Category Archives: Bloguri

Muscau tare si alergau repede

Erau o haita de pitbuli. Unii faceau parte din nucleul permanent altii intrau in gasca sporadic. Dar isi insuseau repede caracteristicile pitbulilor. Nu mai era nimeni ca ei. Existau si altii care faceau acelasi lucru dar cat timp haita asta se afla in actiune, nu prea aveau altii sanse. Cu toate astea pitbulii nu muscau concurenta. Dimpotriva, se aliau cu ei.

Daca se intampla un eveniment ei erau deja acolo. Daca urma sa se intample ceva in alta parte, simteau primii. Daca nu se intampla chiar nimic, hm… asa ceva nu se putea pentru ca atunci faceau ei sa se intample. Nu exista loc prea periculos. Daca asta era sub masina de concurs a lui Titi Aur in timp ce se rasturna, unul din pitbuli era acolo.

Seful lor era cel care i-a transformat pe multi din maidanezi sau pudeli in luptatori pur sange. Ei au facut din motorsport arta. Din raliuri au facut cultura. I-am vazut prima oara in 2005 cand m-au alergat pe probele de la Raliul Hunedoarei in timp ce caram genti cu laptopuri si cu obiective. Ca sa ajungem la un pod. La un nesuferit de pod intr-un sat din capatul lumii. Si acolo l-am vazut pe Marisca cum o tranteste in capul de pod. A plecat pe trei roti si a abandonat. Pe Grigorescu l-am vazut cum sparge un gard de beton si pe Marius Herascu cum se napusteste in acelasi cap de pod. De aia s-au dus ei acolo!

Pentru o scurta perioada de timp am umblat si eu cu haita asta.  Dar eu nu cred ca am fost un pitbul. Mai degraba un ogar. Pentru ca eu nu faceam poze ca ei. Am reusit cateva la nivelul lor din pura intamplare. Ei eu facut mii, zeci de mii. A fost o perioada tumultoasa din viata mea si mi-ar fi placut sa mai raman cu ei. Chiar daca rolul meu acolo nu era sa fac poze. Eu am ales sa plec departe, in Olanda. Nu regret decizia dar regret ca haita s-a destramat. Cu ei am fost la Rasnov sa stam intr-un canal in interiorul unui ac de par sa-l vedem pe Baldescu calare pe aproape 800 de cai. Cu ei am visat pentru prima oara despre cum ar fi sa pilotez. Si acum, ca am fost de cealalta parte a obiectivului stiu ca performantele din motorsport nu sunt cu nimic mai prejos de performantele din fotografie.

Oamenii in veste portocalii erau flamanzi, curajosi, inconstienti dar erau liberi. Pentru ca asta inseamna sa fii Freelancer. In topul meu foarte subiectiv al brandurilor, Freelancer e in top zece. Acolo cu SEAT, Caterham, Nike, Apple, TopGear, Carturesti, Cinemagia sau FruFru. Acum exagerez, nu? Deloc. Dan Besliu a reusit sa construiasca un brand. Dar el nu a ales niciodata calea cea mai simpla. Asa ca a daramat tot si a inceput din nou. Ce poate sa fie mai in spiritul motorsportului decat asta?

Marionete pentru campioni

La inceputul anului, FRAS dadea poporului o propunere de regulament pentru Campionatul National de Viteza in Coasta. Erau cateva modificari printre care posibilitatea ca etapele sa fie sambata si duminica si de asemenea posibilitatea ca un pilot sa concureze pe doua masini la aceeasi etapa. Ca sa poata Paul Andronic sa vina si cu Mitsubishi si cu Lancia.

De fapt aici gresesc! O data pentru ca Paul Andronic e un tip super ok si a doua oara pentru ca se stipula ca masinile sa fie din grupe diferite. Ar fi fost chiar culmea ca un pilot sa urce pe acelasi podium si pe locul intai si pe locul doi. Sau, Doamne Fereste, pe locul doi si trei!

In acelasi timp FRAS, prin domnul Horatiu Ionescu Cristea, un pilot de geniu dar, dupa parerea mea, un dezamagitor sef al departamentului de coasta, cerea mai ales parerea pilotilor cu privire la acel regulament. Sa vina sa faca propuneri pe forumul sau pe mailurile federatiei! Buun.

In timp ce Vlad Teodor, Ciprian Ciubotaru, Alin Troanca si cu mine ne  spuneam propunerile pe forum, Daniel Onoriu zice ca a primit un telefon de la domnul Cristea. Sa-si spuna direct si nu in scris parerea despre noile propuneri si nu numai. El, care s-a dezis de Federatie acuzand-o ca masluieste cronometrul! Sau ca inchide ochii fata de acest abuz.

Totusi, Onoriu este un Campion Absolut si are o parerea super-avizata. De acord. Dar nu si mai importanta ca a oricarui alt concurent. Cei mici si multi duc in spate campionatele si nu campionii. Acestia nu ar fi fost campioni daca ar fi fost doar ei. Locul meu intai la diesel nu are nici o valoare pentru ca am fost singurul concurent in majoritatea curselor in 2009. Locul trei la 2 Roti Motrice in 2010 insa e mult mai valoros. Pentru ca a fost muncit si pentru ca au fost multi concurenti. Si acei multi au dat valoare rezultatului.

Daca am fi fost sa ne batem doar Sanu, Ghisoi si cu mine, nu ar fi fost nicicum. Dar a fost Trifonescu si Vlad Teodor, Opincariu, Nemeth Sandor si Lelutiu, Nicolae Ion, Dode si altii. Daca oricare dintre acestia ar fi terminat toate etapele eu nu mai eram pe podium. Deci, daca Federatia ar vrea sa ceara parerea nu ar fi corect sa o ceara doar lui Sanu sau doar celor de pe podium. Ar trebui sa-i intrebe pe cat mai multi. Si mai ales pe cei care au concurat ocazional. Si nu pe forum, ca nu toti ne uitam pe forumul FRAS. Ci pe mail sau la telefon. Dar cer prea mult, nu-i asa?

Inca o data se vede treaba ca Romania e tara unde, in motorsport, incepi sa contezi in momentul in care iti iei un Mitsubishi Lancer Evo. “Da mai copii, terminati cu prostiile, luati-va, mai, o Mitsuba. Aia e masina!”.  Si nu cum are Cipri Ciubotaru. Aia e prea veche si nu are destui cai asa ca Cipri e cu noi astia mici si neinsemnati.

Frustrarea mea este una foarte concreta. Doi ani am facut pe dracu-n patru si am participat la toate etapele de coasta. Toate. Si nu am vrut sa aud de campionate regionale sau alte evenimente. Acum mi-am pus masina la vanzare. Credeti ca ii pasa cuiva ca eu nu o sa mai concurez? Sa primesc un telefon de la cineva din FRAS care sa ma intrebe ce planuri am, daca am gasit buget, daca planuiesc sa revin in timpul sezonului?! Nu. Daca o sa gasesc bani o sa vin, daca nu, nu. Ce sa-i intereseze pe domnii cu pricina daca pierd un concurent? Sau mai bine zis, pe “domnul”! Sa nu ne incredem in armata americana! E legea junglei. Cine supravietuieste se tine dupa haita, cine nu rezista e lasat in urma. Si la revedere! Multumim ca ati participat… urmatorul!

E pacat, pentru ca nu e vorba de Federatia Romana de Atletism sau cea de handbal. Nu suntem 10.000 de sportivi legitimati in motorsport. Suntem mult mai putini si relatiile ar putea fi altele. Sa nu ma intelegeti gresit, relatia mea cu Federatia a fost intotdeauna una buna, chiar foarte buna. Ii voi sustine si ma voi supune oricaror reguli pe care le traseaza, dar asta nu inseamna ca nu pot sa-i critic cand am ceva de spus. Si acum am. Lucruri mici in comparatie cu altele dar sunt ale mele.

Sper ca ati inteles ce am vrut sa zic. Si ce daca ati inteles?! La fel cred ca inteleg si cei din Federatie si asta nu i-a oprit sa publice regulamentul in varianta propusa de ei initial. Dar domnul Cristea ne-a spus ca s-au luat in considerare propunerile noastre. Mda, ce sa zic?!  Eu nu am cum sa demonstrez ca nu e asa dar pot macar sa-mi exprim nemultumirea. Pentru ca si acum consider ca am avut propuneri pertinente.

PS. Stiti ce ar fi interesant? Sa particip eu din nou in CNVC Dunlop 2011 iar Daniel Onoriu sa stea pe margine!  Dar daca o sa particip, sigur nu o sa am o viata usoara dupa astfel de articole!

Red Bull sau Ferrari ?

Cum stau lucrurile in Formula 1 inaintea startului? Daca este sa ne luam dupa teste, este clar ca duelul pentru suprematie se va da intre Red Bull si Ferrari, iar prima echipa pare sa fie favorita sa transeze disputa. Monopostul RB7 s-a dovedit extrem de rapid indiferent de configuratie (calificari sau cursa), eficient si pare in masura sa garanteze o uzura a pneurilor mai mica. De partea cealalta, cei doi piloti ai Scuderiei au obtinut rezultate bune in materie de performanta pura, insa nu ne-au oferit inca un raspuns concret in ceea ce priveste uzura pneurilor, aceasta putand reprezenta o problema pentru team-ul de la Maranello. Asa ca, macar pentru moment, raspunsul la intrebarea din titlu pare sa fie Red Bull.

Interesant o sa fie si duelul pentru locul 3. Mercedes este competitiv si pare in masura sa aconteze “bronzul”, insa are rivali cu potential. McLaren, teamul care a ocupat anul trecut ultima treapta a podiumului a avut probleme in teste, insa ar putea sa le faca uitate, nefiind prima data cand porneste stagiunea cu handicap si obtine rezultate notabile. Apoi, Renault, Williams, Toro Rosso si Sauber sunt capabile sa produca surprize si, daca, poate, nu vor avea constanta necesara pentru a obtine locul 3 la finalul stagiunii, trebuie luate in calcul runda de runda in cazul in care va propuneti sa alegeti pilotii care au sanse sa termine in zona punctelor.

Baiatu` cu Seatu`

Un cititor care-si spune BNZ mi-a spus ca ii plac unele articole pe care le scriu. Unele. Tot el este fericit ca nu il mai stresez cu Ruxi, masina eroina prin care, zice el, faceam PR “ascuns” pentru SEAT. Il inteleg dar in acelasi timp imi pare rau ca textele pozitive nu au nici pe departe succesul celor in care se critica.

Sunt lucruri care pur si simplu ti se potrivesc, lucruri pe care le lauzi fara sa ai niciun scop commercial. Draga BNZ, iti multumesc pentru aprecieri. Imagineaza-ti cele de mai jos ca un testimonial in fata unei camere de filmat. Este spotul meu, o parte din parcursul prin viata asta ciudata si in plus, iti este dedicat:

“Primul meu loc de munca a fost la dealerul SEAT din Oradea. Vanzator de masini. In 2002 se vindeau cateva pe luna iar clientii SEAT numai clienti usori nu erau. Dupa un an am primit prima mea masina de serviciu. O Ibiza de 1.2. Rosie. Am prins 180 cu ea. La vale, cu vant din spate. In prima luna cand am primit-o am facut 7000 de kilometri. Cat am lucrat la Iberica am vandut masini la peste 50 de clienti. Cu cei mai multi dintre ei am ramas prieten. Imi ziceau “baiatu cu seatu”. Dupa doi ani am plecat sa lucrez la un client care cumparase mai multe masini de la mine. Urma sa ma ocup de o revista auto. Am avut masina de serviciu tot o Ibiza de 1.2. Asta era albastru polar. Eleganta. Am facut-o praf intr-un cap de pod. Mai tarziu m-am angajat la marketing la dealerul SEAT din Timisoara. Deja stiam multe despre domeniu auto. Nu mai voiam vanzari. Am primit o Ibiza rosie. De data asta era de 1.4. Alta viata. 75 de cai, patru cilindri. M-am ocupat de lansarea noului showroom si dupa aia imediat m-au data afara.  Era cu o zi inainte de Craciun.

Mi-am facut bagajele si m-am dus la Bucuresti. Dupa un timp, brand managerul SEAT Romania imi spune “hai sa lucrezi specialist marketing dealeri la importator!”. Betoon. Nu am primit masina de serviciu. “Primesc doar managerii” imi spune seful de departament. Asta e! Dupa alte cateva luni imi iau inima in dinti si imi cumpar o masina de curse. Ghici ce model? O Ibiza TDI de 180 de cai. Ma dau in curse, fac rezultate dar cand mi-e lumea mai draga “Andrei, suntem nevoiti sa restructuram postul tau. La revedere”. Bravo nenica! Ma gandesc ca totusi cv-ul meu arata bine si nu ar trebui sa am probleme. Dar e criza si domeniul auto e in groapa. Am ramas pe dinafara dar macar cu o Ibiza de curse. Mi-e mai draga ca oricare alta masina. O cheama Ruxi. E singura masina care a terminat toate etapele de coasta in 2010. Acum poate ar fi cazul sa o schimb. Mai ales ca nu mai am nici o obligatie sa raman pe SEAT. De fapt, nu am avut niciodata obligatia asta. M-am tot gandit. Un Renault Clio, o Honda Civic.  Poate chiar un Opel Astra GSI. Dar stii ce mi-ar placea cel mai mult? Un Leon! Da domnule, un Leon!”

Weekend placut!

Hai sa-ti dau un pont !

2008. Rally show la Tg Jiu cu Mihai Leu, Titi Aur si Edwin Keleti. Fieful lui Victor Ponta care era proaspat incoronat la vremea aceea campion in Cupa Dacia alaturi de pilotul Edwin Keleti. Eram si eu pe acolo. Evenimentul era organizat de Constantin Ciufrila, cel care se ocupa si de coasta de la Ranca de ani buni. Acea coasta careia i s-a spus Raliul Gorjului, anul trecut.

Asadar eram si eu in multimea de oameni adunata intr-o parcare sa ne uitam cum pilotii cu experienta fac spectacol. Si se termina spectacolul si se anunta un concurs. Zece dintre spectatori vor concura pe Dacia campioana pentru a-l impresiona pe Keleti si a opri cronometru cat mai devreme dupa o tura in jurul supermarketului cu pricina. Celui mai bun dintre ei urma sa i se ofere un curs de pilotaj gratuit la scoala lui Titi Aur.

Pe atunci, Titi Aur isi abuza masinile de la scoala pe pietrele de la Ciolpani iar distractia te costa 1000 de euro pentru doua zile pline. Victor Ponta era campionul generos ( si din motive electorale ) dar foarte curios sa vada cine urma sa-l usureze de acesti bani.

Si vine la mine organizatorul si ma intreaba “Stiu ca te pasioneaza cursele, nu vrei sa incerci si tu?”. Vrei calule ovaz, m-am gandit eu. Si am parcurs pe jos traseul impreuna cu Edwin Keleti, noi cei zece norocosi. Edwin ne explica abordari, capcane, tehnici de pilotaj. Asa pe intelesul tuturor. Eu ii sorbeam fiecare cuvant.

Cand am ajuns la start cu Edwin in dreapta, l-am intrebat daca mergem la limita sau la risc minim. El mi-a spus sa incerc sa merg cat mai tare ca de aceea sunt acolo. Daca se poate sa nu lovesc masina dar sa-i dau talpa. Si am pornit si nu am iertat-o. Edwin m-a temperat la un moment dat dar, inainte de ultimul viraj, mi-a poruncit sa incetinesc. Eu nimic, blana. Dupa ce am trecut de sosire am oprit.  Am stiut ca am scos un timp bun dar aud cuvintele profesorului : ”Ai mers tare. Dar prost! ”. Si in ziua de azi imi rasuna cuvintele astea in cap si nu cred ca am scapat de complexul inoculat de ele.

La scoala la Titi nu am invatat foarte multe lucruri care sa-mi foloseasca la coasta. Dar am recomandat cursurile oricaui mi-a cerut parerea. Victor Ponta mi-a spus sa-i multumesc lui Constantin Ciufrila si nu lui pentru cursul gratuit. Eu i-am trimis “micului Titulescu” un sms de multumire in care mi-am declarat disponibilitatea pentru a-i fi de ajutor in orice fel. Nu ca as fi simpatizat cu PSD. Doamne Fereste! In sufletul meu sunt monarhist iar la prezidentiale l-am votat pe Nicolae Manolescu. Mai demult.

Deci nici nu se putea o formatiune mai indepartata de convingerile mele ca PSD. Poate doar PRM. Totusi, culmea este ca dintre toate partidele si candidatii tocmai Victor Ponta a facut ceva concret pentru mine.

Dupa un an ne-am intalnit la Ranca. Toti trei. Ponta, Keleti si cu mine. Concurenti pe singurele masini de grupa A3. Mi-au tras o bataie de toata frumusetea. Dar pentru ca atunci nu am avut curajul sa-l abordez imi fac acum si zic “Draga Edwin, te rog promite-mi ca intr-o zi, candva, o sa faci o urcare cu mine pe un traseu de coasta sa-mi spui ce gresesc! Nu am nici o sansa sa ajung departe daca eu in continuare merg tare si prost!

Un fleac, i-am mazilit!

Exista un gand care ma macina in privinta imaginii motorsportului romanesc. Cum se face ca domnii din federatie nu vor sa se vada la televizor, in ziare sau in reviste?! Este atat de simplu! O gramada de nulitati apar si iar apar vorbind despre toate tampeniile iar oamenii capabili pusi sa conduca motorsportul ramanesc si sa aduca noi concurenti stau pititi si fac sedinte interminabile despre… numai ei stiu ce.

Anul trecut am vazut pe toate posturile de televiziune reportaje despre vitezomanii soselelor. Mai mult, am vazut acel Porsche ruland cu 248 km/h de atatea ori incat trebuie sa felicit Porsche Romania pentru PR-ul involuntar. Sau cine stie, a fost o manevra orchestrata chiar de ei si atunci jos palaria! Asta e PR-ul adevarat!

Toate bune si frumoase si mai ales cu o invitatie mare pe care scrie “ Stimati domni din Federatia Romana de Automobilism Sportiv, va rog sa veniti la televiziuni sa vorbiti despre cum aceasta nevoie de a merge tare se poate rezolva atat de usor si nu pe drumuri publice!”. Si scolile de pilotaj ar avea mai multi elevi, si federatia ar incasa mai multi bani de licente chiar daca multi nu ar concura decat ocazional. Si cate si mai cate avantaje!

Si cum ar putea domnii de la FRAS sa descinda la televiziuni cu filmulete din curse, de la scolile de pilotaj si sa faca reclama acestui sport?! Si sa aduca expunere care inseamna sponsori, care inseamna bani, inseamna un pas spre motorsportul acela din alte tari pe care il invidiem.

Toti cei care concuram in cursele FRAS suntem dovada clara ca pe strada nu mai suntem viteji de cand avem licenta. Sau suntem? Rusine pentru cei care sunt! Dar nu asta e important din punct de vedere al FRAS-ului. Important este ca nu fac mare lucru sa iasa la rampa si nu e bine. Si culmea e ca daca ar iesi ar deveni personalitati publice iar asta se traduce in putere de lobby, in investitii si in imaginea acestui sport in general.

Stiu, putem face chiar noi asta. Dar noi nu avem statutul unei organizatii recunoscute de Autoritatea Nationala pentru Sport si Tineret. Una e daca eu, Marcel Anonimescu, dau un comunicat ca imi voi publica in Spania o carte, alta e daca ambasada Spaniei  in Romania da un comunicat despre acest lucru. Si mai e si partenera in acest proiect cultural!

De stirile sportive nici nu are rost sa vorbim. Nu stiu cat se intervine pentru a se da pe post reportaje de la cursele interne.  Dar stirile sportive de la tv sunt o cu totul alta problema. Si stiu de pe acum care ar fi argumentele pentru care nu se poate. Chiar sunt intemeiate. Dan Besliu ar fi de alta parere insa. El are o vorba. “ Motive pentru care nu se poate se gasesc intotdeauna” . Cine e Dan Besliu? Chiar citeste cineva Motorsportnews si nu-l cunoaste? Cel care facut pentru motorsport mai mult decat toate federatiile la un loc. Cautati-l pe net! E fotograf.

Mai sunt si altii ca Besliu. Oameni capabili, cu relatii, care inteleg motorsportul, care stiu ce inseamna sa te ocupi de promovarea unui campionat, a unui eveniment.  Si ei se stiu intre ei, si noi ii stim, si domnii din federatie ii cunosc. Dar cumva, toata aceasta capacitate a unor profesionisti nu se exploateaza si uite cum ajungem sa bagam de vina la nesfarsit fara niciun rezultat! Am sa va povestesc alta data despre cum au crezut de cuviinta cei din FRAS sa imbunatateasca lucrurile pe partea de PR si marketing. Nu de alta dar am fost implicat si eu in cateva discutii… la nivel inalt.

Asta e! Avem dreptul sa carcotim, sa ne dam cu parerea si sa-i “luam la trei pazeste” pe Mazilu si pe oamenii lui. Dar cand vine vorba sa facem sport nu mai e democratie, e armata. Si Ovidiu Mazilu e maresal. FRAS da ordinele si noi ne supunem.  Asa si trebuie sa fie. FRAS ne asigura un cadru legal si sansa sa concuram intr-o disciplina recunoscuta oficial. Si asta nu e putin lucru. Si in orice tara civilizata e asa. Eu am inteles asta. Voi ati inteles ce am vrut sa zic?

Cine suntem fara idoli?

In 2004, Giri castiga titlul de Campion National absolut. Concura pe acel napraznic SEAT Cordoba WRC si a spulberat tot in acel an. A fost in mare parte meritul masinii dar totusi nici singura nu putea parcurge probele. Giri a avut atunci anul pe care si-l doreste orice pilot. O masina de top, o echipa profesionista, sustinerea unui importator/constructor, imagine facuta pe banii sponsorului si titlul de campion.

Am avut norocul ca primul meu interviu sa il iau chiar lui. Eram un novice dar atat de mult am insistat pe langa Bogdan Militaru – brand manager la SEAT – pana mi-a dat numarul lui Giri de telefon. Dupa care nu l-am lasat pe Giri pana nu mi-a acordat un interviu. M-a invitat la el la garaj la Cristian. Acolo era si Cordoba. Am inregistrat conversatia cu doua reportofoane ca nu cumva sa se intample vreun accident. A iesit un interviu pe sase pagini in care l-am numit pe Giri un Schumacher al raliurilor. Da, asa l-am numit!

In felul asta m-am atasat de acest personaj al motorsportului romanesc. Dar a venit anul urmator si alti ani si tot mai multe lucruri neplacute auzeam despre Giri. Incepeam sa fiu dezamagit. Eroul meu se cam clatina pe piedestalul inaltat cu atata bucurie.

Dar in pofida tuturor povestilor care-l pun pe Giri la zid mie imi place sa rememorez ultima cursa a sezonului 2007. Era la bataie cu Marisca pentru titlul da campion. Bogdan ii luase titlul in urma cu doi ani tot in ultima cursa. In 2007, Bogdan era aproape sigur de titlu cu cateva etape inainte de final. Dar cum nu poti zice hop, pana nu ai sarit santul, Giri a luptat ca un leu si inca mai avea sanse matematice. Si au inceput lupta in ultimul raliu. Si cand i-a fost lumea mai draga, Giri ia o penalizare care il arunca mult in spatele clasamentului. Sansele ca sa ia titlul se apropiau de unu la o mie.

Ce a facut Giri? Si-a calculat un ecart de cel putin 20 de secunde pe care trebuia sa le castige in fata locului doi pe fiecare trecere. Nebunie curata. Ca sa obtina acest lucru trebuia sa mearga la: totul sau nimic! Mai mult decat atat. Era un fel de “ doar un noroc imens ne va tine pe drum pentru ca eu o sa merg asa tare incat sa sarim afara la fiecare viraj”. Dar nu a sarit. Si nu s-a oprit nici cand, pe fondul abandonului lui Marisca, avea deja titlul. A continuat pana a ajuns pe locul intai in clasamentul raliului. Asa a cucerit Giri cel de-al doilea titlu de campion de raliuri din cariera sa. Asta e omul pe care l-am pus alaturi de Schumacher! Asta e atitudinea unui mare campion !

Acum, ca mi-am amintit acest episod am urechi pentru orice. Si sunt dispus sa-i ascult pe toti cei care imi povestesc lucruri mai putin placute despre Giri. Dar sunt zvonuri legate de cronometrarea din acel raliu. Stiti voi de care. Si atunci, eu ce ma fac cu idolul meu daca sunt si pe sfert adevarate? Nu, nu accept asa ceva! In carti, Dan Girtofan va ramane un campion. In memoria noastra ramane cum alegem noi.

Si daca, prin absurd, zvonurile s-ar dovedi adevarate tot va trebui sa-mi dati dreptate: ca povestea e excelenta si o asemenea determinare trebuie sa-i impulsioneze pe cei mici spre motorsport. Altfel spus,  chiar credeti ca i-am invins pe turci atat de drastic si de des cum ni se spune in cartile noastre de istorie? Dar cu totii suntem mandri de istoria noastra!

Nu e fun sa accelerezi doar in linie dreapta

Prima mea tentativa sa particip in cursele de coasta a fost in 2007. Dealerul la care lucrasem din 2002 pana in 2004 era dispus sa ma sponsorizeze ca la carte. Ii prezentasem un proiect si l-a acceptat. Urma sa imi dea un Leon FR TDI de 170 de cai nou nout pe care sa-l pregatesc de curse. In plus, intelegerea era sa ma sustina logistic si financiar la fiecare etapa. Eram pe cale sa intru in lumea motorsportului pe usa din fata. Si cu un program profesionist. Dar nu s-a intamplat asta. Totul a murit in fasa. Eu am plecat sa lucrez la Bucuresti pe un salar mic si nu mai puteam sa ma achit de obligatiile din proiectul meu indraznet.

Si a venit a doua sansa. Jobul de la Porsche Romania si un pret excelent pe o Ibiza gata pregatita de curse.  Nu am ezitat. M-am bagat cu capul inainte. Criza se facea simtita tot mai mult dar eu o tineam una si buna. Toata lumea in jurul meu imi spunea ca nu e o rusine sa mai aman in conditiile astea startul cu un an sau doi. Dar stii cum e cand ti se baga o idee in cap?! Poate sa vina si Papa de la Roma ca tu esti ca teleghidat.

Si am urcat in masina sa dau o tura cu ea. Cand am accelerat prima oara am crezut ca o sa ma fac de toata rusinea la curse. Mi se parea ca are 500 de cai. Bestia asta nu am cum sa o tin pe drum, mi-am spus. Ii si vedeam cum vor rade toti de mine la cat de incet o sa merg.  Am pus-o pe o platforma si m-am prezentat la prima coasta din 2009. La Rasnov. Acolo unde am vazut prima coasta din viata mea in 2005.

Cand am ajuns la startul primei urcari nu stiam ce caut acolo si cine naiba m-a pus sa cheltui asa de mult ca sa ajung in acel loc? Ramasesem fara bani inainte sa se termine primul weekend de curse. Ce tampit! Doar eu puteam sa o fac de oaie in asemenea hal. Asta e! Si am facut-o pana la capat.

Iata-ma la start la Rasnov! Traiam un vis si eram in acelasi timp perplexat de nebunia de care am fost in stare. Si am facut recunoasterea. Ok chiar fac asta. Chiar sunt la curse si particip. Si am pornit in prima urcare de calificare. Si… Poc! Planetara. Am ajuns cumva sus. Nu am stiut ce s-a intamplat dar am stiut ca am stricat masina. A cazut cerul pe mine. Am crezut ca asta a fost, ca asa se va termina incursiunea mea in motorsport. O cutie de viteze pentru Ibiza de grupa A costa 6700 de euro, un blocant 1600. Era aproape clar. Atat a fost… Ma duc acasa.

Dar nu stiu cum am putut sa ma mobilizez sa dau zeci de telefoane, sa pun pe jar pe toata lumea pana cand am gasit un cap de planetara la Ernest Mulner. Vorbise chiar seful meu cu el. Si am reusit cu un prieten sa repar masina pana la ultima urcare de concurs. Am plecat ultimul in acea mansa.

Seara am urcat de doua ori pe podium. Locul intai la doua roti motrice si locul doi la diesel. Atunci, la doua roti motrice nu intrau si masinile de grupa H iar la diesel eram doar doi. Eu si cu Puiu Rusu. Duminica a fost mai bine. A venit si Ruxi, adevarata Ruxi, si am inceput sa simt cu adevarat realitatea pe care mi-o construisem cu atata inconstienta.

Asa a inceput tot. Asta a fost inceputul celor doi ani in care vesnic nu am avut bani, tot timpul eram stresat sa nu stric masina, sa nu cumva sa o dau de gard etc. Asa e cand te impinge de la spate o mare pasiune. Ratiunea nu te mai ajuta si nu te mai bazezi pe aceleasi instincte. Esti alt om. Interesant este ca indiferent cat de multe piedici intalnesti, le treci pe toate. Cumva reusesti sa ajungi unde ti-ai dorit. Pe drumuri ocolitoare cateodata dar ajungi. Pretul pe care il platesti insa este pe masura.

Nu doresc nimanui sa se indatoreze, sa doarma in masina, sa nu manance, sa nu se duca la strand toata vara, sa nu isi cumpere o haina timp de un an de zile si sa se desparta de prietena lui. Dar imi doresc ca fiecare sa aiba sansa sa traiasca momentul in care nimic nu mai este imposibil in viata. “Pentru ca fericirea e atunci cand iti traiesti un vis si daca ai facut-o pe asta poti face orice.”

Buget si atitudine de fotbalist

“Dar castigi ceva din curse?” sunt intrebat in permanenta. Sunt oameni care nu prea au tangenta cu motorsportul dar nu sunt neaparat inculti. Imi vine sa le dau un sut in fund totusi de fiecare data cand aud intrebarea asta. Daca spui ca faci atletism sau inot sau calarie, nimeni nu te intreaba daca castigi bani. Mai putin daca faci fotbal, atunci e clar. Faci bani si daca esti ultimul bou din divizia a zecea.

Hmm, fotbal. Sportul asta a reusit sa monopolizeze toate ziarele, toate stirile sportive de la noi. In ziua in care a fost doborat recordul mondial la 100m plat, stirile de la Protv il aratau pe Olaroiu cum coboara dintr-o masina si se indreapta spre terenul de joc. Stirea era despre cum Olaroiu a coborat din masina si s-a indreptat mai grabit ca de obicei catre terenul de joc. Bestial! Mi-a venit sa dau un sut direct pe centrul televizorului.

Cand vine vorba de motorsport, e liniste totala. Nimeni nu zice mai nimic. Doar daca e vreo echipa care are un om de PR si un buget de PR aferent. Si atunci masinile sunt tunate, pilotii sunt soferi si cursa din jurul casei poporului e un raliu. Nu si daca PR-ul e Berti Panaiot. Atunci stirile sunt corecte. Ma rog, bine e oricum numai  sa se vorbeasca.

Deci nu prea se scrie, nu se dau stiri. Exista doar acele cateva mii de oameni extraordinar de pasionati care vin intotdeauna la curse si aproape ca pilotii ii cunosc pe toti. In timp, multi dintre acesti pasionati devin piloti. Si cercul se inchide. Si atunci de unde sa se castige bani? Din sponsorizari, stiu. Dar banii pe care ii fac cu nesimtire fotbalistii nu sunt din sponsorizari. Sunt din contracte. La fel cum face si o handbalista de la Oltchim. Asa cum face si Ogier sau Hanninen. Dar ei sunt din tari unde motorsportul este o disciplina sportiva ca oricare alta. Nu o nebunie a catorva sariti de pe fix.

Treaba cu motorsportul e ca nu prea ai cum sa ajungi pilot platit si pe deasupra e si foarte scump. Cel mai scump. Daca vrei sa joci tenis, iti iei o racheta, niste mingi si cu 50 de lei iti inchiriezi un teren. Daca vrei sa schiezi iti inchiriezi tot cu 50 de lei niste schiuri si bete si te poti da la vale, in plug. Daca esti mai smecher cobori in slalom si ai echipamentul tau. De 2000 de euro. Si esti king of the hill cu el. La coasta, care e cam cea mai ieftina, fara 50.000 de euro nu prea ai cum sa ajungi vreodata king of the hill. Poti insa cu mai putin sa ajungi un fel de soldier of the hill. Asa cum am fost multi.

Si ajungem din nou la fotbal. Iti iei cu cinci lei o minge, pui doua pietre si poti juca o miuta. Si poti trage cate suturi vrei pe poarta. Pentru ca tot tu te duci dupa minge. Si toata miscarea asta nu costa nimic. Si toti copiii  joaca fotbal in curtea scolii, in curtea blocului, in camera de zi. Si tot al doilea barbat se duce miercuri seara la un fotbal cu baietii.

Ca sa fii pilot iti trebuie masina, cauciucuri, echipament, scoala de pilotaj, licenta, taxa de inscriere etc. Si nu vorbim de un cauciuc de 50 de lei. Vorbim de unul de 200 de euro. Si nu vorbim de un trening. Vorbim de un costum de… nici nu vreau sa ma gandesc cat am dat pe echipamentul meu ca-mi dau singur un sut in cap. Si toate astea nu si le permite oricine. Multi din cei care le fac  nu si le permit dar le fac oricum. Pentru ca sunt pasionati. Si cand sunt intrebati ce pasiuni au, ei spun cursele de masini. Si toti cad pe spate. Chiar daca la masa sunt rugbisti, atleti si tenismeni, pilotul va fi privit cel mai intens si mai admirativ.

Asa ca mi-ar placea sa nu mai intrebe lumea daca un pilot castiga ceva din pasiunea asta! De cele mai multe ori cheltuie in nestire. De la el, de la mama, de la prieteni, de la sponsori. Cei care pun intrebarea asta sigur nu au imprumutat bani unui pilot. In cazurile fericite, cand se trage linie, un pilot e pe zero. Si doar cateva cazuri ultra-fericite sunt cele in care chiar se fac bani din pilotaj. As vrea sa vad eu fotbalistul care da din banii lui ca sa joace fotbal.

Acum, o spun cu mana pe inima ca si eu joc fotbal din cand in cand. Mai mult de dragul miscarii. Ultima oara mi-am luat un sut direct in mecla. Dar motorsport nu poti face asa, cand ai chef, intr-o miercuri, cu baietii. Eventual karting. Culmea e ca tocmai fotbalistii daca vor si-ar permite sa faca motorsport. Si Florentin Petre sta ca un exemplu in acest sens. Sau ca un ghimpe. Pentru ca m-a batut cu mai putin de o secunda la Campulung, de aia. Da il prind eu odata si cand ii trag un sut….

Discursul sportului Rege

Intrebarea care pilot e mai bun, unul de Formula 1 sau unul de raliu e mai veche ca mine. Raspunsul e cam inevitabil: unul de raliu pentru ca e mai complet, suprafata de rulare e diferita, bla bla bla. Si atunci vin oameni ca Stephane Sarrazin, Carlos Sainz, Alain Prost, Sebastien Loeb, Mattias Ekstrom, Yvan Muller si multi altii si ne dovedesc ca poti fi bun si pe pista si pe macadam sau zapada. Dar sa zicem ca toti au talent de raliisti si ca s-a intamplat sa concureze pe pista ceea ce nu e greu pentru un raliist. Invers e mai greu, nu?

Si apare de nicaieri Kimi Raikkonen care abandoneaza fara regrete  F1 si se muta cu arme si bagaje in WRC si mai vrea sa faca si ceva perfomanta. El, care nu a vazut raliu decat ca spectator sau ca un concurent VIP si asta rar de tot. Sa nu uitam ca omul e din Finlanda si se stie ca finlandezii au o gena separata care le deschide apetitul pentru raliuri. Ma rog, orice ar vrea sa insemna asta.

Si a ajuns Kimi in WRC cu un program aproape complet si chiar daca tot o tine el una si buna ca acumuleaza experienta, l-am tot vazut pe locurile cinci, sase si putin mai jos in multe speciale din raliuri. Si a venit si victoria din superspeciala din Germania. Stim ca pe acest om il cam durea undeva de comunicarea cu mecanicii, cu presa si cam cu oricine in afara de prietenii lui. Nu stia decat sa se urce in monopost si sa mearga tare, asa se vorbea. Si surpriza, asta a facut si in WRC, s-a urcat in masina si a mers tare. Tare in linie dreapta, tare pe curbe, tare de-a latul. Anul asta in Suedia pur si simplu i-a spulberat pe Ken Block, Mathew Wilson, Khalid al Qassimi si pe un olandez care si-a facut si el echipa cu un WRC. Deci nu mai suntem in faza cu “ne obisnuim cu masina”!

I-am auzit pe cativa cum ca Raikkonen este mai mult pe afara decat pe drum insa pe specialisti cum sunt Miki Alexandrescu de mult nu ii mai bag in seama.  Pe Mikiduta nu prea aveai cum sa nu-l bagi in seama decat daca dadeai televizorul pe mute sau te uitai la RTL. Dar uite ca salvarea a venit in 2011.

Sa revenim. Daca mergi tare in WRC te mai si rastorni. Asta daca nu esti Leob. Dar el nu se pune pentru ca e dovedit extraterestru. Si a facut si gimnastica! Dar sa pretinzi ca Raikkonen nu face fata WRC-ului doar pentru ca iese in decor in cateva raliuri in care avea constant timpi in primii opt, e putin cam rautacios. Asta face parte din arsenalul comentatorilor care considera locul doi un loc rusinos. Si ca sa ma dau si mai tare la ei, eu cred intr-un podium pentru Iceman anul acesta. Acum am exagerat, nu-i asa? Vom vedea.

Ideea e ca Mr. Iceman face o treaba excelenta pana acum. Ma bucur ca a ramas in WRC si le da peste nas in continuare celor din F1 care se cred in sportul regina. A reusit sa-l enerveze chiar si pe Ecclestone  si asta ii da inca o bila alba. Precedentul este extraordinar pentru ca si alti piloti din F1 au sarit in sus ca iubesc raliurile si vor concura la un moment dat.  Toti cei care vor sa zica despre ei ca sunt mari piloti simt nevoia sa iasa de pe pista si sa arate ca sunt allrounderi. Mai putin cei aroganti. Sau, cine stie, cei care-si vad de lungul nasului. Deci, sportul rege? Nici vorba, sportul rege cu motor e raliul si oricat de subiectiv ar suna asta, nu ma intereseaza. Am zis! …. Pana ma sucesc din nou!

 

PS : Acum ceva timp in urma, cand am scris prima ciorna a acestui articol era pomenit de cateva ori si Robert Kubica. El era celalalt pilot din actuala generatie de piloti F1 care mergea excelent in raliuri. Dar a venit acel ghinion imens si acum trebuie sa asteptam o recuperare lunga. Oricum va decurge aceasta, cred ca Robert are poate chiar mai mult raliu in sange ca Raikkonen. Pacat, mare pacat! Dar acum, asa pentru sufletul nostru, sa ne ingaduim un vis cu ochii deschisi. In 2012 sa se inscrie o noua echipa  in WRC. Robert Kubica si Kimi Raikkonen. F1 Rally Team. Sunt nebun!