All posts by Andrei Mitraşcă

Fumurile lui Mitraşcă

Criza a trecut. Asta e Klar!

Prin februarie, mi-am pus masina la vanzare. Nu la misto, nu ca sa vad cat primesc pe ea. Chiar am vrut sa o vand. La fel a facut si Luci Lopazan. A participat la cateva coaste, nu a mers rau deloc dar si-a pus si el masina la vanzare. Masina de concurs. Un Clio de grupa A3. Tzipla. Omul chiar isi ingrijeste masina.

 

 

Amandoi, unul mai demoralizat ca celalalt, ne vaicaream la telefon o data pe saptamana, cat e de nasoala treaba cu cursele. Cum am ajuns sa ne vindem pasiunea pentru cateva mii de euro si cum o sa stam pe margine sa-I privim pe cei cu bani sau cu sponsori.

 

 

Dar lucrurile au luat o turnura miraculoasa. Inainte cu doua zile sa inceapa sezonul eu am primit raspuns pozitiv de la doi sponsori iar Luci Lopazan, sau Lopanezu’, cum i se spune, a primit si el o veste asemanatoare.

 

 

 

Si in felul asta ne-am revazut in formula noastra preferata la Campulung. Amandoi pentru prima oara cu sustinere concreta din “afara”. Si ne-am descurcat amandoi foarte bine. El a reusit cu o masina cu cutie lunga sa ajunga pe un podium dificil cu George Grigorescu iar eu… deja povestea e veche.

 

 

La Alba Iulia, Lopanezu a venit cu o masina upgradata. Adica cu o cutie scurta. Si ca sa nu fie discutii cine, ce si cum, s-a instalat fain-frumos pe prima pozitie la debutanti. Asta a fost sambata. Duminica a fost batut tot de un Clio dar care are cutie secventiala. O mica, mare diferenta. Nu mai vorbim de celelalte doua clasari pe locul doi la A3, in ambele zile.

 

 

Si uite asa, Lopanezu nostru a schimbat macazul si s-a pornit cu incredere intr-un sezon 2011 pe care are toate sansele sa-l termine cu rezultate foarte bune. Si toate astea din cauza ca lucrurile nu au mers asa cum am preconizat. Adica prost. Eu ii am pe baietii mei de la DKR si La Service iar el are Klar-ul de partea lui.

 

 

Daca ne-ar fi intrebat cineva in urma cu cateva luni, am fi facut pariu ca scenariul asta nu se poate intampla. Si am fi perdut. Ceea ce totusi e o infrangere foarte dulce!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Promotor sau Propneuri

3 Comments

In 32 de curse de coasta, nu am concurat niciodata pe ploaie. Am urcat pe ploaie in antrenamente, in calificari dar niciodata in concurs nu am mers pe ploaie. Si pentru ca eram implicat in niste lupte in clasamente nu vroiam niciodata sa concurez pe ploaie. Imi era frica de cat de incet o sa merg.

 

Pe uscat simt cand masina ma anunta ca ma apropiu de limita. Pe ploaie nu simt asta. Si atunci, ca sa ma duc la siguranta, ma duc foarte incet. Mai era si problema gumelor de ploaie foarte uzate ceea ce nu ma ajuta deloc.

 

Pe de alta parte, prietenul meu Vlad Teodor isi doreste sa concureze pe ploaie de cand il stiu eu. Si nu a avut norocul asta niciodata. Ma simteam aiurea cand il auzeam cu cat entuziasm imi vorbeste despre mersul pe ploaie. Aproape ca ajungea sa ma convinga sa imi doresc si eu ploaia doar sa vad daca imi da o bataie cu ceasul de la gara sau nu.

 

 

Specialistii, adica in general barbatii cu manecile suflecate care stiu sa puna mana pe o cheie franceza, spun ca pilotii se vad cu adevarat pe ploaie. Schumacher a fost un as. A fost. Alonso si Hamilton au impresionat si ei. Titi Aur isi doreste intotdeauna sa ploua. De fapt Titi si-ar dori gheata, bile, rumegus, orice, numai asfalt uscat nu. Si se spune ca pe ploaie conteaza mai putin motorul si puterea ci mana pilotului. Si bineinteles gumele. Ca poti sa fii Puiu Rusu, daca ai slick-uri de uscat, esti pierdut. Bine, daca esti Puiu Rusu, s-ar putea sa-i bati pe toti si pe patru roti dejantate. Patrate.

 

Si acum aud ca la Alba Iulia va ploua tot weekendul. Exact cand am invitat si eu un alt pilot sa se dea cu mine. Sa impartim masina. Ceea ce inseamna ca nu o sa pot sa imi reglez viteza de abordare a virajelor pe ud decat in doua urcari. Asa ca nu am decat trei variante. O sa mi-o iau de la toata lumea, si atunci o sa dau vina pe faptul ca nu am avut decat doua urcari. O sa am un rezultat mediocru si atunci o sa invoc acelasi motiv. Sau o sa merg foarte bine si atunci o sa spun “cu toate ca am avut doar doua urcari, am reusit sa ma mobilizez si sa….”. Stiti voi. Fitze de mare pilot.

 

Nu stiu cat o sa mai pot sa ocolesc ploaia sau sa ma ocoleasca ea pe mine dar as avea si eu o dorinta. Nu se poate sa amanam putin botezul ploii pentru urmatoarele etape? Nu la Alba iulia! Nu vreau sa ma fac de mirul lumii chiar acolo. Nu acum cand o sa fie si camere de filmat!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Cine il tine pe Cox acasa?

Anul trecut la Teliu am concurat pentru prima data impotriva lui. Nu i-a mers masina. De abia o cumparase si avea o gramada de probleme. Cu toate astea, m-a batut. A fost tot weekendul mai rapid decat mine cu cateva secunde.

Dupa aceea a venit Resita. Acolo am reusit sa-l intrec pentru prima oara si pentru ultima oara in scurta noastra batalie pentru podiumul final ce a durat doar un sezon. L-am intrecut pentru ca sufletul lui era in alta parte. Acolo unde venea pe lume cel mai bun copilot al tuturor probelor din viata lui.

 

Toata lumea imi spunea de el. Ca stie, ca imi va fi aproape imposibil sa-l intrec. Si au avut dreptate. In mod constant imi dadea secunde bune chiar daca practic concuram cu acelasi material de concurs. Mai mult decat atat, m-a ajutat cu cauciucuri ca sa pot sa fac timpi mai buni. M-a luat la el acasa, mi-a verificat masina si mi-a setat-o mai bine decat a fost vreodata in mainile mele. Se mai si pricepe sa pregateasca orice masina in asa fel incat sa crezi ca tocmai a iesit din showroom.

 

Cu toate ca a lipsit de la primele doua etape si a abandonat la alta din cauza cutiei de viteze, inainte cu doua etape de sfarsitul sezonului nu mai putea pierde locurile pe podiumul final in defavoarea mea.  Daca eu am reusit doar doua podiumuri la 2 Roti Motrice de-a lungul sezonului, el a fost un abonat constant acolo. Cand ne-am dat amandoi cu masina mea, m-a batut si atunci. Am fost aproape dar el a pilotat mai bine. Si cu o jena ca nu e masina lui.

 

Stiu ca e o cursa mult mai palpitanta cea de parinte dar i-am simtit lipsa la Campulung. Pentru ca e un pilot excelent. Si stiu ca si el ar fi vrut sa concureze. Ieri a fost ziua lui de nastere. Ziua lui Cox. Adica a lui Sorin Ghisoi. Un pilot cum nu sunt multi la noi. La Multi Ani, Cox!

Fumurile lui Mitraşcă

Nopti albe de prostie

De ce intotdeauna se termina lucrul la o masina de competitii in noaptea dinaintea cursei? Sau mai rau, atunci se incepe. Si daca se termina, e ok. Daca nu, vine comunicatul. Masina lui cutarica nu e gata intrucat piesele au ajuns in ultimul moment si nu a fost timp pentru a le monta.

Dar din octombrie si pana acum ce naiba am facut? Sau de la o cursa la alta? Fix in ultima zi se fac intotdeauna toate. Si atunci toata lumea e ciufuta, si numai despre asta se vorbeste, cate cafele a baut, “cate” un sfert de ora a atipit de trei zile incoace etc.

 

Si eu fac la fel cand e vorba de ceva care tine de mine. Pentru ca daca las treaba pe ultimul moment, ma mobilizez mai bine. Ierarhizez mult mai cu spor prioritatile si ce e mai important, sunt nevoit sa ma debarasez de orice nu este imperios necesar. Si cel mai bine lucrezi cand nu mai ai problema alegerii. Sa fac asa sau sa fac altfel? Cand esti sub presiune, nu mai ai pardon. Faci cum intuiesti ca termini mai repede si mai bine. Get the job done! Punct.

 

Dar cand e vorba de masina, nu e la fel. Pentru ca Murphy ne-a spus la toti. Daca ceva poate sa mearga prost, va merge. Si acum nu putem sa spunem ca nu am stiut. Pentru ca ne-a spus foarte frumos. Si toti am zambit atotstiutor cand am citit invatamintele lui pentru ca le stiam din experienta proprie. Ca daca vom lasa pe ultima zi schimbul de ulei din cutie, o sa vedem ca de fapt cutia e varza. Si trebuie comandata nu stiu ce roata dintata. Care nu exista decat intr-un depozit in Austria. Si nimeni nu raspunde acum acolo la telefon, samd. 

 

Cred ca la un moment dat chiar ne place sa pierdem noptile. Sa avem motiv sa le pierdem. Ne oferim singuri aerul de oameni cu treaba multa. Si cu o viata palpitanta. Poate ar trebui sa ne treaca prin cap ca, de fapt, suntem niste prosti care nu ne putem organiza din timp treaba.     

Fumurile lui Mitraşcă

Sa nu faci ca mine!

3 Comments

Dupa ce m-am dat doi ani in cursele de coasta, brusc m-am trezit mare specialist. Nu in pilotaj, nu in mecanica, pneuri sau altele din astea. Ci in managementul costurilor unui debutant. Sau cum ar scrie pe cartea de vizita, MCD. Suna misto numele dar e cam la fel cum e cu asistant manager, si de fapt e vorba de o secretara.

 

Ce inseamna acest MCD? Simplu. Am luat tot ce am auzit de la oameni cu experienta in motorsport si am combinat cu ce am invatat pe propria piele. Si cu foarte mici exceptii, cele doua categorii de invataminte erau la extreme diferite.

 

Toti marii oameni de bine care au experienta in sportul nostru minunat imi spuneau acelasi lucru. Ca iti trebuie 250 de cauciucuri ca sa te poti prezenta la o cursa. Ca iti trebuie duba, platforma, sa te antrenezi, sa faci minim 100 de urcari de recunoastere si daca nu ai investit cel putin 15.000 de euro in revizia generala a masinii inainte de sezon ar trebui sa fii impuscat. Pentru ca el, cel care iti spune din suflet, si cu mare generozitate aceste sfaturi, decat sa se prezinte cu masina asa cum vrei sa o faci tu, mai bine nu se duce.

 

Unii dintre ei imediat iti vin cu o oferta sa iti pregateasca masina. Pentru ca ei au experienta si decat sa o dai pe mana unor nepriceputi mai bine o duci la ei. Ca lucreaza profesionist, poti sa intrebi. Stii masina de 1000 de cai pe care a pilotat-o x-ulescu la Abrud? Ei bine, ei au pregatit-o.

 

 

Eu am invatat altceva. Ca sportul cu motor e foarte scump dar nu atat de scump precum pretind unii. Poti sa debutezi si cu o masina de 3000 de euro. Poti sa iti cumperi opt cauciucuri de competitie si sa faci tot sezonul de coasta. Patru pentru uscat si patru de ploaie. Nu 30, nu 250. Nu o duba intreaga de piese, ca nu mergi la Raliul Sibiului. Poti sa mergi si cu o masina fara autoblocant, fara cutie scurta, fara suspensie reglabila pe sapte cai. E adevarat ca nu vei lupta pentru rezultate mari dar eu cred ca debutantii vor sa participe. Si doar dupa o vreme isi doresc rezultate.

 

Nu e rau daca debutezi pe o supermasina, daca iti permiti tot ce scrie in manual. Dar e la fel de adevarat ca poti sa debutezi si fara sa iti nenorocesti toate proprietatile si economiile.

 

Asadar, ultimul cuvant pe acest subiect: Nu asculta doar de lupii batrani si smecheri daca vrei sa te apuci de coasta. Mai intreaba si cativa baieti mai mici, care s-au descurcat cu putin. Ca sunt multi MCD-isti in tara. Nu o sa iti ofere servicii, nu o sa te certe daca vrei sa mergi pe cauciucuri de strada la cursa si pe slick-uri pe strada. O sa-ti spuna ce au gresit ei. Si concluzia o tragi singur. Bine?

Fumurile lui Mitraşcă

Ce a inteles Valvoline din colaborarea cu Vali Porcisteanu

1 Comment

Anul trecut, Vali s-a batut pentru titlu pana in ultima etapa. Cu totii stiam ca e doar o chestiune de timp foarte scurt pana cand va avea un nume puternic pe masina. Si cel care a sarit primul a fost Valvoline.

 

 

Nu trebuia sa fi un mare vizionar sa-ti dai seama de potentialul imens al unei colaborari cu cel mai carismatic pilot de la noi. Si unul care si castiga raliuri. Iar acum, oriunde merge Vali, la emisiuni tv, la curse, la un gratar, duce cu el Valvoline. Nu bidoane cu ulei, evident, ci numele.

 

 

Noi stim ca in spatele tuturor brandurilor sunt multi oameni de marketing, “oameni de bine” cum ar zice Ion Iliescu, care nu fac altceva decat sa speculeze astfel de colaborari… fructuoase. Ma rog, mai dau si cate un mail, mai fac o sedinta, o intalnire cu agentia de publicitate. Dar astea nu intereseaza pe nimeni.

 

 

Si unul din acesti oameni a aprobat un mesh mare cat China pe o cladire din apropierea statiei de metrou Grozavesti. Cu pilotul nostru in fata masinii de curse si cu un bidon in mana. O fi vreun sediu acolo sau nu stiu. Nu ma intereseaza. Dar ce e interesant este ca deja am auzit cateva indicatii de trasee prin Bucuresti care spuneau ca “trec pe la Vali Porcisteanu”. Nu pe la Grozavesti, nu pe la Carrefour, nu pe langa Regie.

 

Eu unul as face o echipa Valvoline Racing Team. Cu Vali si Alina Bunica. Atat. Sa se lupte cu lupii mari Jack si Napoca. Si pun pariu ca o data cel putin i-ar pune la colt. Ati vazut ce rezultat a scos Alina la Targu Mures! L-a batut si pe Grigorescu. Stiu ca a nins. Ca a fost o nebunie cu gumele dar Alina a fost acolo, a stat pe drum si a mers mai tare ca multi altii.

 

Tin minte ca in urma cu cativa ani, cand Vali venea pe probe lumea iti spunea ca vine Daurette. Pentru ca pe masina lui scria Daurette. Nu cred ca Valvoline va ajunge acolo. Pentru ca traseul meu catre service-ul care imi face masina acum nu trece pe langa mesh-ul cu Valvoline ci pe langa Vali Porcisteanu.

Fumurile lui Mitraşcă

Ce enormitati mai face FRAS

4 Comments

Ieri, marti, 10 mai, am fost cu treaba la sediul FRAS. Cu toate ca ma asteptam sa fiu luat in primire de Roxana Habina am fost intampinat de Leo Stefanescu. De fapt, toata lumea care ajunge pe acolo spera sa o intalneasca pe Roxana, poate poate o imbratiseaza sau o pupa. Pe obraz. Ei bine, Leo imediat m-a deturnat din drumul meu spre primul etaj. Avea o “nemultumire” cu mine.

 

Ca l-am acuzat ca nu a intocmit corect clasamentele de coasta in 2010. Si cum ne uitam si ne contraziceam noi de zor pe marginea lor, a venit Stefan Vasile. L-am oprit sa ne lamureasca. Eu sustineam ca nu am primit puncte la cateva etape si Leo spunea ca la grupe s-au dau puncte si daca nu au fost cinci concurenti dar la clase nu a fost la fel. Si Stefan Vasile i-a dat dreptate.

 

Cu coada intre picioare, am cautat un alt nod in papura. Si l-am gasit intr-un alt clasament. Dar cum Stefan Vasile nu mai era prin preajma sa imi valideze rationamentul, a ramas totul in aer. Dar asta nu inseamna ca am uitat ca am fost batut cu armele mele. Am acuzat Federatia ca nu a intocmit bine clasamentele si se pare ca am acuzat-o pe nedrept.

 

Acum, eu nu am mai consultat regulamentul de anul trecut dar din punctul meu de vedere, Stefan Vasile reprezinta mai mult decat o garantie pentru orice problema legata de regulament. Si astfel, sunt nevoit sa accept ca am gresit. Si dupa ce Leo mi-a aratat munca sisifica pe care o duce cu clasamentele mi-a cam pierit cheful sa iau FRAS-ul la “trei-pazeste!”. Stiati ca el acorda un punctaj subunitar pentru toti cei clasati? Adica celor care sunt sub pozitia a zecea? Doar ca la final, cei cu zero puncte sa nu fie clasati in functie de numarul de concurs. Ci dupa performante.

 

Asa ca o spun clar si raspicat: draga Leo, am gresit cand am spus ca nu ai facut clasamentele corect! Dar sa nu te culci pe o ureche. Vezi cum sta treaba la A5 ca inca nu am rezolvat-o. Te astept la cotitura. Pana atunci eu ma-nclin si imi cer scuze!

 

Si mai am o problema. Daca tot au angajat-o pe Roxana, de ce ea sta acum la etaj si nu la intrare? S-au prins ca e mai mult decat un bibelou si ca pot sa o foloseasca sa faca chiar si treaba concreta? Alta decat sa-i binedispuna pe toti vizitatorii? Hm, eu cred ca o vor doar pentru ei.

 

Daca nu v-ati prins, in poza e Roxana. Si o sa se supere foarte tare pe mine dar asta e. Intr-o zi mi-a spus ca ii este frica sa nu am idei sa scriu despre ea. Si bineinteles ca de ce ti-e frica nu scapi. Nu-i asa ca v-ati face si voi drum pe la sediul Federatiei si numa ca sa o vedeti pe Roxana?

Fumurile lui Mitraşcă

Interviu cu Sebastien Loeb : ”Nu vreau sa ajung ca Schumacher”

3 Comments

Motorsportnews.ro a reusit in acest weekend o performanta unica. Imediat dupa victoria din Sardinia, Sebastien Loeb ne-a acordat un scurt interviu. Iata ce ne-a spus  Campionul Mondial intr-unul dintre putinele momente de sinceritate completa din cariera sa.

 

MSN: Ai curatat tot raliul drumul si totusi l-ai castigat. Ai renuntat la tactica?


Loeb:  Da. Am hotarat sa las deoparte strategiile si sa merg la victorie de la inceput. M-am saturat sa tot aud despre Seb 2.0, despre favoritul principal la titlu. E cam ciudat sa fii al patrulea in clasamentul general si sa fii favorit iar liderul clasamentului sa fie considerat lipsit de motivatie. Cred ca pentru moment am pus lucrurile la punct.


MSN: Sunt zvonuri care te plaseaza in negocieri cu VW. Cum comentezi?

 

Loeb : Intr-advar, am primit o oferta de nerefuzat, financiar vorbind. E incredibil ce buget au mobilizat cei de al VW pentru Campania lor din WRC. Totusi, nu vreau sa ajung ca Schumacher. O umbra a campionului de altadata care alearga pentru o echipa careia ii face mai mult rau decat bine. Toata lumea il stie cu Ferrari asa cum toata lumea isi va aminti de mine alergand pe un Citroen. De ce as vrea sa risc sa dau cu piciorul la ce am realizat in toti acesti ani? Sunt piloti care au cunoscut gloria cu mai multi constructori si sunt cei, foarte putini, care au ramas fideli unei singure echipe. Eu as vrea sa fac parte din a doua categorie.

 


 

MSN: Descrie-ti pe scurt principalii adversari din acest an.

 

Loeb: Hirvonen, constant si matur. Latvala, incredibil de rapid. Ogier, arogant, material de campion. Solberg, totul sau nimic. Sordo, nemultumit dar magnific pe asfalt. Kimi, rasfatat, talent incredibil, imprastiat. Wilson, fiul lui tata. Ostberg, talentat dar moale. Andersson, un fel de Ogier fara sustinere financiara.

 

MSN: Ce ai sa le spui pilotilor din Romania?

 

Loeb:  Nu stiu prea multe despre motorsportul din Romania. Totusi, imi aduc aminte de un pilot Claudiu David care a venit in Argentina si i-a cam batut in primele probe pe cei din PWRC. Daca mai sunt si altii ca el in Romania inseamna ca lucrurile arata bine.

 

MSN: Cum vei aborda restul campionatului?

 

Loeb:  Hm, o intrebare care de obicei imi spune ca nu stau de vorba cu un sportiv, ci cu un jurnalist.  Cum sa abordez decat cu pedala la fund? Mergem la victorie in toate etapele. Doar daca voi avea titlu in buzunar si ne-am lupta si la constructori as lua in considerare sa reduc din viteza. Pana atunci suntem aici ca sa le aratam cine e numarul unu si in 2011.

 

MSN:  Mult succes in continuare!

 

 

Pentru a verifica acuratetea informatiilor, Motorspornews.ro va atrage atentia ca ati citit un articol din cadrul “ fumurilor…”

 

Fumurile lui Mitraşcă

Transfer de mase

1 Comment

Intr-o zi, o sa fiu pilot platit. Si tot ce va trebui sa fac va fi sa ma antrenez, sa ma documentez si sa castig curse.  Intr-o zi, sa fac rost de bugetul pentru o etapa nu va mai reprezenta nici un fel de stres. Pentru ca intr-o zi, motorsportul va fi mult mai mediatizat, spectatorii vor fi mult mai multi si toata lumea va stii diferenta intre raliuri si viteza in coasta.

 

Intr-o zi, Romania va avea un circuit omologat FIA unde se vor desfasura etape de WTCC, FIA GT, Le Mans Series, Formula Renault, F2 si chiar F1. Pe acel circuit, Mihai Marinescu si Doru Sechelariu vor castiga etape de FIA GT si F2 si vor fi mai cunoscuti in tara ca Monica Columbeanu. Dupa un timp sa vor construi alte doua circuite. Si pe aceste trei circuite se vor desfasura campionate nationale monomarca.

 

Cupa 500 Abarth, Megane Trophy, Polo TDi Cup si Dementor XBow Super Challenge. Cinci etape intr-un sezon. Trei pe circuit si doua pe circuite stradale. Timisoara si Constanta. In weekendul curselor hotelurile vor avea pret dublu, restaurantele vor castiga cat intr-o luna iar Timisoara si Constanta vor gazdui peste 50.000 de turisti din tara si nu numai.

 

 

Vor exista filiale ale scolilor de pilotaj de renume din strainatate si oricine isi va putea inchiria un Lotus Elise pentru o jumatate de zi de “forja” pe pista. TVR1 va transmite in direct principalele competitii iar industria motorsportului o va intrece pe cea a telefoniei mobile. In WRC va fi o chipa “Romania Rally Team” cu Claudiu David si Vali Porcisteanu. Ei il vor bate pe Ogier in Raliul Japoniei. Si pe Latvala. Amandoi. Asa se va intampla!

 

Stiu ca o sa spuneti ca trebuie schimbata mentalitatea. Ca oamenii trebuie sa intelegea una, alta, cat de benefice ar fi toate astea pentru economie, pentru conduita pe sosele etc. Nu trebuie schimbat nimic, zic eu. Motorsportul ca si politica, presa si toate celelalte sunt exact acolo unde trebuie sa fie. Acolo unde le-am pus impreuna. Si ne meritam OTV-ul si presedintele si falimentele si fraudele si … stirile sportive.

 

Dar intr-o zi o sa fie mai bine. Cu o singura conditie. Ca cei care-si apara cu darzenie incompetenta din pozitiile de sefi, coordonatori, “specialisti” si responsabili sa inceapa sa mai piarda din lupta cu cei care chiar vor sa faca treaba. Deocamdata multi dintre acestia au abdicat si fac treaba in strainatate. Acolo unde sunt circuite si unde exista piloti platiti.

 

Intr-o zi, o sa fiu pilot platit. Sau doar un om platit. Nu stiu insa daca in Romania!

 

Fumurile lui Mitraşcă

Kubatech was there

Nu am fost singurul care a vrut sa speculeze o oportunitate. Au fost si cei de la Autotehnica, a fost si Robotul (Catalin  Cismaru ). Cei din Rally Dream Team nu sunt la prima participare ca echipa la coasta si ei au fost primii care s-au inscris. Si nu oricum. Ci cu patru piloti. Cei mai smecheri au fost UCM-istii. Ei sunt campioni de atatia ani si nu concep alt loc in clasament.

 

Ceea ce le reprosez eu lor este ca i-am intrebat daca vor sa-si inscrie echipa. Chiar acolo, la Campulung, cat inca mai erau doua ore de inscriere. Si au spus ca nu. Si bineinteles cand au vazut vanzoleala cu echipele, ne-au taxat. S-au inscris.

 

Asa ca am ramas cu foaia de inscriere in mana si am stiut ca nu am nici o sansa sa urc echipa pe podium. Pentru ca nu aveam nici o “integrala” in echipa. Si nici cineva care sa puncteze la general. Dar am zis, fie! Atata timp am urcat singur pe podium incat pot sa fac si eu un efort sa sustin un demers excelent. Sa pun umarul la readucerea bataliei si la echipe. Nu ar fi fost sportiv sa ma intorc din drum doar pentru ca teoretic nu aveam mari sanse la podium. Si nu ar fi fost nevoie de mult noroc pentru ajunge in primele trei echipe. Doar de putin.

 

 

Asa ca am inscris Kubatech Racing Team. Impreuna cu Andrei Serban si cu George Nistor. Acum sa nu va imaginati ca a fost doar un puseu de entuziasm inconstient din banii de sponsorizare care puteam sa-i pun in buzunar. A fost si un alt considerent la mijloc. In caz ca se intampla ceva neprevazut cu masina mea, trebuia sa ma asigur ca sponsorii ( sau macar unul din ei ) vor exista intr-un clasament.

 

Si uite asa, vineri am fost cinci echipe inscrise. Si Kubatech nu s-a descurcat rau. Am fost foarte aproape de Rally Dream Team. Chiar mai buni daca nu s-ar fi pus punctele de le open. Cu masini mult mai slabe.

 

Duminica am hotarat sa nu mai inscriu echipa. Dar a venit o alta echipa sa ocupe locul liber. Asa ca in clasament acum sunt sase echipe. Iar Kubatech Racing Team este a cincea in clasament.

 

Dar nu pot sa nu va zic de unde vine Kubatech. De la Danny Kubasik. Un tenismen profesionist care are obiceiul sa se dea in curse cu un Porsche 997 GT3. Tot el conduce destinele companiei Mcchip-DKR a carui filiala din Romania ma sustine in 2011. Misto, nu? Check-it out : www.mcchip-dkr.com