallejo a inceput a doua zi pe pozitia a 7-a la general, dar servodirectia masinii sale, Ford Fiesta S2000, cedand, avand ca rezultat retrogradarea cu o pozitie, dar la o distanta considerabila de ocupantul locului 9, Jose Barrios.

Franz Wittmann a fost al zecelea, cand pe sfarsitul probei speciale 11, a lovit o piatra, care a produs o pana masini sale, Peugeot 207.

Dani Oliviera s-a confruntat si el cu probleme, motorul masinii sale cedand dupa ce se afla pe pozitia a 11-a.

Yeray Lemes a castigat cupa 2WD in IRC, la o diferenta de 2 minute cu Ford Fiesta R2, in fata pilotului Enrique Cruz.

FOTO:  rallyislascanarias.com

IRC Insulele Canare: Kopecky reuseste prima pozitie la sfarsitul primei zile


Jan Kopecky a reusit sa obtina un avans de peste 14 secunde in fata pilotului echipei Skoda, Juho Hanninen, dupa prima zi a Raliului Insulelor Canare.

Proba speciala 9, Las Palmas, a fost anulata datorita problemelor de securitate in randul spectatorilor, astfel prima zi incheindu-se avandu-l pe Jan Kopecky in fruntea clasamentului.

Kris Meeke a condus Raliul Insulelor Canare, dar pe proba speciala 8, o pana l-a facut sa piarda timp pretios, pierzand sefia clasamentului si ajungand pe un loc 6 in clasamentul general.

Pozitia a treia este ocupata de Guy Wilks, Skoda reusind astfel dupa prima zi primele trei pozitii.

Mai jos puteti vedea clasamentul generel dupa PS8:

[table id=25 /]

FOTO: flickr.com

Meeke cel mai rapid in shakedown-ul Insulelor Canare


Kris Meeke a reusit cel mai rapid timp in shakedown-ul Raliului Insulelor Canare, runda a patra din Intercontinental Rally Challenge.

Pilotul echipei Peugeot UK, a reusit cel mai bun timp de 1m 27,7s pe proba speciala de 2,3 km, timp obtinut pe ultima trecere. “A mers bine, fara nici o problema”, a afirmat copilotul lui Meeke, Paul Nagle.

Pilotul echipei Skoda Motorsport, Jan Kopecký a reusit o clasare in fata coechipierului sau Juho Hänninen. Pilotul echipei Peugeot Portugal, Bruno Magalhães, a reusit acelasi timp ca si Hanninen, fiind urmat pe pozitia a 5-a de spaniolul Sergio Vallej.

Guy Wilks nu a reusit decat al 6-lea timp, pilotul echipei Skoda Uk Motorsport petrecandu-si ziua de miercuri, regland setarile masinii.

Mai jos puteti vedea timpii shakedown-ului Raliului Insuleleor Canare:

[table id=23 /]

FOTO: i.olhares.com