Sunt cel mai prost pilot de coasta din Romania! Trebuie sa accept adevarul asta. Dar nu ma intelegeti gresit. Nu vreau sa spun ca pilotez execrabil. Stiu cel putin un concurent mai slab ca mine. Are nume de camion si a reusit sa fie batut de aproape toate Daciile cand el concura cu Subaru WRX. Deci, nu! Nu despre cum pilotez vreau sa vorbesc ci despre cum sofez. Sau mai bine zis, cand sofez.
Si aici e schepsisul. Nu sofez decat foarte rar. Si atunci o fac pe masina prietenilor. Pentru simplu motiv ca eu nu am una. Doar cea de curse si ea nu se pune. Singura masina care a fost a mea a fost o Alfa Romeo 145. Motor 1.6 boxer, neagra. Dar a fost in perioada cand imi faceam veacul in Olanda. Si ea a ramas acolo.
Deci nu am masina de strada dar am masina de curse. Si atunci nu am dreptate cand spun ca sunt eu cel mai prost dintre piloti? Mai e unul in situatia asta? Daca da, vreau sa-l vad. Nu se pune daca e masina lui taica-sau, de la firma sau e inmatriculata pe Bulgaria. Pai fratilor, cand ma urc in Ibiza mea si accelerez dupa ce nu m-am mai urcat de trei luni la volanul vreunei masini, am impresia ca merge asa de tare ca urmeaza sa decolez. Ce sa mai vorbim de viraje?! Ele nu exista. Sau se negociaza la viteze minime.
Si atunci cum naiba sa fac performanta? Nu tu masina de strada, nu tu antrenamente. De antrenamente nici nu mai vreau sa vorbesc ca ele lipsesc cu desavarsire. Chiar si atunci cand s-au organizat urcari pe trasee inchise eu nu m-am dus. Ca sa nu imi consum slick-urile. Aveam nevoie de ele ca sa merg pe roti pana la concurs. Si eventual sa mai tina un pic si acolo. Multi au ras de mine. Eu nu am ras la final mai bine, desi aveam toate motivele. Dar am fost multumit de ce am realizat.
Dar stiti ce e misto? Cum totul devine foare clar cand sunt in concurs. Acolo nu ma mai intereseaza statutul meu de pieton. Stiu un singur lucru. Ca trebuie sa ajung la sosire cat de repede pot. Dar nu oricum. Fara sa risc sa ies afara pentru ca asta inseamna stop joc sau stop cariera. Fara sa brutalizez masina pentru ca daca se strica inseamna stop joc… sau stop cariera. Fara sa ma gandesc ca as putea merge mai repede, unde imi sunt adversarii si ce as putea modifica la masina. Toate astea m-ar scoate din cochilia mea. Cea care pana acum m-a ferit de evenimente care la randul lor ar fi insemnat, ati ghicit, stop joc. Si cumva cumva lucrurile au prins contur, si pilotajul a functionat. Asa, cu viraje pe care nu le-am deschis sau cu franari prea prudente. Nu am impresionat niciodata, nu am facut spectacol dar am avut un target. Sa termin toate etapele. Si asta am facut.
Dar acum, sincer, independent de rezultate, de incapatanari sau orgolii, nu sunt eu cel mai prost dintre toti? Sa urci tu pe podium la curse dar sa nu ai masina de strada?! A fost alegerea mea. Ori masina de curse ,ori masina de strada. Iar eu am ales-o pe cea de curse. Pana la urma tot o sa-mi iau o masina de strada. Cat poate rezista cineva fara masina in ziua de azi? Pana atunci insa imi pot ingadui un moment in care sa ma iau la misto. Dar cum in orice gluma e si un dram de adevar nu pot sa nu imi amintesc o vorba. Aceea care spune ca tocmai pantofarul nu are pantofii reparati si profa de franceza are un fiu care nu stie decat engleza! Ei bine, taica-meu nu e pantofar dar maica-mea e profa de franceza!
Muscel Racing Contest se va desfasura in perioada 29 aprilie-1 mai la Campulung Muscel avand si in acest an onoarea de a deschide balul Campionatului National de Viteza in Coasta Dunlop. Cu acordul Primariei Municipiului Campulung, adunarea generala a membrilor Hatters Motorsport a decis ca etapa I (29 aprilie 2011) a CNVC Dunlop 2011 sa se desfasoare “ IN MEMORIAM VLAD IOSIPESCU”. Etapa a II-a (1 mai 2011) va reveni la titulatura obisnuita, “VIZITATI CAMPULUNG MUSCEL”.
Cu o saptamana inaintea datei limita pentru inscrieri (luni 25 aprilie 2011), lista preliminara cuprinde deja 18 nume. Reamintim, intrecerea se va derula pe un traseu complet nou, concurentii urmand sa se intreaca tot pe DN 73, insa dinspre Dragoslavele spre Campulung, startul fiind la Km 67,050, iar finisul la Km 61,900. Traseul insumeaza 5,150 km, panta medie este de 6,9%, cea maxima de 8,4%, iar diferenta de nivel este de 150 de metri.
Ieri a fost lansat si siteul competitiei – www.muscelrc.ro unde puteti gasi documentele oficiale ale editiei cu numarul 4, care se va desfasura la sfarsitul saptamanii viitoare dar si galerii foto si video.
Motorsportnews.ro:Anul trecut a luat destula amploare Grupa automobilelor Istorice din cadrul Campionatului National de Viteza in Coasta Dunlop si anul asta se doreste ca acestea sa fie prezente si in Campionatul National de Raliuri Dunlop. Ce v-a determinat sa va prezentati la start cu niste masini despre care multi ar zice ca s-ar simti mai bine intr-un muzeu?
Alexandru Ciolan: Intr-adevar, in anul 2010, grupa automobilelor istorice (mai corect spus, clasice) a debutat cu aplomb in CNVC si probabil, acest lucru se va intampla incepand cu 2011 in CNR. Cred ca este un lucru extraordinar ca si in tara noastra incepe sa prinda contur gustul pentru competitii oficiale in care masinile clasice sa aiba un cuvant semnificativ de spus. Asa este peste tot in lumea asta, fenomenul luand in mod real amploare in ultimii 10 ani si nu vad de ce noi nu am face parte din randul tarilor in care motorsportul istoric sa devina o mandrie nationala. Totul a pornit de la un grup de entuziasti din Retromobil Club Romania, care si-au dorit cu orice pret sa participe la competitii sportive cu masinile lor clasice, unul din principalii promotori ai acestui fenomen fiind colegul nostru Horia Popescu. Horia, ne-a atras in “cursa”, ne-a “inrolat” in Autoclasic Sport Club, sub sigla caruia concuram cei mai multi dintre noi si iata cum s-a nascut cu sprijinul conducerii FRAS, acest fenomen. Masinile clasice sunt in marea lor majoritate niste “fiinte” cu totul speciale, unele adevarate opera de arta, din care o parte mica isi traiesc viata in muzee sau colectii particulare, dar multe altele isi retraiesc o noua viata in mainile celor pasionati care in afara de plimbari indraznesc sa le puna inapoi la “treaba” si la le ofere o noua sansa de afirmare in competitii sportive de inalta tinuta. Cum spunea faimosul Jay Leno intr-un interviu, care este un mare colectionar de masini istorice, nu ai nevoie sa asculti CD-uri sau radio intr-o masina clasica pentru ca simplul fapt ca poti sa o conduci este “ENTERTAINMENT itself.”
Motorsportnews.ro:Ce parere aveti despre motorsportul romanesc in ansamblu? A crescut numarul de practicanti, este mediatizat mai mult? Ce puncte forte sau slabe are acesta si cum pot fi acestea imbunatatite sau eliminate?
Alexandru Ciolan: Motorsportul romanesc, desi este in mod evident intr-o continua crestere, nu a ajuns inca unde ar fi trebuit sa fie, avand in vedere nu numai istoria noastra antebelica in sporturile cu motor dar si potentialul pe care l-au avut si il au multi oameni extrem de talentati. Din pacate, timpul a zburat, nimeni nu a stat sa ne astepte si de aceea prezenta noastra in motorsportul international este inca departe de locul pe care ar fi trebuit sa ne gasim. Mediatizarea sporturilor cu motor s-a limitat de cele mai multe ori la preluarea unor competitii internationale (in mod special Formula 1 si WRC) si din pacate manifestarile interne nu au avut “parte” de un tratament corespunzator si nici nu pare sa se schimbe ceva radical in acest sens in perioada imediat urmatoare. Daca media ar fi mai activa, si sponsorii ar deveni mai numerosi, competitiile ar fi mult mai vizible si implicit interesul publicului ar fi si el catalizat.
Motorsportnews.ro: De unde provine pasiunea pentru sporturile auto, cum a decurs debutul ( in ce an, cu ce masina, cine v-a sprijinit/ajutat/sponsorizat) si unde credeti ca va veti afla peste ani de zile?
Alexandru Ciolan: Pasiunea pentru automobile a debutat la o varsta destul de frageda, din cate imi amintesc pe la 3 ani si de atunci am tinut-o pe aceeasi dunga fara intrerupere. Sincer vorbind, mi-ar fi placut sa ma ocup de masini si in mod special de design auto, dar pana la urma am ramas cu pasiunea si am urmat medicina. Cursele auto, au fost o pasiune pe care am imbratisat-o din adolescenta si chiar daca la vremea respectiva nu am participat activ, ci mai degraba ca spectator am ramas conectat permanent la tot ce inseamna motorsport intern si international. Dar cum niciodata nu e prea tarziu, am reusit in sfarsit sa trec din postura de spectator la cea de pilot amator si credeti-ma e ceva care imi face o deosebita placere si ma mobilizeaza fantastic. Ma bucur, ca am ajuns in situatia privilegiata de a fi propriul meu sponsor, daca se poate spune asa, dar sper ca pe masura ce fenomenul curselor cu masini clasice va lua amploare si la noi, sa capatam mai multa atentie din partea sponsorilor, pentru ca, ma credeti sau nu, masinile nosatre dau o nota cu totul aparte oricarei competitii. Am vazut ca atat publicul, cat si colegii care concureaza pe masini moderne, ne apreciaza eforturile si chiar daca nu suntem cei mai rapizi, reusim sa mai starnim emotii si interes atunci cand ne vad in actiune. Sincer vorbind, sper sa progresam si noi alaturi de ceilalti, sunt convins ca multi din pilotii titrati vor “ingrosa” randurile celor care alearga cu masini clasice in viitor si ca lupta pentru puncte si podiumuri la istorice va fi din ce in ce mai acerba.
Motorsportnews.ro: Iarna aceasta ati fost « ocupat » cu parcurgerea unui stagiu de pilotaj pe zapada si gheata. Ne puteti povesti cum a decurs acest curs si de ce l-ati ales?
Alexandru Ciolan:In aceasta iarna, mi-am indeplinit un vis mai vechi, acela de a ajunge in Finlanda, la un curs de pilotaj pe gheata. Practic, mi-am dorit sa experimentez ceva special, a conduce o masina pregatita de competitii in conditii extreme si a reusi sa “controlez” masini foarte diferite, cu tractiune fata si respectiv spate cu aceeasi indemanare. Prima zi a fost cea mai grea si la sfarsitul ei ma gandeam ca poate nu prea am mare talent pentru asa ceva, dar a urmat a doua zi, (din cele trei) unde masina a inceput sa ma “asculte”, eu sa nu ma mai trezesc cu mainile “innodate” pe volan si cu masina glisand cu success acolo unde doream si cat doream. In momentul in care mi-au “iesit” bine cunoscutele flick flack-uri scandinave, pot sa va spun ca am fost foarte fericit. Daca la toate astea, adaugi faptul ca am avut privilegiul sa ma “invete” toate trick-urile, un pilot de faima mondiala, Rauno Aaltonen, o legenda vie a motorsportului, castigator printre altele al Raliului Monte Carlo in 1967, cu un Mini Cooper S, credeti-ma ca acea jumatate de zi cu Rauno, a fost un cadou de nepretuit care l-am primit chiar de ziua mea de nastere. A fost o experienta fantastica, unica as putea spune, am cunsocut oameni minunati, locuri superbe, o organizare perfecta unde s-a vazut experinta lui Tino Aaltonen (ajutat indeaproape de sotia sa Caty) si peste toate acestea a venit ca bonus un breakfast si un dinner cu Rauno cu care am stat la povesti despre masini si raliuri multe ore in sir. E o experienta pe care o recomand tuturor si ca sa vedeti ca sunt foarte convins de asta, ma pregatesc sa particip la o noua sesiune in 2012.
Motorsportnews.ro: La ultima etapa din 2010 ati luat startul cu un MINI, la curs ati exersat pe un MINI John Cooper Works, « profesorul » Tino este fiul celebrului Rauno Aaltonen….de unde aceasta pasiune pentru marca engleza?
Alexandru Ciolan: Anul trecut am participat in CNVC cu un MG C-GT, care initial l-am preparat mai degraba pentru raliuri de regularitate si mai putin pentru viteza in coasta. Cea mai mare satisfactie a fost ca am reusit sa castig primul loc la istorice in prima etapa de viteza in coasta de la Campulung. Din pacate, am avut o mica problema tehnica cu cutia de viteze care nu am reusit sa o rezolv local si a trebuit sa iau o mare pauza. Cutia a fost pana la urma refacuta in Anglia dar din cauza programului meu extrem de incarcat si a faptului ca mai mult de 2 luni am stat sa astept revenirea masinii, am ratat mai multe etape din campionat. Am revenit cu MG-ul la Rasnov si din nou Campulung si am terminat in aceste conditii campionatul pe locul 5 la istorice. Cat despre MINI COOPER, acesta este o mai veche dragoste a mea si multi ani de zile m-am minunat cum aceasta foarte mica buburuza a reusit sa invinga masini mult mai puternice atat in raliuri cat si la circuit. Am vazut cat de performante sunt aceste jucarii in mana unor piloti cu mare experienta si mi-am zis ca ar trebuie sa incerc si eu una. Si mi-a placut atat de mult incat am decis ca in 2011 sa las Mg-ul deoparte, sa facem un efort si sa “injghebam” clasa de istorice pana la 1300cc si sa particip cu un Mini Cooper, care sper sa arate cu adevarat ce poate sa faca in lupta cu ceilalti. Nu o spun numai eu, dar toti pasionatii : “MINI is a State of Mind” ! Pentru mine, aceasta minuscula jucarie de numai 3 m lungime, va reprezenta nu doar the “pocket rocket” care sigur va arata ceva in competitie dar si locul unde va incapea cu succes la volan, un lungan ca mine (am 190 cm inaltime). Lumea se uita totdeauna cu multa simpatie la cei mai mici si mai slabi si abia astept sa vad incurajarile publicului cand micutul Cooper se va naspusti in sus pe coasta, lasind in urma un “sound” extrem de special!
Motorsportnews.ro:Avand in vedere faptul ca acest sport necesita resurse financiare importante iar posibilitatile actuale in Romania nu sunt asa de mari incat sa faci o profesie din asta, spuneti-ne cateva lucruri despre activitatile zilnice. Care este profesia, locul de munca/afacerea unde va desfasurati activitatea, in ce consta, asemanari cu motorsportul, etc.?
Alexandru Ciolan: Sincer vorbind, nu cred ca dintre cei care participa la grupa istorice/clasice, e cineva care si-a propus sa isi mai faca o meserie din asta. Toti avem o pasiune comuna, motorsportul si in mod special cel istoric si ca atare, fiecare dintre noi are un job sau niste preocupari profesionale mai mult sau mai putin legate de automobile si sporturle cu motor. Ceea ce ne anima, este pasiunea pentru masini si curse, dorinta de a face ceva care ne place cu adevarat, de a avea performante, de ne simti bine si a ne distra impreuna precum si aceea de a interactiona cu oameni de acelasi calibru, cu care impartasim preocupari comune. Eu am studiat medicina, am facut un doctorat in farmacologie clinica si toxicologie si la ora actuala conduc cea mai vasta retea de clinici de dializa din tara nostra, in care tratam peste 2600 de pacienti care sufera de insuficienta renala cronica. Pornind de la resposabilitatile profesionale, de zi cu zi, cred ca pentru a avea succes, trebuie sa faci ceea ce iti place, sa ai capacitatea de a te mentine permanent up to date, sa faci performanta si sa fii capabil sa te poti mentine in top, sa pui accentul pe calitate, sa iti stabilesti permanent standarde cat mai inalte, sa intelegi ce inseamna munca in echipa, sa ii tratezi pe cei din jur asa cum vrei tu sa fi tratat si sa adaugi plus valoare in relatiile cu cei ce te inconjoara. Daca am face o comparatie intre medicina, performanta si motorsport, cred ca majoritatea lucrurilor pe care le-am enuntat mai sus se potrivesc foarte bine cu lumea curselor de automobile.
Motorsportnews.ro: Ce masina utilizati in afara probelor speciale si de ce ati ales-o? Cum este sa reveniti la ea dupa weekend-urile pline de adrenalina? Daca ati avea un buget nelimitat ce masina (de strada sau de concurs) v-ati cumpara si de ce?
Alexandru Ciolan: In afara competitiilor auto, utilizez cu mare succes un Audi A4 Allroad, care nu numai prin faptul ca e Quattro dar si prin calitatea fabricatiei si versatilitate este o masina care iti face mare placere sa o conduci. De multe ori insa, la competitii vin cu un Nissan Pathfinder, care este un adevarat workhorse si isi face treaba minunat, mai ales cand ai carat multe lucruri cu tine. Dupa ce te-ai dat jos din masina de competitie si treci la “camionul” Nissan, revii cu picioarele pe pamant si iti adaptezi rapid viteza si stilul de mers conditiilor obisnuite de trafic. Cat despre masini la care visez, probabil ca le as putea imparti in 2 categorii: masini clasice si masini moderne….si daca ar fi pe alese iata optiunile: Aston Martin One-77, conceptul Jaguar B-99 de la Geneva de anul acesta. Dintre clasice, mi-ar place un Mercedes 300 SL si un Ferrari 250 GTO. Asta asa, ca sa nu exagerez, pentru ca de fapt lista ar fi mult mai lunga! Ce pot sa va spun cu siguranta este faptul ca intotdeauna as alege o masina care sa imi “spuna” ceva, care sa se potrivesca stilului meu, care sa aibe cum spune neamtul “Ausstrahlung” adica o anumita aura, personalitate, charisma.
Motorsportnews.ro: Vorbind despre fani, ce parere aveti despre cei din Romania ? De ce credetii ca numarul fanilor sporturilor cu motor este mult mai mic fata de alte sporturi din tara, lipsa informatiilor sau lipsa interesului pentru motorsport in general? Cum credeti ca se pot aduce mai multi fani pe marginea probelor speciale?
Alexandru Ciolan: Nu cred ca in Romania ar fi mai putin fani decat in alte tari, pur si simplu fenomenul motorsport nu a patruns nici unde si nici cat trebuie prin canalele media. La asta se adauga infrastructura deficitara a acestei tari, faptul ca desi se puteau face multe pentru motorsport, nu a existat suficienta dorinta si vointa politica ca acest sport sa fie sustinut asa cum trebuia. In Romania, nu avem nici un circuit care sa gazduiasca manifestari interne sau internationale, nu avem un program de sustinere si promovare a tinerelor talente si din pacate nu am putut intra decat sporadic in competitii din circuitul international. In Romania, mai avem multe de facut pentru a ne putea clasifica cu adevarat in randul celor la care motorsportul are un loc fruntas in preocupari si performante.
Motorsportnews.ro:Ne puteti spune o intamplare mai hazlie de la vreo etapa?
Alexandru Ciolan: O intamplare hazlie….sa ma gandesc, da cred ca am una…La una din etapele campionatului, fiind in ziua de pauza (sambata), fiind un pic obosit dupa drum, ziua precedenta si o masa ceva mai copioasa, ma hotaresc sa ma culc un pic dupa amiaza. Si acest un pic s-a transformat intr-un somn adevarat de vreo 2 ore. Evident, inainte de a adormi, m-am gandit un pic la traseu, am rememorat un pic evolutia zilei precedente si m-am gandit ce ar fi de imbunatatit. Si adorm…..la un moment dat, incep sa visez ca e deja dimineata, ca trebuie sa ma pregatesc, ca trebuie sa ajung la parcul inchis si sa mai verific in prealabil daca am suficient ulei. Ma trezesc brusc, ma uit la ceas, vad ca e aproape 7 (ora la care trebuia sa fim gata si cu micul dejun rezolvat) si ma gandesc cum de am uitat sa pun ceasul sa sune. Ma arunc din pat, fac un dus, ma barbieresc, si incep sa ma imbrac. Overall, ghete, tot ce trebuie. Ma uit afara, era cam intunecat dar nu m-am alarmat….ceea ce parea suspect era ca toata lumea plecase fara sa lase nici un semn. Imi iau tot, cobor la micul dejun, unde era pustiu! Hait, zic in sinea mea, astia chiar m-au lasat aici….dar totusi e dubios….nu sunt urme ca ar fi mancat cineva acolo….Scot telefonul din buzunar….ma uit si nu-mi vine sa cred….era 19:20 !!!! M-am uitat la ceasul de mana, m-am uitat din nou la telefon si am sters-o in pas alergator spre camera sperand sa nu ma intalnesc cu nimeni pe scari…imbracat fiind de cursa…..si am avut noroc, nu m-am intalnit chiar cu nimeni! Nu a aflat-o nimeni pana acum povestea, e chiar in premiera!
Motorsportnews.ro:Ce v-ati propus pentru 2011? Veti fi prezent la debutul campionatului ? Cum credeti ca va arata acest sezon?
Alexandru Ciolan:Sunt convins ca anul 2011, va aduce lupte interesante la grupa istoricelor! Cum se spunea: se ascute lupta de clasa! Daca anul trecut, evolutia masinilor a fost una “organica” si ceva mai blanda, sunt convins ca iarna asta, va aduce multe schimbari si masini mai “rele” Cum spunea Norris Mageanu, la ultima etapa de campionat, si masinile istorice si-au cam schimbat “sound”-ul si pare s-au mai incarcat cu ceva cai putere! Sunt convins, ca vom asista la aparitia mai multor masini clasice in competitie si cred ca vor intra in lupta piloti din ce in ce mai experimentati, ceea ce e extraordinar. Imi doresc sa ajung la cat mai multe etape din campionatul de viteza in coasta in 2011 si sper sa reusesc sa fac nu numai un show bun cu micutul Austin Mini Cooper si de ce nu si niste rezultate frumoase in clasa sa. Tot de anul acesta, sper sa reusesc sa merg si cateva curse de circuit, tot cu Mini Cooper si poate de la anul viitor sa-mi incerc un pic capabilitatile in HTGT (campionatul german de istorice pe circuit). Sunt convins ca toti suntem nerabdatori si foarte motivati si sper sa facem un show frumos pentru spectatorii care vin la aceste competitii si iubesc viteza in coasta.
10 intrebari/raspunsuri rapide :
Mancarea favorita: nu am neaparat un fel de mancare favorit, dar imi place mult bucataria italiana (mediteraneana) insa nu refuz nici un bors de morun sau niste sarmalute cu mamaliguta
Bautura favorita: soft drinks in primul plan…dar nu ma dau in laturi de la un Lynchburg lemonade sau o Caipirinha adevarata si de ce nu un pahar de vin rosu (Brunello di Montalcino de exemplu)
Genul de muzica/interpretul favorit: la muzica e simplu: muzica buna, imi plac multi artisti, imi place noua muzica care se face actualmente in Romania, muzica de lounge and club si nu numai
Filmul Favorit: E greu unul singur: Meet Joe Black, Goodefellas, Mediterraneo
Anotimpul favorit: Vara, clar ca e vara anotimpul preferat
Hobby-uri: Design, arhitectura, arte vizuale si evident masini
Pilotul favorit: Ayrton Senna – the one and only
Asfalt/Macadam: Asfaltul, evident
FWD/RWD/AWD: aici e greu: la mini FWD, la MG RWD, la Audi, AWD – ma adaptez usor, cred ca tine de masina si de putere….sincer, imi place mult tractiunea pe spate la masinile puternice, acolo e arta! Trebuie sa incercati un MINI istoric cu cauciucuri Dunlop istorice….gliseaza cu totul….nici nu mai iti aduci aminte pe ce punte are tractiunea!
Sponsori: Era bine sa gasesc un sponsor: deocamdata Eu sunt sponsorul Dar usa e deschisa pentru doritori….chiar nu vrea nimeni sa sponsorizeze un Mini Cooper rosu?
Cand am facut scoala la Titi Aur, am cunoscut un tip super meserias. Student, relaxat, cu multi bani, fara figuri in cap, venise doar ca sa mai invete cate ceva si nu ca sa obtina licenta de pilot. Intr-un fel, exact opusul meu. Intr-un fel, am zis!
Avea un Cayenne tunat, de 999 de cai dar tunat original. Nu mai tin minte ce kit avea, Mansory sau ce, dar arata foarte turbat. L-am intrebat daca nu se gandeste sa participe la coasta. Mi-a zis “Da, n-ar fi o idee rea, poate imi pun roll bar in Audi-ul S3”. Deci alte posibilitati.
L-am mai intalnit prin Bucuresti si dupa ce am inceput sa particip in CNVC. S-a bucurat cand a auzit ca am prins ceva rezultate dar nu s-a lasat impresionat. L-am ademenit din nou, dar degeaba. Ma simteam ca un sectant care vrea sa converteasca pe cineva. Adica nasol. El era multumit cu masinile de strada pe care le avea si probabil spectrul unei participari in competitii oficiale il stresa.
Am inteles atunci ca exista aceasta categorie. Baieti cu bani, pasionati de viteza, de pilotaj, care cheltuie pe un set de jante mai mult decat m-a costat pe mine tot sezonul 2010, dar totusi nu vor sa participe cu licenta in curse. E oarecum ca si un inginer care e pasionat de pictura si cineva ii vede lucrarile. Si ii spune sa faca o expozitie, sa incerce sa le faca cunoscute sau sa le vanda pentru ca sunt foarte bune. Dar inginerul nu vrea sa auda de asta. Ceva il nelinisteste la gandul sa-si oficializeze pasiunea.
Eu in continuare raman la parerea mea ca multi dintre cei cu BMW-uri, cu Honde, cu Impreze tunate ar trebui convinsi sa-si mute terenul de joaca pe probele de coasta, rally sprint sau raliu. Pentru ca isi permit si mai ales pentru ca multi dintre ei sunt mai talentati decat multi dintre noi, astia care concuram cu licenta. Eu accept acest lucru si ei se umfla in pene. Ramane doar ca si ei sa accepte ca nu fac bine ca merg cu 250km/h pe drumuri publice.
Cand esti copil, tot ce iti doresti este sa ajungi cat mai repede om mare. Sa faci ce fac oamenii mari. Nu prea stii ce fac ei dar ti se pare ca e super misto. Si oamenii mari ti se par foarte cool. Ei nu plang, nu le e frica, pot sa rezolve situatii si habar nu ai cum o fac si stiu o gramada de lucruri interesante. Iar cel mai important, oamenii mari au voie sa faca ce vor, cand vor.
Cand esti lasat sa stai cu ei esti foarte fericit. Si incerci sa te comporti ca ei. Esti foarte, foarte atent la ce vorbesc si la cum se comporta. Iar cand ti se adreseaza ca si cum ai fi chiar tu om mare, te simti extraordinar.
Pana la urma tot ajungi sa te faci mare. Si multi dintre cei care am ajuns oameni mari, uitam cat de mult ne-am dorit sa ajungem aici si nu mai savuram mai nimic. Totul ni se pare o obligatie, o responsabilitate. Si astea nu sunt misto.
Oamenii sunt fericiti cand fac lucruri pe care copii le invidiaza la oamenii mari dar cei mai multi dintre ceilalti oameni mari le considera puerile. Sa alerge, sa cante, sa se dea cu masinile, sa danseze, sa povesteasca toata noaptea, sa se prosteasca, sa se uite la filme, sa se plimbe de mana cu cineva pe care iubesc, sa manance ciocolata inainte de masa etc.
Daca iti aduci aminte, atunci cand erai mic, te uitai la televizor si ii vedeai pe Schumacher, pe Senna, pe Carlos Sainz si iti ziceai: ”Eu niciodata nu o sa ajung sa fac asa ceva”. Si cand mergeai la primul raliu, de mana cu taica-tau sau cu unchiul cel cool, iti spuneai acelasi lucru. Il vedeai pe Titi Aur si ti se parea ca ce face e fenomenal. Si intr-adevar, era fenomenal si credeai ca nu ai cum sa ajungi sa faci acelasi lucru pentru ca este, practic, imposibil.
Si intr-o zi Titi Aur e primul la start, si tu al treizecilea. La o cursa adevarata. Si daca esti pe faza iti aduci aminte cat de imposibil ti se parea sa ajungi langa el. Iar acum nu te despart decat cateva secunde de ceea ce face el. E adevarat ca acele secunde fac toata diferenta… dar totusi.
La fel, urci pe podiumul pe care urca si Giri, Puiu Rusu si Gugu Graef, la capatul aceleasi curse. In regrupare te asteapta Eugen Ionescu Cristea sa-ti povesteasca despre cum a concurat el pe probele speciale din afara tarii. Iar in Parcul de Service te opreste Marin Dumitrescu sa te intrebe daca nu stii o fata frumoasa pentru nepotul lui.
E ziua ta magica. Cea in care esti copilul care a visat ca poate, cine stie, odata va face nebunia asta. Si cea pe care o vei povesti copiilor tai cand acestia o sa te intrebe “Si tu povesteai cu Eugen Ionescu Cristea si ai concurat cu Titi Aur?”. Ei sunt Senna si Schumacher din tara noastra si privilegiul sa fi fost pe aceeasi proba cu ei va fi o amintire pe care nu vrei sa o uiti.
Acum, opreste-te un minut si gandeste la asta: cam cat valoreaza pentru tine ca vei putea sa-ti incepi povestea si sa le raspunzi copiilor tai “Da, am fost si eu cu ei!”?
Muscel Racing Contest este prima etapa a Campionatului National de Viteza in Coasta 2011 si se va desfasura in perioada 29 aprilie si 1 mai. Prima supriza oferita de organizatori este faptul ca intrecerea se va derula pe celalalt versant al Mateiasului. Sau, pentru conformitate, locul desfasurarii ramane DN 73, insa se va concura dinspre Dragoslavele spre Campulung, startul fiind la Km 67,050, iar finisul la Km 61,900. Traseul insumeaza 5,150 km, panta medie este de 6,9%, iar cea maxima de 8,4%, iar diferenta de nivel este de 150 de metri.
Anul trecut, organizatorul, Hatters Motorsport, a decis ca prima etapă a weekend-ului să omagieze personalităţi sau oameni simpli care şi-au unit destinele cu cel al automobilismului sportiv, runda de start a CNVCD 2010 purtând titulatura “In memoriam Horia Andronic”. Din nefericire, prima etapă de anul acesta nu va purta nici de această dată titulatura “Vizitaţi Câmpulung Muscel”. Cu acordul Primăriei Municipiului Câmpulung, adunarea generală a membrilor Hatters Motorsport a decis ca etapa I (29 aprilie 2011) a CNVC Dunlop 2011 să se desfăşoare “IN MEMORIAM VLAD IOSIPESCU”. Etapa a II-a (1 mai 2011) va reveni la titulatura obişnuită, “VIZITAȚI CÂMPULUNG MUSCEL”.
Stiti ce nu inteleg eu? De ce oamenii considera ca pot sa te ia peste picior si sa-ti spuna” Vai, ce slab esti? Nu mananci? Te stresezi? Dar pune si tu ceva carne pe tine ca te sulfa vantul!”? Dar daca esti gras ca un porc nimeni nu se ia de tine. Nu prea auzi “Vai ,ce gras esti? Nu te poti abtine? Bagi ca spartul si nu mai poti da jos? Da’ mai slabeste si tu ca o sa strivesti pe cineva intr-o zi!”.
Forma fizica si performantele sunt ceea ce diferentiaza sportivii de restul lumii. Cel putin asa ar trebui. Si pilotii nu fac exceptie. Te uiti la cei din Formula 1 si toti sunt niste atleti. Unii au chiar si rezultate in triatlon sau ciclism. Te uiti la pilotii din WRC si e aproape la fel. Sportivi cu dieta, cu antrenamente fizice, cu preparatori fizici. Il vezi pe Juha Kankkunen la 52 de ani ca il incape acelasi comebinezon de acum 20 de ani. Il vezi pe Alain Prost ca se tine cat se poate de bine. Si lista ii cuprinde aproape pe toti pilotii.
Si ajungem la noi. Cand ii vezi pe unii ca nu se pot da jos din masina la cat sunt de grasi te cam iei de cap. Dar iti aduci aminte ca esti in Romania si aici sportul este activitatea prostilor care n-au carte. Asa am invatat de-a lungul anilor. Ori faci carte, ori faci sport! Si tot a doua eleva a trecut prin scoala cu scutire de la medic pentru orele de educatie fizica si tot al doilea baiat a primit o palma ca a alergat in curtea blocului in loc sa invete la chimie.
Dar totusi… Sa fii pilot inseamna sa fii sportiv. Si parca te-ai astepta de la un pilot sa fie mai suplu, mai pregatit fizic. Asa roman de-al nostru cum este. Nu zic sa ia la fel de in serios pregatirea fizica precum o face Claudiu David. Dar de aici si pana la cele 50 de kg in plus inghesuite intr-o burta cat un motor de 3,5 V6 e cale lunga. Chiar nu credeti ca performantele lui Claudiu au legatura cu sarguinta cu care se antreneaza la Institutul National de Cercetare pentru Sport?
Nu prea am ce sa spun mai multe ca nu vreau sa dau nume. Mi se pare totusi o chestie de bun simt sa nu fii atat de gras incat sa incetinesti masina cu doua secunde pe kilometru fata de un alt pilot si sa te numesti sportiv. Dar eu sunt mai de moda veche.
… Si ce ziceti de reglementarea FIA care stipuleaza ca in viitor echipajele sa aiba o greutate minima de 160 de kg? Pilot impreuna cu copilot. S-au tampit acum si ei? Au facut lobby americanii? Ii mancam de vii!
Sezonul 2011 al Campionatului Național de Viteză în Coastă Dunlop debutează la Câmpulung Muscel, în perioada 29 aprilie-1 mai, atunci când este programată ediția a patra a Muscel Racing Contest. Anul trecut, organizatorul, Hatters Motorsport, a decis ca prima etapă a weekend-ului să omagieze personalităţi sau oameni simpli care şi-au unit destinele cu cel al automobilismului sportiv, runda de start a CNVCD 2010 purtând titulatura “In memoriam Horia Andronic”. Din nefericire, prima etapă de anul acesta nu va purta nici de această dată titulatura “Vizitaţi Câmpulung Muscel”. Cu acordul Primăriei Municipiului Câmpulung, adunarea generală a membrilor Hatters Motorsport a decis ca etapa I (29 aprilie 2011) a CNVC Dunlop 2011 să se desfăşoare “IN MEMORIAM VLAD IOSIPESCU”. Etapa a II-a (1 mai 2011) va reveni la titulatura obişnuită, “VIZITAȚI CÂMPULUNG MUSCEL”.
Vlad Iosipescu – pentru prietenii şi apropiaţii motorsportului nostru, “Valiză” – s-a născut pe 19 mai 1980 şi, din păcate, ne-a părăsit pe 24 martie, înainte de a putea vedea pe probele de concurs din acest sezon maşinile team-ului AUTOTEHNICA, la care a lucrat cu sârg luni bune în garajele lui Paul Andronic. Omagiindu-l pe cel care a mai preparat de-a lungul timpului bolizii lui Victor Băldescu sau Dan Spuderka, Primăria Municipiului Câmpulung şi Hatters Motorsport îşi doresc nu doar să spună un pios adio omului Vlad Iosipescu, ci şi, poate, să îi determine pe toţi cei care iubesc sporturile cu motor să îşi îndrepte atenţia şi spre oamenii care contribuie la succese de lângă maşinile de concurs. Pentru că, da, dincolo de talentul celor din cockpit, triumful în curse are la bază şi munca lor, a mecanicilor, cei care fac minuni etapă de etapă în parcul de service, iar apoi, după ce strâng cortul, se reîntorc în garaj pentru a pregăti maşinile, cu o minuţiozitate de ceasornicar elvetian, în vederea cursei viitoare.
Să te odihneşti în pace, Valiză, te aşteptăm la Câmpulung, să ne urmăreşti de undeva, de sus…
La nivel declarativ suntem toti admiratorii oamenilor de bun simt. Adica a acelora care sunt bine educati, saluta frumos, isi cer scuze cand gresesc si se ridica de pe scaun ca sa-l ofere celor batrani. Parca ceva ne impinge de la spate sa ii imitam pe bunici sau pe parinti care spuneau si ei aceleasi lucruri.
De ceva vreme insa s-a instaurat un nou curent. Acela al admiratiei celor care reusesc prin tupeu, prin a fi descurcareti intr-un sens mai putin legal, prin atitudini de genul “ma dai afara pe usa iti intru pe geam”. E si normal. Fostii bisnitari, acum mari oameni de afaceri, se plimba cu X6 alb, cu bunaciuni de femei langa ei si ii vezi toata ziua pe terase tastand pe Iphone. Ei inchiriaza vile in vacantele de pe malul marii si se imbraca de la magazine de firma. Si toti ravnim la ce au ei! Nu vreau sa aud comentarii cum ca de fapt voi ravniti la o viata intru invataturile de la biserica cu piosenie, modestie si buna cuviinta ca nu tine. Tine doar ca X6-le sa fie un Lexus IS negru, pitipoanca sa fie o Natalie Portman si Iphone-ul sa fie…, ma rog, asta poate sa ramana asa.
Dar daca ravnim la un astfel de potential financiar nu inseamna ca ravnim si la felul in care a fost obtinut. Gresit. Tot mai mult alunecam pe panta aceasta in care nu mai e important sa inveti la scoala, sa iti vezi de treaba la serviciu si sa iubesti o singura femeie toata viata. Nu! Ceea ce conteaza e scoala strazii (sau a vietii cum le place “lor” sa spuna), sa iti mearga mintea la combinatii si sa treci prin cat mai multe asternuturi. Loialitatea nu e o valoare doar daca previne interventia unor institutii de control in viata celor apropiati. In rest, legea tunului dat la momentul maxim.
Buuun. Cum sta treaba insa cu performantele sportive? Si mai ales cu cele din motorsport. Nu vorbim neaparat de Romania unde toata lumea da teapa la toata lumea dar este si prietena cu toata lumea. Vorbim de cei care ajung in varf si de atitudinea lor… atat cat suntem lasati sa o vedem.
Cand cineva greseste ne dorim sa-si ceara scuze, nu? Dar daca cineva ca Alonso sau Vettel greseste, oare ne mai dorim sa-si ceara scuze? Un performer este genul de om care sa isi vada lungul nasului si sa plece capul cand e cazul? Da, asa ar trebui. Dar oare ar ajunge campion cineva care se scuza cand ii taie calea cuiva, care sta la coada linistit pana ii vine randul si care declara ca mai are mult de invatat pana sa se bata pentru titlu? Eu zic ca nu.
Ogier va ajunge departe pentru ca se crede mai bun ca Leob. Si nu il intereseaza de Citroen si de palmaresul extraterestrului. Daca Citroen i-ar fi impus rol de pilot secund s-ar fi dus la Ford. Ce loialitate, ce locotenent, ce conteaza ca si asa Loeb se va retrage? El vrea titlul acum. Vrea victoria in raliul asta. Si daca Leob abandoneaza pun pariu ca o sa vad un ranjet la Ogier!
Una din conditiile sa ajungi sus de tot este sa nu iti pese de ce e in jurul tau. Sa te uiti doar in directia in care vrei sa mergi si niciodata inapoi sau lateral. Sa fii atat de tare incat, constient ca provoci suferinta celor din jur, sa mergi mai departe. Sa fii in permanenta la marginea obsesiei si a tenacitatii machiavelice. Daca faci praf masina de concurs sa consideri ca e normal ca echipa sa-ti dea alta in cel mai scurt timp. Ca e normal ca echipa sa munceasca toata noaptea ca tu sa o ai pregatita dimineata cand intarzii din cauza ca te-ai certat cu prietena ta. Iar daca ai un coechipier sa iti doresti in permanenta sa il surclasezi sau daca se poate sa il domini in asa hal incat sa abandoneze motorsportul din motive psihice.
Si daca ii admir pe campioni pentru determinarea lor de ce nu raman consecvent si cu cei care fac la fel in viata de zi cu zi? Pentru ca in viata cotidiana nu exista competitie si toti avem pusa deoparte fericirea de care avem nevoie. Pentru ca banii si aroganta nu sunt un barometru pentru implinire cu toate ca ne lasam prostiti ca e asa. Pentru ca in viata de zi cu zi nu e normal sa te uiti peste umar in permanenta sa vezi daca nu cumva cineva ravneste la postul tau, la prietena ta, la ceasul tau si e pe cale sa ti le ia. Pentru ca cei mai multi sunt cacanari in viata si incompetenti in curse. Cand am putea fi bestii in concurs si gentlemani in afara lui.
Bun…. Accept! Suntem cativa nebuni dupa raliuri si care facem lucruri foarte tampite ca sa fim langa curse. Si nu suntem putini. Dar mai sunt si altii, nu la fel de dusi cu pluta. Si acesti oameni , ma intreb eu, de ce ar vrea sa se duca sa vada un raliu sau o coasta? Pentru ca e evident, chiar merg sa fie pe probe.
I-am vazut. Nu mananca neaparat masini de curse pe paine. Nu le curge benzina in sange si nu stiu pe de rost toata lista de piloti si copiloti din campionat. Si totusi se trezesc la ore la care nici iarba nu creste, se duc pe ploaie si pe frig zeci de kilometri doar ca proba sa se anuleze. Sa vada doar o trecere in regim de concurs dupa alte cinci ore de dardait si racit cobza.
Ceva ii atrage si e mai mult decat simplul spectacol al unor masini care tuna. E adevarat ca am vazut si probe pe care nu exista tipenie de om. Doar doi politisti, un fotograf si un cioban. Dar pe alte probe, de-a lungul a 20 de km au fost mai multi decat la un meci de fotbal. Si e clar ca nu toti erau rude, prieteni sau fani inraiti ai echipajelor.
Eu cred ca tocmai acesti spectatori sunt cei mai importanti. Cei care fac sponsorizarile sa fie de ordinul zecilor de milioane in motorsportul international. Cei care-si duc copii sa vada masinile de curse sau copii care-si tarasc parintii sa vada masinile acelea colorate.
Exista un drog, o defulare, o placere enorma in a fi aproape de niste masini ca cele de pe strada care merg la limita. Stii cum e sa fii la volan, stii cum e sa apesi pe pedala si ce simti cand iti fuge masina intr-o curba. Si atunci cei din masinile de curse devin idolii tai. Pentru ca ei fac ceea ce tu iti doresti de atatea ori dar nu poti si nici nu ai voie.
Jucam fotbal o data pe saptamana, de obiecei marti seara. Baschet, o data la luna. Ski, o data pe an iar de alergat dimineata inainte de program ne chinuim de ani buni sa ne mobilizam. Si interesul pentru sporturile astea e direct proportional cu frecventa cu care le practicam. Dar de sofat, o facem in fiecare zi. Cateva ore poate. Momentele in care ne dorim sa-i dam talpa si sa spulberam o coloana de zece masini in cinci secunde sunt foarte dese. Cei care au supercaruri nu ne intereseaza, nu sunt din categoria noastra, dar cei cu masini asemanatoare sunt cei cu care interactionam, cu care ne certam si cu care ne luam la semafor.
Modelele din care sunt derivate masinile de raliu sunt cele pe care le intalnim pe strada. Nu sunt monoposturi. Nu sunt elicoptere. Ne putem usor imagina ca suntem noi in ele si mergem ca vantul. Si probabil de aceea stateau acei oameni sa-i vada pe Claudiu David si pe Alex Filip cum scot untul din Polo si din Saxo.
La cursele de coasta avem o oportunitate extraordinara. Sa luam in dreapta cate un invitat. Daca ar fi dupa mine, nu as lasa masina cu scaun in dreapta fara un invitat la primele urcari. Si daca s-ar putea sa fie cat mai des din randul spectatorilor. Stiu ca sunt formalitati de trecut, echipamente de oferit si altele dar merita. Un spectator care vine la o cursa doar sa priveasca si primeste o surpriza ca aceasta va ramane intotdeauna un fan al motorsportului. Si pe un drum lung de consecinte, gestul sau strategia aceasta ar aduce multe beneficii.
Sigur ca acum ma identific cu oamenii de pe margine care doar privesc cursele. Pentru ca toti ne tragem din categoria asta, a oamenilor care ii vad pe piloti ca pe niste eroi. Pentru ca pilotii depasesc in permanenta limitele … care pe strada se strang tot mai mult in jurul nostru. Si ne sufoca.
Totul despre WRC,IRC, CRR , CNVC , F1 si restul sporturilor cu motor
