Category Archives: Bloguri

Echipa de uzina Ford din WRC lucreaza la imagine

Pentru Ford, etapa de WRC din Finlanda a reprezentat mereu un moment special, fiind, intr-un fel, o etapa de casa, cu atat mai mult cu cat pilotii sai evolueaza in fata propriilor suporteri. Tinand cont si de traditia ultimilor ani, atunci cand a obtinut victoria prin Hirvonen, respectiv Latvala, firesc, echipa de uzina nu putea rata ocazia de a a mai da o lovitura de imagine. Will May, Marketing Manager al Ford Europe Motorsport, explica: “Masinile au in acest moment pe capota logo-ul Ford. Ne-am gandit sa marcam evenimentul din Finlanda cu un design special pentru fiecare din cele 3 masini si sa apelam la comunitatea noastra de pe Facebook pentru a alege varianta finala”. 

 

Asadar, chiar si voi, fanii romani, puteti vota pana la finele lunii, alegand una dintre variantele care exista pe pagina www.facebook.com/fordwrc. Mai trebuie sa va dau insa ceva detalii. Tema este “The food that fuels you”, fiecare dintre piloti fiind invitati sa spuna primul lucru pe care il mananca sau beau in diminetile zilelor de curse, cel care le ofera energia de care au nevoie. Latvala a ales cafeaua, spunand ca nu poate functiona fara, Mikko a spus cerealele, pentru ca-i place sa le pregateasca, in vacante, copiilor, iar Al-Qassimi mierea de albine a producatorilor din muntii tarii sale natale.


Eziti, tragi sau smulgi?

La Teliu ar fi trebuit sa ploua. Asa cum erau toate prognozele si pentru Campulung sau Alba. Dar nu a plouat…pana duminica spre sfarsitul primei manse de concurs. Si haosul s-a produs. Am fost printre norocosii care au apucat sa urce pe uscat. Nu am prins decat ultima portiune uda si aceea inca cu aderenta satisfacatoare. Rezultatul lui Cuzma sau chiar un loc trei la general l-am pierdut pe mana mea insa. Adica am gresit enorm de mult pe prima portiune, acolo unde a fost uscat.

 

Pentru cei care nu stiu, Cuzma este un debutant, cu un Renault Clio, ceva mai potent ca Ibiza mea, care a luat locul patru la general. Va repet, la general! Meritul rezultatului il poarta intr-o masura foarte mare. A fost acolo, a fost pe faza si a taxat balenele.

 

 

A fost a nu stiu cata oara cand mi s-a confirmat o teorie foarte draga mie. Daca perseverezi si te prezinti la toate etapele, la un moment dat planetele se vor alinia. Si vei obtine acel rezultat pe care il visezi. Nu conteaza cat de mult ai indraznit sa visezi. Gandeste-te cam cate sanse as avea eu sa vin pe podium la general cu o masina ca a mea. Zero, in mod normal. E, uite ca nu e asa! Ceea ce am invatat foarte dureros cu cateva ocazii in viata personala s-a intamplat si acum. Sansa a fost acolo insa trebuia sa fac mai mult decat sa stau ca blegul sa-mi pice in brate. Trebuia sa fiu pregatit sa o inhat. Iar eu am fost doar pe jumatate pregatit. Adica am crezut in ea, mi-am pregatit toate lucrurile pentru a fi capabil sa trag lozul cel mare dar nu am avut nervii sa-l smulg. Asa ca in loc sa castig 15 milioane la 6 din 49 am castigat un scuter si o vacanta la mare. Adica am luat ultimul punct la general.

 

 

E bine si asa. In 2009 am visat la un podium la grupa A la o etapa si pana la urma l-am luat. Am luat chiar mai multe. In 2010 am vrut macar un podium la 2 Roti Motrice si l-am luat si pe ala. De doua ori. In 2011 , dupa patru podiumuri la 2 Roti Motrice din sase etape, mi-am dorit sa punctez la general. Si uite ca sansa a fost acolo. Greseala mea a fost ca nu am crezut niciodata ca as putea face o “aroganta” atat de mare incat sa intru adanc in primii zece. Si ezitarea m-a costat.

 

 

Puse in perspectiva, rezultatele de la Teliu sunt excelente. Invatamintele insa sunt mult mai importante. Si inca un lucru. Toata lumea stie in teorie ca  nu trebuie sa renunti niciodata. Dar oare chiar actioneaza asa? Nici vorba. Chiar daca lucrurile nu se leaga si sansele par ca ti-au scapat, esti tu omul care nu renunta? Aminteste-ti ca esti la competitii sa te iei la intrecere in primul rand si pe urma sa castigi. Sambata am renuntat prea usor si nu am mai urcat in a doua mansa pentru ca a plouat. Dar s-a dovedit ca pana la urma s-a uscat si multi au coborat timpii. “Bad, bad Andrei”!

 

 

Nu mi-am dat palme dar nici bine nu m-am simtit. Un sportiv nu face asa. Data viitoare voi urca si pe ploaie. Pentru ca trebuie sa incep sa-mi construiesc sansele ca pe ploaie pe ambele manse sa-i bat pe cei care s-au ferit de ea tot timpul. Cam asa vad eu ce mi s-a intamplat la Teliu. Din afara, probabil ca s-a vazut ca am scos mult fum. Ceea ce se potriveste perfect cu rubrica asta.

Raliul Argesului – drumul spre iad e pavat cu intentii bune

Cu Norris am discutat de multa vreme posibilitatea sa vin la el, la Hatters, sa-l ajut cu una cu alta. Si pana la urma m-a convins. Am aterizat in mica lui “intreprindere” tocmai in momentul in care toata organizarea Raliului Argesului se incingea mai tare. Adica nici macar o luna pana la raliu. Norris mi-a spus “nu-ti fa griji, o sa gresesti, o sa te dai cu capul de o suta de chestii, o sa le descurcam pe toate. Dar o sa inveti multe”.

 

 

La momentul acesta, Raliul Argesului este anulat. Pozitiie fata de anulare se gasesc pe Facebook, pe Autorally, pe Motorsportnews, la B1TV, peste tot. Pilotii se intrec in a lauda brusca exigenta a FRAS fata de calitatea drumului iar “spectatorii profesionisti” injura. Nu conteaza pe cine injura, ei trebuie sa fie galagiosi. In fond, asta e menirea lor.

 

 

Fata de FRAS nu pot sa-mi exprim niciun fel de pozitie. Regulamentele se incalca si se respecta intr-o ciclicitate care ii prinde in ambele situatii pe aceeasi oameni. Adica acelasi organizator sau echipaj este cand cel pentru care se incalca regula, cand este  cel  dat exemplu de rigurozitate a aplicarii legii.

 

 

Stim cu totii ca nu calitatea unui proiect este cea de care depinde succesul acestuia ci oamenii pe care ii cunosti.  La  un nivel mai inalt, incepi sa cunosti pe toata lumea buna insa asta te pune intr-o intersectie foarte periculoasa a intereselor. La nivelul acesta, mult mai sus decat vreun FRAS, nu mai poti multumi pe toata lumea pentru ca pur si simplu nu mai poate exista ceva care sa fie pe placul tuturor. Sau pe placul “platformelor” tuturor. Si in acest sens daca deschizi un restaurant elegant intr-un cartier din Cucuietii de Deal toata lumea o sa te laude. Si o sa faci niste banuti. Dar daca vrei sa il deschizi intr-un oras mare, in centru, o sa calci pe batatura cuiva.  Si o sa te trezesti ca nu ti se aproba. Cum indraznesti tu sa arati ca poti sa faci lucrurile cum scrie la carte in zona lui cutarica?! Cutarica nu vrea sa deschizi tu acolo nimic. Nu pentru ca ii strici piata sau ceva. Pur si simplu nu ai voie sa ii unesti pe toti in jurul unui lucru bun. Pentru ca granzii trebuie sa pastreze macar aparentele unor pozitii combatante. Asa ca ti-o iei. Dar asta e doar un exemplu. Iar Raliul Argesului asta a vrut. Sa aduca la un loc pe toata lumea pentru un eveniment de mare succes. Si s-a facut ca uita de toate conflictele, animozitatile si interesele din jur. Si asta nu se iarta.

 

 

In final, pentru mine, experienta anularii Raliului Argesului mi-a adus aminte de regula psihologica cea mai importanta in motorsport. Aceea ca oricand trebuie sa fii pregatit ca totul se poate narui intr-o clipa. Nici intr-un alt sport abandonurile nu sunt la fel de multe si cazaturile la fel de spectaculoase. Acum esti la start, focusat pe un rezultat bun si cu o situatie satisfacatoare din toate punctele de vedere. Peste doua secunde este in decor, in afara concursului, naruit, cu toate prioritatile date peste cap.

 

 

Dar stati asa! Cum necum, toti cei din motorsport, indiferent de cat de groaznic au cazut la un moment dat, au revenit. Si Raliul Argesului va reveni… poate mai repede decat ne imaginam.

In sfarsit!

M-a sunat Mihai. “Bai, ai vazut ca e un BMW diesel la Teliu? Stii ceva de el?”. Ma uit pe lista, vad BMW-ul. Mi se spune ca are peste 200 de cai dar dupa un timp omul spune ca are 175. Mai apare un diesel. Subaru Impreza diesel. Nu prea are cum sa mearga tare. E 4X4. Dar e si Andrei Cascaval. E raliist. Isi cunoaste masina. M-a batut anul trecut. Dar atunci a fost alta situatia. Acum sunt mai focusat. Dar iar n-am gume. Nu-i nici un bai, daca ma tin cele de pe masina ii bat pe toti.

 

 

Dar la A3 e si mai mare concurenta. Sunt noua. Vine un C2R2 Max. De cand zic ca vreau sa ma intrec cu un C2R2?! Sa vad cat e diferenta. Si Nicolae Ion vine cu Alfa cu cutie scurta. Sper sa scot un podium macar la A3. Pana acum mi-a mers bine. Nu ma pot gandi ca o sa raman pe prima pozitie la A3 la final de sezon dar podiumul este in target.

 

 

La 2 Roti Motrice situatia e si mai neverosimila. Pentru moment locul doi e mai mult urmare a unor abandonuri.  Nu ma gandesc deloc la clasamentul asta. Mi-as face sperante degeaba.

 

 

Dar mai e si promovarea. Am sustinere anul asta. Si trebuie sa fac si PR. Am vorbit sa vina cineva din presa sa scrie un articol dar inca nu mi-a dat raspuns. Ar trebui sa vorbesc pentru un combinezon, pentru o casca daca e sa-l iau in dreapta. Si oricum inca nu am facut rost de masina de strada pentru deplasare. De fapt de abia mi s-a confirmat platforma cu care va trebui sa mergem pe la Targoviste sa luam cortul. Fitza, dar trebuie. Si daca va fi soare, un cort chiar ajuta. Bineinteles ca iar am uitat sa-l sun din timp pe Raducioiu sa-mi aduca scaunele si aditivii de la Timisoara. E a treia oara cand las pe ultimul moment si cand il sun, el e pe drum.

 

 

Mi-e frica totusi ca nu o sa ma tina gumele.  Dar cazarea? Am facut rezervare dar inca nu stiu cine vine. M-au sunat cativa prieteni sa-mi spuna ca pot sa ma duc sa stau unde stau ei. Am refuzat. O sa regret. Habar nu am.

 

 

Totusi e mai bine ca in anii trecuti. Nu sunt atat de stresat ca sunt pe ultima suta de metri dar am o neliniste. Ca exact ca si anul trecut, tocmai cand trebuie sa arat ce pot sa fac cu dieseul meu o sa fac o cursa mediocra. La naiba!

 

 

Cam asta sunt gandurile unuia care piloteaza un SEAT Ibiza TDI in CNVC. La prima mana. Mai adanc, in suflet, probabil ca sunt foarte ingrijorat. Si mai adanc nu am acces. Ceva imi spune ca acolo se dau adevaratele lupte pentru deciziile importante. Acelea care fac diferenta intre fricosi si curajosi.  Nu in curse. In viata.

Leii in cusca

Instinctul de conservare este probabil cel mai folositor software pe care il avem.  Mergi ca nebunul pe proba, te dai jos din masina si spui “Am mers plin acolo”. Dar te uiti pe filmare si vezi ca ai luat piciorul de pe acceleratie. De fapt tu il tineai acolo, apasat, dar instictul a fost mai puternic si a refacut comanda. La fel e si cand vrei sa te arunci in cap in bazin de la 10 metri inaltime. Te cacai zece minute si pana la urma bagi o “bomba”. Si tot la fel ar trebui sa fie si cand injuri un alt sofer care iti taie calea. Si ii arati semnul victoriei injumatatit. Dar atunci prostia ta e mai mare ca instinctul de conservare si dupa ani buni in care ti-ai perfectionat atitudinea de mare dobitoc se intampla inevitabilul. Se dau jos trei handralai din masina, te scot prin geam si iti dau o mama de bataie sora cu moartea. Ti-ai meritat-o. Daca ascultai de instictul de conservare, erai binemersi.

Povesti despre cum s-au schimbat pilotii dupa un accident major am tot auzit. Din pacate am auzit mai mult pareri ale soferilot de strada. Cum ca Porcisteanu a nebun, si el chiar daca ar face-o muci tot la fel de tare ar merge si dupa aceea. Ca Edwin Keleti s-a pleostit dupa accidentul de la Campulung. Ca Raikkonen e si el sarit de pe fix dar oricum nu are stresul banilor. Ideea e ca se vorbeste foarte mult de instinctul de conservare sau de frica unor zone in care poti sa cazi in rapa sau sa te lovesti la viteze mari de pomi sau capeti de pod. Pilotii insa nu sunt atat de ingroziti de accidente care sa le pericliteze viata. Sunt doar corecti si atenti cu posibile astfel de zone…  Din ce am vazut eu.

 

Sincer, din putina mea experienta, pot sa spun ca nu m-am lovit de nicio frica pentru sanatatea mea ci doar ca pocnesc masina. Pe de alta parte s-ar putea ca ea, frica, sa fie acolo fara ca eu sa-mi dau seama. Ceea ce pot sa spun sigur e ca din fata televiorului sau de pe marginea probei se vede cu totul altfel ce face pilotul fata de ce este in sufletul lui.

 

Cand mi s-a spus ca s-a vazut clar ca m-am enervat si ca am mai umblat la masina de am mers ca nebunul atunci am fost mai linistit in cusca mea. Si masina era aceeasi. La fel e si cu adrenalina. Toata lumea, dar absolut toata lumea imi spune despre adrenalina de care ma bucur eu cand concurez. Ca ei inteleg cat de misto e sa-ti “descarci” adrenalina in felul asta si multe altele despre subiectul asta. Doar eu stau ca prostul si ma minunez ca nu e deloc asa.  E mult mai putina adrenalina, mult mai putina nebunie decat spun cei de pe margine. Eu unul ma duc la curse pentru competitie, pentru sport, pentru exclusivitate. Nu pentru adrenalina. Ma duc pentru ca cele mai multe lucruri din afara masinii de concurs ma fac sa ma simt ca un leu in cusca. Iar acolo, intre barile din jurul meu, in scaunul in care nu pot sa ma misc nici un centimetru, ma simt liber. Liber sa iau deciziile cele mai instinctive.

 

Credit foto: Mircea Rosca

Maidanezi cu aere de rottweiler

Inainte sa incep eu cursele, cel mai bun prieten al meu, Oliver, incepuse sa-si pregateasca o masina de coasta super puternica. Un Audi A4 de peste 500 de cai. Responsabili erau niste baieti cu numele de DogTuning. Creierul DogTuning era un mare povestitor care te invartea din vorbe in asa fel incat puteai sa juri ca omul stie mai multe ca Tommi Makinen. Ei bine, nu stia!

 

Si tot sezonul 2009 s-au cacait ei sa vina la o coasta. Masina trebuia sa se bata sus… inspre Onoriu. Eu am luat Ibiza mea lovita si reparata de pe la raliuri si am inceput ca un inconstient direct pe proba sa o incerc. Filosofii de la DogTuning au zis “Nu! Noi nu il lasam pe Oli sa mearga la coasta inainte sa facem sute si sute de kilometri de teste”. Da, asa zice manualul. Eu insa trageam de ei:“ Lasati testele si haideti la coasta! O testati acolo”. Ei nu si nu. O puneau pe platforma si mergeau in Ungaria pe circuit si testau cateva ore incontinuu.

 

Si veneau de acolo incantati ca au facut mai multi kilometri in regim de concurs decat o sa fac eu vreodata in campionatul de coasta. Si cum au impins de la spate un Lancer de raliu fara sa aiba slick-uri. Si cum au mega giga de date in laptop. Etc etc.

 

Dar a venit si fatidicul debut al masinii in cursele oficiale din Romania. La Resita. Si cum au ajuns ei cu Audi-ul in parcul de service au navalit toti pe ei. Heinz Goellner, Hepo, Spuderka, toti. Maaaaaama ce masina! Al patrulea Audi. Si ce suspensie, ce motor! Tuna ca o mitraliera.

 

Si surpriza! Oliver si-a luat-o in cel mai dur mod posibil. L-au batut toti care au avut cat de cat o masina. Inclusiv eu. Nu vreau sa va faceti o impresie gresita. Oli e un pilot excelent. Stiu ce poate pentru ca m-am dat in dreapta lui si in plus, mult din ce stiu eu m-a invatat chiar el. Dar toata pragatirea aceea pe circuit, toate aerele de mare preparator din sanul DogTuning nu au fost decat un mare bull shit.

 

Mica istorioara e relevanta in mai multe sensuri. O data, cel mai bun test il faci tot pe proba, atunci cand esti concentrat la maximum. Cand ai adversari care fac timpi adevarati. In al doilea rand, nu orice tampitel care a surubarit la un moment dat la un Subaru Impreza e in stare sa construiasca o masina de curse de la zero. Si nu in ultimul rand,  una e circuitul unde iesi pe pietris, vine tractorul si te scoate si alta e coasta unde pomii si parapetii sunt langa tine.

 

E pacat ca toate acest greseli le-a facut Oliver si acum nu mai are acea dorinta flamanda sa participe la coasta. Cred si eu. Dupa mai mult de 50.000 de euro aruncati pe geam mi-ar cam pieri cheful si mie. Asta era o alta invatatura. Nu iti fa masina tare de la inceput! Ia-o mai usor! Rupe-i fasul la o masina de 180 de cai pana nu mai poti scoate nimic din ea. Si dupa aceea ia-ti o Mitsuba. Sa poti sa stai la taclale de la egal la egal cu Iliescu, Giculetz ( stim cine e, nu?), Andronic etc. Desi pare greu de crezut, nici ei nu s-au nascut in Lancer-uri “full Gaetmo”. 

Codrii Cosmanului

Daca v-ati uitat la etapele de WTCC de la Hungaroring, ati vazut entuziasmul maghiarilor pentru Michelisz. De fiecare data cand trecea pe langa tribune, acestea explodau Ti se facea pielea de gaina.

 

 

Michelisz e un pilot maghiar care a pornit tarziu in curse. A ajuns si el cumva in Cupa SEAT Leon Europeana si a castigat-o. Apoi a debutat in WTCC si a impresionat imediat. Iar ca sa puna lucrurile la punct  a si castigat o etapa. In fata lui Tarquini. Maghiarii pur si simplu il adora. Au adus WTCC-ul in Ungaria pentru el. Mai precis el a facut ca Hungaroring sa fie plin si sa fie ales inlocuitorul etapelor din Maroc.

 

 

Cand urmaream cu sufletul la gura darzenia lui Tarquini, tenacitatea lui Villa si ghinionul lui Dahlgren din Ungaria, nu am putut sa nu ma gandesc cum ar fi sa avem si noi un pilot pe care sa-l aclamam la scena deschisa intr-o etapa de mondial. L-am avut pe Keleti in Spania si nu ne-a facut de rusine. L-am avut pe Claudiu David in mai multe randuri si ne-a adus si mai mari satisfactii. Il avem pe Marinescu in F2 si e in plutonul fruntas.

 

 

Dar cum ar fi sa avem o etapa de WRC sau de IRC la noi in tara?! Sa urlam ca nebunii cand trece pe langa noi, conationalul nostru? Sa ne adunam cu miile in fata podiumului pe care urmeaza sa urce chiar el. Ar fi bestial. Chestia misto e ca avem un Michelisz al nostru. Il cheama Vlad Cosma. Inutil sa va spun ce a facut in etapa de IRC din weekendul asta. Despre cum a ajuns Vlad dintr-un spectator pasionat intr-un pilot care-si bate idolul cu o masina de doua ori mai slaba, ar trebui sa va spuna el. Eu stiu un singur lucru. De mult nu am fost atat de bucuros pentru o performanta a unui roman intr-o cursa internationala.

 

 

Va rog, un “val mexican” pentru Vlad!

Mikko, nu dispera, ma retrag in curand

Asta ar trebui sa ii spuna Loeb lui Hirvonen. Cei sase ani diferenta ar trebui sa-l aduca pe finlandez in situatia de a concura la un moment dat in absenta multiplului campion. Sincer, eu m-am plictisit de cate ori am auzit ca Hirvonen e praf, ca nu mai merge, ca e vai de capul lui. Asa cum am auzit de Coulthard, Irvine sau Fisichela. Bine, cu Fisichela s-ar putea sa fie adevarat desi nu imi permit sa zic sus si tare ca omul a fost mediocru. Unul care nici macar nu stie sa franeze cu stangul in cursa nu are acest drept. Iar cursele de coasta la care particip cu greu imi dau dreptul sa emit judecati la nivelul Formulei 1.

 

 

Parerea mea este ca Hirvonen este un pilot excelent. Ghinionul lui este Loeb. Daca nu ar fi fost acesta, Hirvonen era el multiplu campion mondial. Si atunci multi din fanii lui Loeb ar fi fost fanii lui Hirvonen. Stim cu totii de acest curent al “pupincurismului”. Ne-a vorbit Razvan Codorean ultima data despre el.

 

 

E adevarat ca Latvala e mai rapid ca Hirvonen. Ca Ogier castiga mai des, ca Solberg e in primele doua zile in fata lui. Dar nu stiu cum se face ca la sfarsit, Hirvonen tot pe doi e. Si nu prea scapa sa mai puncteze si in Power Stage.  Loeb e marele campion, Ogier este speranta viitorului, Latvala e mai rapid decat toti, Solberg are ghinioane dar de Hirvonen nu se intereseaza nimeni. El e condamnat sa se lupte fara glorie.

 

 

In primele sase curse, de cinci ori a fost batut de Loeb. Si mai poate sa o tina tot asa inca vreo cinci raliuri, in urma adversarului sau direct. Dar totul se poate intoarce intr-o clipa. Si din cel care nu isi gaseste ritmul sa devina cel care speculezeaza o eroare a lui Loeb si iese campion.  Chiar nu mi-ar displacea.

 

 

Pentru ca pe Hirvonen il aud cel mai des declarand cu sinceritate ca merge cat poate de tare dar nu intelege de ce nu se poate tine dupa cei din fata. Si mie imi place sinceritatea de o mie de ori mai mult  decat declaratiile oficiale … de marketing. Voua nu?

FRAS scoasa la licitatie

Pentru anul 2012, FRAS ar putea face cateva schimbari in dobandirea unui buget suplimentar. Acest bani pe care i-ar obtine din noi proiecte sunt destinati promovarii motorsportului ca disciplina sportiva. Si nu oricum. Cu un media plan foarte bine pus la punct. Sunt incluse reportaje la ProTV, Antena1 si TVR1. Spoturi si la ProFM si Europa FM. Machete in Ziarul Financiar si in cateva reviste glossy. Si foarte mult online. Dar cum se pot aduna acesti bani? Din suplimentarea aportului pe care Dunlop il aduce nu se face primavara. E binevenit totusi.

Pentru inceput se scoate la licitatie un loc de forlighter pentru etapele de asfalt din CNR. 12000 de euro este pretul de plecare pentru cei care vor sa se promoveze ca Official Tarmac Forlighter 2012. 7000 de euro este pretul de plecare pentru pozitia de forlighter oficial pentru etapele de macadam. Federatia ofera un pachet generos pentru cei interesati de aceste pozitii. Comunicate oficiale dedicate, mentionarea in comunicatele cu rezultatele etapelor. Expunere garantata pe canalele media contractate si proprii FRAS etc. Avantajul unui forlighter este ca poate sa aiba ca si copilot pe oricine. Doar pilotul trebuie sa fie licentiat FRAS.

 

Pentru fiecare etapa in parte, FRAS va mai scoate la vanzare pozitia de Forlighter secund. Banii obtinuti se vor imparti cu organizatorul insa de data aceasta expunerea oferita va fi limitata. Acelasi principiu se va aplica si Campionatului de Coasta.

 

Pentru etapele de coasta insa Federatia pregateste alta surpriza. Pilotii care poseda masini dotate cu loc in dreapta si nu mai sunt debutanti, se pot inscrie intr-o lista speciala. Lista va ierarhiza dupa putere, experienta pilotului, stilul de pilotaj, palmaresul pilotului, pretul pentru o licenta de copilot one event. Spre exemplu. locul din dreapta al lui Paul Andronic va costa in jur de 200 de euro pentru trei urcari in timp ce un loc in dreapta unui Renault Clio de 180 de cai al unui pilot aflat la a al doilea an competitional ar putea costa 50 de euro. O parte din acesti bani le vor reveni pilotilor. Este luata in considerare aceeasi politica si pentru shakedown-urile dinaintea raliurilor.

 

FRAS va concepe o oferta foarte tentanta pentru corporatii/firme puternice. Va oferi cate un VIP team Pass spre vanzare pentru fiecare etapa de raliu si coasta. Acestea vor include, locuri in dreapta la shakedown, om dedicat care sa introduca invitatii in culisele curselor, cazare, masa cu pilotii, reprezentanti ai FRAS etc. Un fel de oferta de team building! Pret? Se discuta. Sunt multe variabile in calcul.

 

Si nu in ultimul rand FRAS va scoate la vanzare un trofeu special. Cumparatorul isi va denumi singur trofeul si va avea libertate in a-l oferi pilotului sau echipajului pe care il considera cel mai potrivit pentru a infatisa spiritul curselor, a fair play-ului, spectacolului, curajului. Un fel de Trofeul Abu Dhabi, daca stiti la ce ma refer. La fiecare etapa si la sfarsit de sezon. Valabil pentru CNR si CNVC. Pretul va porni de la 12,000 de euro pentru CNR si 8000 pentru coasta.

 

In lucru mai sunt si alte proiecte asemanatoare insa pentru moment acestea au ajuns in atentia noastra. Sau, ca sa nu existe confuzii, acestea ne-au venit in minte!!! E un pas inainte? Sunt sortite esecului? Nu stim. Dar daca ar exista dorinta s-ar descoperi si putinta.

Cele sfinte

Daca baietii care ma ajuta sa particip la coasta au un Audi A3 de strada cu vreo 290 de cai, de ce sa nu punem bestia la treaba? Zis si facut. M-am anuntat ca forlighter in etapa de regional de la Lacul Sf. Ana. Si toti am fost de acord sa plecam duminica dimineata sa ajungem putin mai repede ca sa am timp sa fac cateva urcari. Sa ma bucur de traseu. Nu sa fiu cu ochii in paispe.

 

 

Un drum de 240 km pana acolo. Recunoasteri. Atmosfera relaxata. 15 masini in concurs, timp berechet. O duminica intr-un loc in care nu am mai fost. O coasta de care sa ma bucur fara sa fiu incrancenat, ingrijorat, montat la maximum. Un Audi cu cutie secventiala, cu padele pe volan, o placere de condus. Putin delay dar dupa ce te obisnuiesti, anticipezi si din unele puncte de vedere e chiar mai bine.

 

 

La sfarsit, un gulas mare pentru toti concurentii. Discutii, baliverne, mistocareala. Ce mai reuseste Leob cu un minut de penalizare. Ce reuseste Vettel in Principat. Ce bataie isi iau toti anul asta de la Vali si ce mai face Giculetz ( aka Boroianu ) cu Evo X. Mai vine, nu mai vine, ramane cu asta de acum? Iar in final,  un drum spre casa, putin obositi. Doua plinuri de benzina. Bestia chiar consuma.

 

 

Atat doar ca sambata seara am hotarat sa nu mai mergem. Am ales o duminica si mai tihnita. Acasa, cu cele sfinte. Adica Formula 1 la Digi si WRC pe net. Acum imi pare rau. Atunci parea o idee buna. Ne luam insa revansa data viitoare. Si lucrurile se vor intampla exact asa cum am spus mai sus. Cu exceptia castigatorului care poate nu va mai fi Marcus Andreoiu.

 

 

Lacul Sf Ana. Locul unde exista un traseu excelent de coasta. Trebuie sa-l vad.