In timp ce pe Nurburgring opt modele M3 DTM se luptau pentru un rezultat cat mai bun in cea de-a saptea etapa a campionatului, peste ocean la Pebble Beach BMW M GmbH prezenta viitorul. “In urma cu un an am sarbatorit cu stil cei 40 de ani de existenta BMW M si 25 de aniversari pentru BMW M3, Bruno Spengler castigand titlul in DTM. Prin lansarea conceptului M4 Coupe, incepem o noua era. Toti fanii BMW M si DTM au cu siguranta motive bune de a astepta sezonul 2014.” declara Dr. Friedrich Nitschke, presedintele BMW M GmbH.
Directorul BMW Motorsport, Jens Marquardt, completa: “Deja asteptam cu nerabdare modelul M4 DTM. Conceptul M4 Coupe arata fantastic si asa va arata si modelul pentru DTM. BMW M3 DTM a castigat titlul de la prima aparitie in 2012 si evident ca vrem sa urmam acest succes si cu succesorul sau. Oricum va mai dura o perioada pana vom vedea noul model DTM la treaba.”
Modelul M3 a obtinut 48 de victorii in DTM, prima fiind obtinuta de Harald Grohs la Hockenheim in 1987.
Initial canadianul fusese creditat cu victoria de la Norisring in urma scandalului cu Mattias Eckstrom cand pilotul Audi a fost descalificat pentru incalcarea regulamentului in parcul inchis (celebra sticla cu apa). Wickens terminase in pozitia secunda si a fost avansat cu o pozitie dupa descalificarea lui Eckstrom, ulterior tribunalul sportiv decretand ca etapa de la Norisring nu va avea castigator. Wickens trebuia sa mai astepte prima victorie in DTM. Si aceasta nu s-a lasat mult asteptata venind in a doua etapa dupa Norisring in patria motorsportului pe celebrul circuit Nurburing.
Robert Wickens – prima victorie in DTM
Etapa a saptea din DTM desfasurata la Norisring ieri, 18 august, a fost probabil cea mai spectaculoasa etapa de pana in prezent a sezonului 2013, ploaia facandu-si aparitia chiar in momentul startului. Ochii erau atintiti pe pozitiile 10 si 11 de pe grila de start, de unde Spengler si Rockenfeller porneau in goana dupa puncte care sa le consolideze pozitiile fruntase din clasamentul general. Ploaia a creat haos pe circuit mai ales ca majoritatea pilotilor se aflau pe pneuri pentru suprafata uscata si incidentele au aparut chiar din primul tur. Rockenfeller a fost acrosat si se trezea ultimul in cursa in primul tur. O decizie geniala avea insa sa ii salveze rezultatul in cursa el intrand la boxe pentru schimb pe anvelope de ploaie inca din turul 2, aceasta intrare necontabilizandu-se in dreptul celor doua obligatorii din timpul cursei. Pilotul Audi a recuperat insa aproape instant pozitie dupa pozitie fiind singurul care beneficia de pneuri de ploaie.
Spengler cu masina avariata la roata spate stanga
Dupa turul 3 a inceput nebunia intrarilor la boxe, Rockenfeller trezindu-se la conducerea cursei. Aproape trei sferturi de cursa Rockenfeller a condus si in final dupa cele doua opriri obligatorii a terminat in pozitia a patra, un rezultat care a contat aproape ca o victorie, pentru ca Spengler, principalul urmaritor din campionat, a terminat in afara punctelor abia pe locul 14. Canadianul s-a plans de agresivitatea pilotilor Audi, Felipe Albuquerque lovindu-l destul de serios, BMW-ul M3 suferind avarii importante la partea aerodinamica. “Mai mult sau mai putin Audi m-a lovit astazi nu spun ca a fost intentionat, dar trebuie sa ne uitam la fapte. Este pentru a doua oara in doua curse cand termin cu masina avariata.” spunea Spengler.
Directorul BMW Motorsport, Jens Marquardt, a fost de partea pilotului sau: “Pentru Bruno este a doua oara la rand cand se intampla, fiind impins si lovit puternic. Daca va uitati la masina, atarna piese din ea, masina a fost avariata destul de rau.” Nici Marquardt nu i-a acuzat direct pe cei de la Audi, insa citind printre randuri gandurile lui se indreptau spre acestia.
Robert Wickens este primul junior din tabara celor de la Mercedes-Benz, care reuseste o victorie in DTM. Dupa alte doua podiumuri in acest sezon, la Brands Hatch si Norisring, Wickens confirma increderea celor de la Mercedes-Benz, care spre deosebire de ceilalti doi constructori, au ales sa dezvolte un program alcatuit in mare parte din juniori si piloti tineri mai putin consacrati in DTM.
Augusto Farfus a reusit sa urce un BMW pe podium dupa ce a plecat din pole position si a facut o cursa la siguranta. Podiumul a fost incheiat de Christian Vietoris tot de la Mercedes-Benz care urca astfel pe locul al doilea in clasamentul general.
Cu doar trei etape ramase de desfasurat Mike Rockenfeller pare desprins in castigator avand in prezent 106 puncte, cu 35 mai multe decat urmatorul clasat si Audi-ul RS5 nu mai pare masina de anul trecut care se chinuia sa tina pasul.
Urmatoarea cursa va avea loc pe 15 septembrie la Oschersleben, Germania.
Clasamentul pilotilor dupa etapa de la Nurburgring; 7/10
1. Mike Rockenfeller (106 points), 2. Christian Vietoris (71), 3. Robert Wickens (70), 4. Bruno Spengler (67), 5. Augusto Farfus (66), 6. Gary Paffett (57), 7. Marco Wittmann (39), 8. Mattias Ekström (38), 9. Dirk Werner (26), 10. Joey Hand (26), 11. Adrien Tambay (20), 12. Daniel Juncadella (20), 13. Jamie Green (20), 14. Timo Glock (15), 15. Timo Scheider (12), 16. Martin Tomczyk (10), 17. Roberto Merhi (8), 18., Miguel Molina (4), 19. Pascal Wehrlein (3), 20. Edoardo Mortara (2), 21. Andy Priaulx (2).
În acest week-end are loc una dintre cele mai importante și spectaculoase curse ale anului pe Nürburing, etapa a șaptea a sezonului 2013 de DTM. Cu 74 de ani în urmă, pe 21 mai 1939 un român câștiga una dintre cele mai importante curse pe Nürburing la cursa lui de debut pe acest circuit. Aceasta este povestea lui Petre Cristea, cel mai mare pilot român al tuturor timpurilor, și legătura lui specială cu legendarul BMW 328.
Dr.Fritz Werneck si Petre Cristea
Nürburgring este unul dintre cele mai faimoase circuite din istoria sporturilor cu motor, scenă de mari confruntări sportive și o destinație supremă pentru producătorii de automobile pentru a testa noi modele. Două curse deosebit de importante au programate aici în 2013, Marele Premiu de Formula 1 al Germaniei, pe 7 iulie, și o etapă de DTM programată pentru această duminică, 18 august. Acum 74 de ani, Nürburgring era scena unei victorii istorice a unui român în faimoasa cursă Eifelrennen – Petre Cristea era primul pilot care câștiga în cursa de debut pe acest circuit și, în același timp, stabilea un record de viteză care avea să fie doborât de marele pilot britanic Stirling Moss abia 14 ani mai târziu.
Nürburgring, istorie, tradiție și motorsport
Duminică, 18 august, este programată cea de-a șaptea etapă în Campionatul German de Turisme, DTM. Pe circuit se întâlnesc cei mai importanți producători premium din lume, BMW, Audi și Mercedes, într-un campionat deosebit de disputat, care a obișnuit publicul cu răsturnări de situație și lupta pentru titlu până în ultima cursă, în ultimul viraj. Așa s-a încheiat și sezonul 2012, când BMW a răsturnat toate așteptările și a reușit în final să cucerească toate titlurile puse în joc, pentru piloți, constructori și echipe. A fost momentul care a încununat o revenire glorioasă după o pauză de 20 de ani în DTM. Și acest sezon stă sub semnul echilibrului, este deschis oricărui rezultat, astfel că etapa de la Nürburgirng este încă o dată așteptată cu multă emoție de fani, în jur de 100 000 de spectatori fiind așteptați în acest week-end la cursă.
Gazda cursei de la jumătatea sezonului este celebrul circuit Nürburing, unul dintre cele mai cunoscute din lume. Acesta a fost scena multor competiții spectaculoase și avea să își câștige supranumele de „Iadul Verde“ pentru cei peste 20 km de circuit într-o zonă împădurită străbătuți de Nordschleife (bucla nordică a circuitului). Este un loc încărcat de istorie, prima competiție desfășurându-se sub denumirea de Eifelrennen pe o combinație de străzi în jurul satelor de munte din regiunea Eifel. Din motive de siguranță s-a luat decizia construirii unui circuit aici și astfel se inaugura în 1927 faimosul Nürburing.
Victoria lui Petre Cristea în Marele Premiu al Germaniei
Duminică, 21 mai 1939. Circuitul Nürburing (22,81 km), cel mai lung si dificil circuit din lume prin complexitatea virajelor și variațiile de relief. International Eifelrennen, etapa a doua a campionatului german, programa curse de motociclete și automobile clasele Sport (sub 1500 cm și sub 2000 cm) şi Competiție. Clasa Sport sub 2000 cmc era practic confiscată de BMW 328, toți participanții folosind o versiune a acestui model. Cursa presupunea parcurgerea a 6 tururi de circuit totalizând 136,86 km. 17 concurenți și-au anunțat prezența, dar numai 10 au luat startul. Dintre aceștia doar 5 au reușit să termine cursa care avea să fie câștigată de un român: Petre Cristea. În cursa clasei Competiție (10 tururi) Hermann Lang (Mercedes W154) îl învingea pe Tazzio Nuvolari (Auto Union Type D) cu peste 11 secunde. Cristea era cu o victorie importantă pe scena internațională alături de cei mai mari piloți ai vremii și se impunea împotriva echipelor de uzină.
BMW 328, unul dintre cele mai faimoase modele sport BMW
BMW începea producția de automobile în 1923 cu automobilul BMW 3/15 PS, fabricat sub licență Austin. După numai 13 ani era prezentat deja BMW 328, unul dintre cele mai legendare modele ale mărcii și cel care avea să confirme imaginea BMW de producător de automobile sportive.
O mare parte din primele 100 de automobile produse a fost livrată către piloți din întreaga lume. Victoria lui Ernst Hene din 1936 în prima cursă disputată pe circuitul Nürburing a fost categorică, așa că majoritatea piloților doreau să utilizeze acest model. Efectul nu s-a lăsat mult așteptat, în 1937 BMW 328 repurta peste 100 de victorii. Produs în 464 de exemplare în perioada 1936-1940, modelul a fost utilizat și de piloții români precum Petre Cristea, Marin Dumitrescu, Alexe de Vassal, Vintilă Frumușanu, Alexandru Papană, Nadler, Ion Bolony, Valentin Tânțăreanu și Alexandru Uță. BMW 328 a rămas unul dintre cele mai emblematice modele ale mărcii. La sfârșitul anilor ’60, unul dintre primele studii de marketing comandate de BMW arăta că și la peste 20 de ani de la debutul BMW 328, imaginea sportivă a mărcii se baza în continuare foarte puternic pe acest model.
Cristea și BMW, un duo imbatabil
Extrem de modest, Cristea mărturisea la începutul anilor ’90, rememorând celebra cursă, faptul că cei care se ocupau de paza circuitului, cu puțin înainte de startul cursei, nu vroiau să-i permită accesul în zona boxelor, văzându-l îmbrăcat în haine de stradă. Celebra sa bască înlocuia căștile nelipsite din echipamentul adversarilor, purtarea acestora nefiind obligatorie la acea vreme. Cum Cristea nu obișnuia sa poarte nici combinezon, brasarda care purta inscripția “Fahrer – Eifelrennen 1939” a fost cea care l-a scos pe pilotul român din încurcătură. Puțini ştiu că mașina cu care a concurat Cristea aparținea prietenului său, inginer Petru Iscu. Iscu își cumpărase în ianuarie 1938 prin firma bucureșteană Tracta (importatorul BMW în România în perioada interbelică) un BMW 328 nou. El nu numai că pune la dispoziția lui Cristea mașina, dar acceptă și ca aceasta să fie radical modificată pentru performanțe mai bune. Caroseria originală este înlocuită cu una realizată de aluminiu, cel mai probabil la fabrica de avioane SET din București. Aripile față sunt înlocuite cu unele minimaliste. Se renunță la parbriz și sistemul de decapotare, inutile în competiții. Aripile spate sunt „închise” prin aplicarea unor capace. Cristea sosește pe circuitul Nürburing însoțit de Petre Iscu. Mașina este transportată pe o platformă construită după proiectul lui Cristea. Față de alte curse ulterioare unde Cristea s-a deplasat pe roți cu automobilul cu care concura pierzând și din cauza oboselii acumulate, la Nürburing pregătirea cursei s-a făcut în mod profesionist. Cristea este înscris pe poziția a 11-a listei de start și îi este repartizată boxa cu numărul 17. Avea să realizeze cel mai bun timp în calificări urmând a lua startul de pe prima grilă.
Participanții
17 concurenți s-au înscris pe lista de start. Petre Cristea s-a aliniat pe grila de start alături de 10 germani, practic elita piloților care concurau cu BMW, cu mare experiență în competiții și mașini preparate de departamentul de competiții al firmei producătoare. Dintre concurenți se remarcau piloții uzinei BMW, Paul Heinemann (D) BMW 328 (nr. de concurs #4/ start de pe grila 2) şi Huschke von Heinstein (D) BMW 328 (#6/3)
Un alt adversar redutabil era echipa NSKK (Nationalsozialistisches Kraftfahrkorps), o organizație paramilitară a partidului nazist, compusă din piloții: Willi Briem (D) (#1/3/2), Uli Richter (D) (#2/?/1) și Paul Greifzu (D)(#3/abandon-defecțiune la ambreiaj/?).
Doctorul Fritz Werneck BMW (D) 315/328 Spezial (#5/2/4), pilot privat cu mare experiență în competiții, concura cu un automobil special preparat.
Ceilalți concurenți erau Helmut Polenski (D) BMW 328 (#8/DNS – accident în timpul antrenamentelor premergătoare cursei), Walter Schluter (D) BMW 328 Spezial (#16/?/7), Toni Neumaier (D) Neumaier 328 Spezial (#12/?/?)
Cel mai bun timp în calificări a fost obținut de românul Petre Cristea (#11/1/1), care pe parcursul cursei a realizat o medie orară record (115,1 Km/h pe parcursul a 136,86 km).
Piloţi înscrişi care nu au participat la calificări/cursă:
Harold John Aldington (GB)- Frazer Nash 328 (#7/seria de șasiu 85003), Peter Schmitt (D)- BMW 328 (#9), Otto Unzner (D)- BMW 328 (#10), Willi Pfeiffer (D) – BMW 328 (#14), A. Petzold (?) – BMW 328, Fritzgeorg Martin (D) BMW 328 – (#18), U. Neuschler (?) – BMW 328
Cum s-a desfășurat cursa
În 1989, la o jumătate de secol de la marea sa victorie de la Nürburing, Petre Cristea destăinuia cititorilor Almanahului Autoturism cum a câștigat celebra cursă:
„(…) Circuitul Nürburing (bucla mare) măsura atunci 22 de km, având 173 de viraje de toate felurile. În cele trei zile de antrenament am înregistrat cei mai buni timpi (cu cronometraje oficiale electrice). Frumuseţea era că toţi concurenţii la categoria 2000 cmc (circa 20) erau numai cu maşini BMW tip 328. La plecarea în cursă, maşina cu cel mai bun timp la antrenamente era plasată lângă capătul din dreapta al liniei de start, având în stânga pe cei cu timpii 2,3 şi 4.Numai că primul viraj, plasat la circa 150 m de la linia de start, era o curbă rapidă la stânga. Aşa că, în mod automat, după acest viraj m-am pomenit pe locul 5! De ce? Foarte simplu: toţi cei din stânga mea s-au aflat automat pe coarda virajului! Ba încă s-a băgat printre ei şi cel din extrema stângă a celui de-al doilea rând de concurenţi… Bineînţeles că această situaţie nu m-a avantajat deloc, deşi era o secvenţă naturală şi chiar o combinaţie inteligentă, sporind interesul spectacolului, obligând pe cel mai bun la antrenamente să se lupte ca să-i întreacă pe ceilalţi, dacă putea, chiar după primul viraj al cursei. Din fericire, nu a trebuit să mă “obosesc” prea mult; după vreo 11 km, adică pe la jumătatea primului tur, ajunsesem deja în fruntea coloanei. Cel mai mult de furcă am avut cu amicul meu Huschke von Hanstein, care până la urmă a avut nenorocul să rupă o supapă, fiind silit să abandoneze. Mai departe m-am „plimbat”, dar privind atent oglinda retrovizoare: când observam că dr.Werneck (cu o maşină ceva mai uşoară decât a mea) se apropia la mai puţin de 20 m, trăgeam mai tare, până nu-l mai vedeam. Şi…. distracţia asta a durat până la linia de sosire, după ce stabilisem un nou record al Circuitului de la Nürburing (viteză medie – 115 km/h).
Recordul a rămas valabil până în anul 1953, când a fost depăşit de către Stiriling Moss. Recordul constă în faptul că am fost unicul pilot din lume care, concurând prima oară pe Nürburing , a câştigat cursa. Şi acest record a rezistat până în 1970, când Jackie Stewart, fost campion mondial de Formula 1, a învins, de asemenea, pe Nürburing chiar de la primul „şut”. Aşa că, deşi nu mai sunt unicul, totuşi mă aflu într-o companie care mă onorează. (…)”
Cristea şi BMW 328, un destin comun
Petre G. Cristea (31.01.1909-6.07.1995) a fost fără îndoială cel mai mare pilot român al tuturor timpurilor. Cu excepția victoriei din 1936 din Raliul Monte Carlo, unde Cristea aducea prima victorie pentru Ford din istorie în cursa monegască, cele mai prestigioase rezultate în competițiile internaționale au fost obținute la volanul BMW-ului 328. Petre Cristea și BMW-ul 328 au avut un destin comun, având neșansa ca perioada lor de glorie să fie curmată brusc de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial.
Remarcabil este faptul că Petre Cristea se impunea deja la prima participare internațională cu BMW 328 – Marele Premiu al Portugaliei. Se spunea la acea vreme că BMW intenționa sa-l coopteze pe Cristea în echipa sa oficială. Pe 1 septembrie 1940, Carol al II-lea, din dorința de a arăta lumii că România nu e îngrijorată de izbucnirea războiului, propune Automobil Club Regal Român organizarea Marelui Premiu al Orașului Brașov. Dorința de revanşă a celor de la BMW era mare, fuseseră învinși la ei acasă de Cristea, așa ca își trimit echipa oficială la Brașov, cu cele două 328-uri roadster-uri care participaseră la Mille Miglia. După ziua de antrenament competiția de la Brașov este anulată din cauza extinderii războiului. Cursele se reiau în România în 1947. Bătrânele BMW-uri 328 țin în continuare în România capul de afiș, cârpite în lipsa pieselor originale. La începutul anilor ’50 automobilismul românesc intră in hibernare. În 1965 se reiau cursele automobilistice în România, în mod surprinzător un BMW 328 participând la Raliului București. Un echipaj bulgar avea să repete isprava la reluarea Raliului Balkanic în 1967. Cu un motor puternic și o manevrabilitate remarcabilă 328-ul continua să fascineze noile generații de piloți. Astăzi BMW 328 este o piesă extrem de rară și apreciată de colecționari.
În cariera sa, Petre Cristea a câștigat 8 competiții importante pilotând un BMW 328. La muzeul BMW din München, în spațiul dedicat BMW 328, victoriile lui Cristea sunt prezentate la loc de cinste, alături de brasarda pe care acesta a purtat-o în celebra cursă Eifelrennen International din 1939.
Petre Cristea – boxele de la Nurburgring Foto: Bogdan Coconoiu, Colectia Automobilia
Petre G. Cristea – Palmares în competiţii
În perioada 1931-1950 Petre G. Cristea a participat la 80 de competiții automobilistice, urcând de 55 de ori pe podium, în 45 de curse naționale și 35 internaționale.
Automobile cu care a concurat:
1931 – Dodge Victory Six
1933-1937 Ford V8 Special
1938–1950 BMW 328 Special (excepție Cupa Carpaților 1938)
Cele mai importante rezultate:
1931
Locul 11 Rallye Monte Carlo (copilot Zoltan Molnar – 152 de participanți)
Locul 6 Cursa Internaţională de Coastă – Mont de Mules
1933
DNF Rallye Monte Carlo
1934
Locul 18 Rallye Monte Carlo (copilotul lui Alexandru Berlescu – 177 de participanți)
Locul 3 Cupa Carpaților – Clasament General (copilotul lui L. Fabiny)
DNF Coppa d’Oro del Littorio (Grupa V – peste 3000 cmc, copilotul lui Alexandru Berlescu)
(data desfăşurării 26.05-02.06) (nr. de concurs 217)
1935
Locul 15 Rallye Monte Carlo (copilotul lui Mihai Sontag-169 de participanți)
Locul 1 Marele Premiu al orașului Brașov – Categoria Sport (1.09) (nr.12) (30 ture/54 km) (44’15’’9)
Locul 1 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Sport (Hors Concours) (6.10)
Locul 2 Cursa de Costă – Sinaia – Categoria Curse (8.09)
Locul 4 Cupa Carpaților – Clasament General (5.09)
DNS Rallye Bucureşti (5.06) (nr. 2)
1936
Locul 1 Rallye Monte Carlo (copilot Ionel Zamfirescu – 107 de participanți) (nr.16)
Locul 1 Marele Premiu al orașului București – Categoria Sport
Locul 3 Marele Premiu al orașului București – Categoria Curse
Locul 1 Cursă de Costă – Poiana Brașov – Clasament General
Locul 2 Cursă de Coastă – Sibiu (Brad) – Categoria Curse
Locul 2 Marele Premiu al orașului Brașov – Categoria Curse (12.07)
Locul 3 Cursa de Coastă – Sinaia – Categoria Curse
Locul 4 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Curse
Locul 10 Cupa Carpaților- Clasament General
1937
Locul 7 Rallye Monte Carlo (copilot Carlo Cielo – a pierdut prima poziţie ca urmare a unei penalizări pentru dimensiunea neconformă a aripilor spate – roţile duble depăşeau limita aripilor) (nr.1)
Locul 1 Raliul Interbalcanic – Clasament General (copilot Ionel Zamfirescu)
Locul 1 Marele Premiu al orașului Brașov – Categoria Sport
Locul 2 Marele Premiu al orașului Brașov – Categoria Curse
Locul 3 Marele Premiu al orașului București – Categoria Sport (30.05)
Locul 4 Marele Premiu orașului București – Categoria Curse
Locul 1 Cupa Carpaților – Clasament General
Locul 2 Raliul Sibiu – Clasament General
Locul 1 Cursa de Coastă – Poiana Brașov – Clasament General (Record)
Locul 2 Cursa de Coastă – Sibiu (Brad) – Categoria Sport
Locul 1 Cursa de Coastă – Sibiu (Brad) – Categoria Curse
Locul 1 Cursa de Coastă – Sinaia – Categoria SportLocul 2 Cursa de Coastă – Sinaia – Categoria Curse
Locul 1 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Sport
Locul 2 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Curse
1938
DNF Rallye Monte Carlo (copilot Alexe de Vassal)
Locul 1 Marele Premiu Portugalia (Circuito Internacional de Vila Real) – Categoria Sport-Formula E (nr.9)
Locul 2 Marele Premiu Portugalia – Clasament General
Locul 1 Marele Premiu al orașului București – Categoria Curse (19.06)
Locul 1 Marele Premiu al orașului Brașov – Categoria Sport (7.08)
Locul 1 Marele Premiu al orașului Brașov – Categoria Curse
Locul 1 Cursa de Coastă – Sinaia – Clasament General (Record) (4.09)
Locul 1 Cursa de Coastă – Poiana Brașov – Clasament General
Locul 2 Grosser Bergpreis von Deutchland am Grossglockner (Austria – Etapă a Campionatului German – Categoria Sport) (28.08) (nr. 53)
Locul 1 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Categoria Sport (2.10) (nr. 3)
Locul 2 Cursa Internațională de Coastă – Feleac – Clasament General
(după Hans Stuck – Auto Union) (2.10) (nr. 3)
Locul 1 Cupa Carpaților – Clasament General
1939
Locul 1 Cursa Internațională de Coastă – La Turbie (Franța – Categoria Curse >2000 cmc – Record 97 km/h)
Locul 1 Cursa Eifelrennen Germania (Circuit Nurburgring) (21.05) (nr. 11)
(Categoria Sport >2000 cmc – Record 115 km/h – Primul pilot care a câștigat o cursă
la debutul pe circuit, al doilea a fost britanicul Stirling Moss în 1953)
Locul 2 Marele Premiu Finlanda – Clasament General
Locul 6 Marele Premiu Luxemburg – Clasament General
Locul 2 Marele Premiu al orașului Brașov – Clasament General (după Fritz Werneck) (13.08) (nr. 3)
Locul 2 Marele Premiu al orașului București – Categoria Curse (după Hans Stuck) (25.06)
1940
DNS Marele Premiu al orașului Brașov (Cursa a fost anulată) (1.09)
1948
Locul 2 – Marele Premiu R.P.R.(Clasament General – după Alexe de Vassal)
Cursele de anduranță au demonstrat încă o dată de ce sunt renumite ca fiind foarte dificile: cea de-a 65-a ediţie a cursei de 24 de ore de la Spa-Francorchamps (Belgia) a luat o direcţie dezamăgitoare pentru cele cinci echipe BMW Sports Trophy, o cursă în care BMW deține un palmares redutabil. Dintre cele şapte BMW Z4 GT3 prezente la start, niciunul nu a reuşit să ajungă la sosire în clasica de anduranţă din Munţii Ardeni. Piloţii Mercedes Bernd Schneider (Germania), Maximilian Götz (Germania) şi Maximilian Buhk (Germania) au obţinut victoria la finalul celor 564 de tururi.
În prima jumătate a cursei, echipa Marc VDS Racing avea toate motivele să spere la continuarea seriei impresionante de 21 de victorii pe care BMW a reuşit-o până în prezent pe “Circuit de Spa-Francorchamps”. Cu toate acestea, pe durata nopţii, atât maşina cu numărul de concurs 3 – pilotată de Maxime Martin (Belgia), Yelmer Buurman (Olanda) şi Bas Leinders (Olanda) – cât şi tripleta Nicky Catsburg (Olanda) – Henri Moser (Elveţia) – Markus Palttala (Finlanda), care a urcat în cockpitul #4, au fost obligate să abandoneze din cauza problemelor tehnice. Anterior, ambele maşini s-au aflat la conducerea cursei. Dirk Müller (Germania), Andrea Piccini (Italia) şi Jens Klingmann (Germania), cei care au format al treilea echipaj Marc VDS Racing, au abandonat sâmbătă seară ca urmare a unei probleme de transmisie.
Celelalte echipe BMW Sports Trophy au avut şi ele parte de o cursă dificilă. Modelul BMW Z4 GT3 cu număr de concurs 188 – înscris de DKR Engineering – s-a retras după numai câteva tururi ca urmare a unei defecţiuni tehnice. Piloţii TDS Racing şi ROAL Motorsport au fost obligaţi să-şi parcheze maşinile BMW Z4 GT3 chiar înainte de miezul nopţii din cauza unui accident, respectiv a unei pene de cauciuc. Frank Kechele (Germania), Greg Franchi (Belgia) şi Stefano Colombo (Italia) – piloţii Vita4One Racing – au rămas singurii reprezentanţi BMW, aflându-se în Top 5 pentru mai multe ore. Cu toate acestea, cu ceva mai mult de o oră până la final, echipa clasată anul trecut pe locul al treilea a fost lovită de ghinion: Colombo a venit la standuri cu maşina #26 şi a trebuit să abandoneze.
În spatele piloţilor BMW a fost o cursă de anduranţă cu multe momente delicate, perioade de neutralizare şi condiţii meteo schimbătoare, cu o căldură sufocantă la start şi averse de ploaie peste noapte. La începutul cursei, modelele BMW Z4 GT3 au fost în plutonul fruntaş şi au oferit numeroase dueluri pasionante cu concurenţa. Cinci maşini BMW au fost constant în Top 10. Pentru a vedea cât de dificilă a fost cursa desfăşurată pe circuitul în lungime de 7,004 kilometri este suficient să amintim că mai puţin de jumătate dintre cele 65 de maşini prezent la start au încheiat întrecerea după 24 de ore.
Şi de această dată, cursa de 24 de ore de la Spa-Francorchamps a contat pentru Blancpain Endurance Series. În ciuda abandonurilor, Marc VDS Racing a obţinut 21 de puncte în clasamentul categoriei Pro datorită clasărilor bune la finalul primelor şase, respectiv 12 ore – echipa este lider cu 66 de puncte. Ultima etapă a sezonului are loc la 22 septembrie, la Nürburgring (Germania).
Jens Marquardt (director BMW Motorsport): “Pentru noi, aceasta a fost o cursă de 24 de ore extrem de dezamăgitoare – una pentru care planurile noastre prevedeau o cu totul altă desfăşurare. Marc VDS Racing a fost lider al clasamentului în mai multe ocazii de-a lungul primelor 12 ore, în timp ce celelalte echipe BMW Sports Trophy au performat bine. Totuşi, Spa-Francorchamps şi-a arătat latura crudă şi până în zori am pierdut şase din cele şapte maşini cu care am luat startul. Cu puţin înainte de finalul cursei, şi Vita4One Racing a trebuit să se retragă. Pentru a preîntâmpina repetarea unei asemenea situaţii şi în viitor, va trebui să analizăm în detaliu problemele tehnice care, în unele cazuri, au stat la baza abandonurilor. Felicitări echipei Mercedes pentru victoria obţinută într-o cursă foarte dificilă.“
A cincea etapă a Campionatului Național de Viteză în Coastă Dunlop 2013 a avut loc în perioada 20-21 iulie, la Sinaia. La start s-a aliniat 90 de piloti. Printre acestia s-a numarat si Mihai Aurel Beldie care cu o sclipire in ultima urcare de concurs, reușeste să recupereze un handicap de 4 secunde față de ocupantul locului 1. La finele etapei de la Sinaia, Mihai câștigă competiția automobilelor diesel, și obține prima victorie a clasei H3, victorie care il propulsează în fruntea clasamentului clasei.
„ La Sinaia, ca în fiecare an, am regăsit acea atmosferă sportivă antrenantă, cu mulți spectatori, oameni cu care împărtățesc aceeași pasiune. De asemenea, un traseu foarte complex care nu permite nici cea mai mică greșeală, condimentat cu o vreme alternantă. Toate acestea au făcut din competiția de la Sinaia o etapă spectaculoasă cu multe răsturnări de situație. Din fericire pentru echipa noastră, ploaia a fost un aliat bun, aducându-ne două locuri 1, foarte importante în economia capionatului, deoarece intrăm în pauza competițională atât ca lideri ai clasamentului Automobilelor Diesel, dar și lideri ai clasei H3. Îmi doresc să ținem ștacheta ridicată și în cea de-a doua parte a campionatului și să terminăm cât mai sus în clasamente”, a declarat pilotul Mihai Beldie.
BMW Team RLL a făcut tot ce a fost posibil în cea de-a cincea etapă din American Le Mans Series (ALMS), care a avut loc la Bowmanville (Canada), dar la finalul cursei de 2h şi 45 de minute a ocupat locurile al cincilea, respectiv al şaselea la categoria GT.
Cele două BMW Z4 GTE au fost pe rând în postura de lider al unei curse fără niciun fel de greşeală. Maxime Martin (Belgia) a stabilit cel mai rapid tur al cursei (1:15,907, în turul 102), aproape de finalul întrecerii. Din păcate, deficitul de viteză maximă pe care maşinile BMW l-au avut faţă de adversari – evident mai ales pe liniile drepte lungi ale circuitului Mosport – s-a făcut simţit şi, în ciuda unui ritm bun pe un singur tur, modelele germane nu s-au putut menţine în faţa automobilelor cu cilindree mai mare.
Dirk Müller (Germania) şi Joey Hand (SUA), echipajul #56 BMW Z4 GTE, au terminat pe locul al cincilea, după ce au parcurs 123 de tururi ale traseului în lungime de 2,46 mile (3,96 km), astfel că Müller şi-a păstrat locul de lider al categorie GT pentru numai cinci puncte. Müller a luat startul de pe locul al treilea al grilei – a fost al patrulea în calificări şi a urcat un loc la start pentru că maşina de pe poziţia a doua a fost retrogradată la coada plutonului. Hand a preluat locul în cockpit imediat după trecerea primei ore şi a stat multă vreme pe poziţia a treia, pentru a fi depăşit de doi adversari în partea finală a cursei.
Bill Auberlen (SUA) a luat startul cu #55 BMW Z4 GTE de pe locul al patrulea al grilei, după ce a obţinut poziţia a cincea în sesiunea de calificări. Californianul a reuşit un prim interval foarte bun, predându-i maşina lui Martin în turul 46, după o oră de cursă, pe când ocupa locul al patrulea. Martin a ajuns în fruntea cursei, dar a retrogradat până pe poziţia a şasea după pit stopul din turul 90 – realimentare şi pneuri noi. În ultimele 45 de minute ale cursei, el nu a mai reuşit să-şi îmbunătăţească locul.
Gordon McDonnell (manager BMWNA Motorsport): “În ciuda unei curse excelente, fără niciun fel de greşeală, BMW Team RLL nu a avut nicio şansă la podium în etapa de la Mosport. Următoarele circuite pe care vom evolua nu vor fi mai bune pentru noi, aşa că va trebui să facem un efort dublu pentru a ne menţine în bătălia pentru titlu.“
Clasamentul piloţilor, categoria GT
1. Dirk Müller 70p; 2. Oliver Gavin, Tommy Milner 65p; 3. Antonio Garcia, Jan Magnussen 46p; 4. Dominik Farnbacher, Marc Goossens 53p; 5. Bill Auberlen, Maxime Martin 50p;6. Jonathan Edwards 46p; 7. Marco Holzer, Bryce Miller, Joey Hand 32p; 8. Jonathan Bomarito, Kuno Wittmer 31p; 9. Olivier Beretta, Matteo Malucelli 29p; 10. Townsend Bell 25p.
Clasamentul constructorilor, categoria GT
1. Corvette 95p; 2. BMW 85p; 3. SRT 66p; 4. Ferrari 61p; 5. Porsche 58p.
Clasamentul echipelor, categoria GT
1. Corvette Racing 92p; 2. BMW Team RLL 85p; 3. SRT Motorsports 61p; 4. 5. Paul Miller Racing 36; 5. Team West/AJR/Boardwalk Ferrari 31p; 6. CORE Autosport 29p; 7. Risi Competizione 29p; 8. Team Falken Tire 25p.
Calendarul ALMS 2013
16 martie – Mobil 1 12 Hours of Sebring (12h); 20 aprilie – American Le Mans Series at Long Beach (2h); 11 mai – American Le Mans Monterey (4h); 6 iulie – American Le Mans Northeast Grand Prix (2h45′); 21 iulie – Grand Prix of Mosport (2h45′); 11 august – Road Race Showcase (2h45′); 31 august – Grand Prix of Baltimore (2h); 21 septembrie – Circuit of the Americas (2h45′); 5 octombrie – ALMS at VIR (2h45′); 19 octombrie – Petit Le Mans (1.000 mile sau 10h).
De-a lungul anilor, evenimentul a fost unul din punctele de atracţie din calendarul BMW Group Classic, iar BMW se va prezenta la ediţie 2013 a legendarei Hillclimb cu nouă maşini şi motociclete de curse extraordinare din portofoliul BMW, pilotate de personalităţi renumite la nivel internaţional. Anul acesta, implicarea companiei este evidenţiată de două aniversări foarte speciale: înfiinţarea BMW Motorrad în urmă cu 90 de ani şi titlul mondial câştigat de Nelson Piquet în urmă cu trei decenii, în Formula 1, cu Brabham BMW BT52.
Maşinile şi motocicletele de curse BMW participante şi piloţii lor sunt: BMW R 50 (1966), pilot: Helmut Dähne BMW RS 54 cu ataş (1970), piloţi: Theo Sattler şi Hans Jürgen Eckert BMW Boxer Cup R 1100 S (2002), piloţi: Michael Neeves, Marc Potter BMW Power Cup K 1200 R (2005), piloţi: Michael Neeves, Marc Potter BMW HP4 (2013), pilot: Chaz Davies BMW S 1000 RR (2013), pilot: Michael Neeves Brabham BMW BT52 (maşina ce a câştigat titlul mondial din 1983 în Formula 1), pilot: Nelson Piquet BMW V12 LMR (maşina ce a câştigat ediţia 1999 a cursei de 24 de ore de la Le Mans), piloţi: Marc Surer şi Steve Soper BMW M1 Procar (1979), pilot: Riccardo Patrese 90 de ani de BMW Motorrad – succes în curse chiar de la început.
Istoria BMW Motorrad a început cu BMW R 32, dezvoltat de Max Friz în 1923. De-a lungul deceniilor, divizia BMW de motocicletele a dobândit o reputaţie strălucitoare pretutindeni în lume datorită unei serii de inovaţii de pionierat, succeselor din motorsport, standardelor remarcabile de calitate şi designului distinctiv. Modelele de competiţii prezente la Goodwood Festival of Speed aduc un omagiu recordului impresionant de succes pe care motocicletele BMW le-au reuşit pe circuite şi permit spectatorilor să experimenteze de aproape ritmul rapid al dezvoltării tehnice de-a lungul deceniilor.
Înapoi pe pistă – Brabham BMW BT52 restaurat.
1983 a fost un an foarte special pentru marca BMW. Brazilianul Nelson Piquet a pilotat un monopost Brabham BMW spre coroana cu lauri din Campionatul Mondial de Formula 1 – primul pilot din istoria Formulei 1 care a câştigat titlul cu o maşină propulsată de un motor turbo. Din momentul în care BMW a devenit furnizorul de motoare al echipei britanice BMW au trecut doar 630 de zile până când senzaţionalul s-a transformat în realitate; BMW Motorsport a stabilit un moment de referinţă.
Monopostul care a câştigat titlul mondial în 1983, Brabham BMW BT52 , a fost restaurat complet pentru a aniversa 30 de ani de la triumful său. Echipa Historic Motorsport, condusă de Norbert Knerr, a avut misiunea de a reface un puzzle foarte complicat, aşa cum este o maşină de Formula 1 – o misiune complexă şi foarte minuţioasă. Restaurarea BT52 a fost realizată cu ajutorul actualelor departamente de dezvoltare ale companiei, precum şi cu al mecanicilor şi principalilor responsabili implicaţi în proiect în 1983. Din documentaţia originală au fost găsite puţine informaţii, dar și experienţa şi angajamentul celor implicaţi în proiectul iniţial au fost foarte importante, fără ajutorul acestora proiectul de restaurare nu ar fi putut să se materializeze în noua formă.
Goodwood Festival of Speed va reprezenta debutul oficial al nou-restauratei maşini de Formula 1 – şi nu mai trebuie adăugat decât faptul că Nelson Piquet va fi din nou la volan pentru această ocazie deosebită.
A patra etapă a Campionatului Național de Viteză în Coastă Dunlop 2013 a avut loc în perioada 7-8 iulie, la Resita. La start echipa s-a prezentat in formula completa cu toate cele trei masini , Mihai Aurel Beldie BMW 120d, Eduard Tontsch BMW 2002 si Gunther Graef BMW 1602.
La Resita echipa Tontsch Automotive obtine un rezultat notabil; Eduard Tontsch câștigă categoric competiția clasei I2B3 și locul II al grupei I2, Mihai Beldie castiga Grupa automobilelor Diesel si locul II al clasei H3, iar Gunther Craef obține locul 4 în clasamentul Clasei I2B2.
Pilotul Mihai Aurel Beldie a avut un ritm foarte bun inca de la primele urcari cronometrate unde a avut o evolutie constanta ramanand pe locul 1 pana la ultima urcare a competitiei . La finele etapei de la Ranca, Mihai câștigă competiția automobilelor diesel, si obtine locul doi al clasei H3.
„La Resita am gasit un traseu tehnic care pune la incercare curajul concurentilor. Am incheiat etapa cu un rezultat foarte bun, care ma mentine in fruntea clasamentului campionatului . Victoria de la Resita este una foarte importanta pentru mine tinand cont ca este pentru prima data cand iau startul la Resita. Aceste rezultate vin datorita unei echipe profesioniste si dedicate pe care o am in spate, iar rezultatele nu intarzie sa apara”, a declarat pilotul Mihai Beldie.
Următoarea etapă a Campionatului Național de Viteză în Coastă Dunlop se va desfășura in perioada 20-21 iulie la Sinaia.
Porniţi din pole position, Dirk Müller (Germania) şi John Edwards (SUA), piloţii # 56 BMW Z4 GTE, au obţinut victoria la categoria GT în cea de-a patra etapă a sezonului 2013 din American Le Mans Series (ALMS), desfăşurată la Lime Rock Park (SUA). Succesul măreşte avantajul pe care Müller îl deţine în clasamentul piloţilor de la categoria GT. Bill Auberlen (SUA) şi Maxime Martin (Belgia), aflaţi în maşina #55, au încheiat pe locul al patrulea. Ca urmare a acestei reuşite, modelul #56 a primit şi trofeul Michelin Green X Challenge, ceea ce, la finalul zilei, a încununat o poveste de succes.
Pe hârtie, cea de-a doua victoria în sezonul de debut pentru BMW Z4 GTE ar putea părea una simplă, întrucât maşina #56 a fost mai mereu în fruntea plutonului GT, dar cursa de două ore şi 45 de minute de la Lime Rock Park nu a fost decisă decât la trecerea liniei de sosire. Desfăşurată în partea a doua a după-amiezei, cursa s-a derulat în condiţii de temperaturi ridicate, cu impact atât asupra piloţilor, cât şi a echipelor. În mare formă de-a lungul întregului week-end de cursă, Edwards a fost primul pe grilă, la prima performanţă de acest gen în ALMS, şi a avut un prim tronson fără probleme, predându-i ştafeta lui Müller în turul 76. De-a lungul celor 105 minute cât a fost în cockpit, liderul campionatului la categoria GT nu a avut o cursă uşoară din cauza numeroaselor neutralizări care i-au anulat orice avans pe care şi-l crea. Cu numai 14 minute înainte de încheierea cursei, o ultimă neutralizare a compactat plutonul, dar steagul verde fluturat cu patru minute înainte de final a făcut ca Müller să pornească o ultimă ofensivă şi să se impună cu un avans de numai 0,905 secunde.
Aflat la volanul #55 BMW Z4 GTE, Martin a luat startul de pe locul al doilea al grilei. Chiar la început el a fost lovit de un adversar, dar a putut să se menţină pe locul al zecelea, în acelaşi tur cu liderul. Belgianul a avut un prim tronson foarte bun, la capătul căruia urcase până pe locul al cincilea, apoi a predat volanul lui Auberlen în turul 77, în regim de cursă. O schimbare a strategiei a fost făcută la prima neutralizare, iar Auberlen a intrat din nou la standuri după numai câteva tururi – pentru realimentare şi schimbarea pneurilor Michelin de pe partea stângă – cu obiectivul de a nu mai efectua un alt pit stop până la final. Cum ceilalţi au trecut pe la boxe, Auberlen a urcat în clasament şi şi-a mărit avansul la aproape un tur. Din nefericire, planul nu a funcţionat atunci când Auberlen a fost chemat la standuri pentru un contact cu un alt automobil. Bill a retrogradat pe locul al nouălea, dar în final a revenit pe poziţia a patra – a doua clasare în Top 5 în acest sezon.
Clasamentul piloţilor, categoria GT
1. Dirk Müller 62p; 2. Jonathan Edwards 46p; 3. Oliver Gavin, Tommy Milner 45p; 4. Antonio Garcia, Jan Magnussen 46p; 5. Bill Auberlen, Maxime Martin 44p.
Clasamentul constructorilor, categoria GT
1. Corvette 75p; 2. BMW 72p; 3. Ferrari 51p; 4. Porsche 50p; 5. SRT 50p.
Clasamentul echipelor, categoria GT
1. BMW Team RLL 72p; 2. Corvette Racing 72p; 2. 3. SRT Motorsports 47p; 4. 5. Paul Miller Racing 34; 5. Risi Competizione 31.
Calendarul ALMS 2013
16 martie – Mobil 1 12 Hours of Sebring (12h); 20 aprilie – American Le Mans Series at Long Beach (2h); 11 mai – American Le Mans Monterey (4h); 6 iulie – American Le Mans Northeast Grand Prix (2h45′); 21 iulie – Grand Prix of Mosport (2h45′); 11 august – Road Race Showcase (2h45′); 31 august – Grand Prix of Baltimore (2h); 21 septembrie – Circuit of the Americas (2h45′); 5 octombrie – ALMS at VIR (2h45′); 19 octombrie – Petit Le Mans (1.000 mile sau 10h).
Calificat pe pozitia a doua pe grila de start britanicul Gary Paffett a reusit sa isi depaseasca mai tanarul coechipier, Christian Vietoris, in primul viraj si sa isi pastreze pozitia pana la finalul cursei. El si-a trecut astfel in cont cea de-a 20-a victorie din cariera sa, inceputa in 2003 si continuata pana in prezent in garajul aceluiasi constructor, Mercedes-Benz. “Masina mea a fost pur si simplu stralucitoare pe parcursul intregului weekend. Dupa sesiunea de calificari de sambata mai multi comentatori au crezut ca am setat masina special pentru acea sesiune, insa in cursa am reusit sa fim si mai rapizi. Dupa un start de sezon dezamagitor, echipa s-a mobilizat exemplar in ultimele doua saptamani si victoria este recompensa perfecta pentru toata munca depusa.”declara Paffett la finalul cursei.
Mike Rockenfeller a reusit o cursa excelenta si a urcat pe a doua pozitie a podiumului, dupa ce a luat startul din pozitia a sasea de pe grila de start. Cu o strategie a pneurilor standard – optional – standard, Rockenfeller a avut chiar posibilitatea de a prelua conducerea cursei la un anumit punct, insa Robert Wickens din tabara Mercedes-Benz, l-a determinat sa piarda timp pretios. “Plecati din pozitia a sasea am reusit sa obtinem maximul posibil si trebuie sa recunosc faptul ca Gary Paffett a fost pur si simplu mai rapid chiar daca la un moment dat m-am aflat in pozitia de a ma bate pentru victorie.” declara Rockenfeller din tabara celor de la Audi.
Podiumul a fost incheiat de Christian Vietoris din tabara Mercedes-Benz, care a reusit la Lusitzring primul sau pole position din cariera. “Sigur ca vrei sa castigi atunci cand pleci din pole position insa trebuie sa privim per ansamblu si consider ca a fost un weekend bun pentru mine. A fost al doilea podium pentru mine unde am reusit sa obtin din nou puncte importante, iar acum ma situez pe pozitia a patra in clasamentul general. Cinci masini din tabara Mercedes-Benz au terminat in puncte si acest lucru arata cat de mult a progresat echipa noastra.” declara Vietoris.
Bruno Spengler a fost cel mai bine clasat pilot din tabara BMW si singurul din top 10 care a si obtinut puncte in acesta cursa. Pozitia a fost extrem de disputata pe ultimele viraje, Spengler trecand linia de sosire aproape lipit de Mattias Eckstrom, un duel la limita regulamentului, tanarul canadian aratandu-se extrem de nemultumit. Campion en-titre se afla acum pe locul al doilea la egalitate de puncte (59) cu liderul Mike Rockenfeller.
Urmatoarea intalnire cu DTM-ul va avea loc pe data de 14 iulie la Norisring unde toti ochii sunt atintiti pe Jamie Green, specialistul acestui circuit, el obtinand victoria aici in 2008, 2009, 2010 si 2012.
Clasamentul general al pilotilor
1. Mike Rockenfeller 59p; 2. Bruno Spengler 59p; 3. Gary Paffett 47p; 4. Christian Vietoris 40p; 5. Augusto Farfus 33p; 6. Marco Wittmann 32p; 7. Robert Wickens 27p; 8. Dirk Werner 22p; 9. Mattias Ekström 20p;10. Joey Hand 16p; 11. Timo Glock 15p; 12. Jamie Green 10p; 13. Timo Scheider 10p; 14. Daniel Juncadella 8p; 15. Edoardo Mortara 2p; 16. Pascal Wehrlein 2p; 17. Roberto Merhi 2p.
Clasamentul echipelor
1. BMW Team Schnitzer 81p; 2. STIHL / AMG Mercedes 67p; 3. Audi Sport Team Phoenix 59p; 4. EURONICS / THOMAS SABO Mercedes AMG 49p; 5. BMW Team RBM 49p; 6. BMW Team MTEK 47p; 7. Audi Sport Team Abt Sportsline 30p; 8. Audi Sport Team Abt 10p; 9. stern / AMG Mercedes 10p; 10. Audi Sport Team Rosberg 2p.
Clasamentul constructorilor
1. BMW 177p; 2. Mercedes-Benz 126p; 3. Audi 101p.
Totul despre WRC,IRC, CRR , CNVC , F1 si restul sporturilor cu motor
„
