Category Archives: Test Drive

BMW 218d Gran Tourer

dsc_0075

 

Nu e chiar BMW-ul tipic cu care v-am obișnuit

Este pentru prima dată când BMW încearcă să facă un MPV. Este un pic amuzant. O mașină de familie de la un producător care s-a străduit să își construiască o imagine pictată în epitete precum libertate, sportivitate, dorință etc. Seria 2 Gran Tourer este bazat pe modelul Active Tourer (de care se poate deosebi cu greu), și încă de la prima vedere vă puteți da seama că este cel mai puțin dezirabil BMW de pe piață. Este mai lung și mai înalt și per total mai mare decât Active Tourer pentru că modelul acesta poate acomoda 7 persoane.

Poate face BMW o mașină de familie decentă? Urmează să vedem.

 

Prima impresie

Nu cred că știu vreun autoturism din clasa asta care să arate bine. E în natura acestui tip de vehicul să nu trezească iubiri pătimașe peste noapte. Am încercat să îl analizez din toate părție și cred că pot să spun că are niște unghiuri bune. Din față, de exemplu, cred că este ok. Mă distrează că tocmai aspectul îl face drăguțel. Este rățușca cea urâtă din gama de modele BMW și asta trezește o simpatie. Mi se pare amuzant că modelul ăsta se numește Seria 2, deși denumirea asta face referire la un model coupe, micuț și super sportiv, singurul element comun între cele două mașini fiind sigla (Gran Tourer este construit pe platformă de MINI).

 

img_0868

 

Motivul pentru care mașinile din clasa asta nu își pot găsi filosofia estetică este faptul că e greu să nimerești proporțiile. Bine, cred că nimeni nici nu a încercat, pentru că toate MPV-urile sunt exagerat de înalte. Adică înțeleg nevoia de spațiu și practicalitate, dar nu am vazut pe nimeni să își pună bagajele în cap. Indiferent cât de înalți sunt ocupanții, în mașinile de genul ăsta poți să zbori cu MIG-ul pe deasupra lor în mașină.

 

A doua impresie

La volan, totul arată BMW-ish predominant seriile mai mici. Găsim levierul inutil de mare pe care l-am văzut pe X1, un selector „EcoPro-Comfort-Sport” nou și drăguț, displayul central excelent și multe multe LED-uri configurabile în doar două culori – alb și portocaliu. Vreau să vă spun că eu sunt un mare fan al LED-urilor folosite de BMW. Mi se pare că dau o lumină difuză foarte plăcută și spre deosebire de alți producători care ascund sursa de lumină lăsând să se vadă doar reflexii, BMW are și LED-uri la vedere, care luminează printr-o bandă dintr-un fel  de acrilic (vezi ușile) și care creează o atmosferă ca din filmul TRON. Chiar sporesc impresa de premium și te fac să aștepți cu nerăbdare să vină noaptea să se aprindă. Mi-ar plăcea să pot să le configurez în mai multe culori. Deși, dacă stau să mă gândesc bine, mai bine să mă restricționeze în configurare decât să mă lase să le pun roz.

 

img_0854

 

După ce te pui în mișcare, imediat recunoști stilul caracteristic BMW. Nu aș putea afirma că este sportiv, dar este cu siguranță mai sportiv decât multe alte modele ale concurenței. Ba chiar începe să îmi placă. Dacă uiți faptul că ai jumătate de autobuz în spate, s-ar putea să ți se pară că ești într-un BMW tipic. Chiar se conduce excelent, direcția e precisă și chiar dacă există puțin ruliu (cauzat probabil de înălțimea excesivă) comportamentul dinamic este mult peste decent.

 

Motorizarea de pe 218d face suta de kilometri pe oră în vreo nouă secunde jumătate, dar pare mult mai rapid de atât. Mai mult, este confortabil de condus la drum lung, se comportă admirabil la viteze de autostradă, zgomotul produs de vânt fiind la un nivel tolerant.

 

img_0850

 

A fost nevoie de un drum spre Ploiești să mă conving că am avut dreptate – chiar are un unghi bun din față – pentru că toată lumea se dădea din calea mea ca și cum aș fi condus un Seria 5.

 

Practicalitate

Ok, nu e punctul meu forte, pentru că ideea mea de practicalitate în casă este un spătar de scaun pe care să îmi pun toate hainele, dar mă voi strădui să vă împărtășesc o opinie. În cabină sunt presărate tot felul de locșoare în care să îți pui chestiile, buzunarele ușilor sunt suficient de încăpătoare. Locurile din spate îți oferă spațiu excelent pentru orice fel de activități sportive. Sincer, cred că poți sta în picioare.

Portbagajul, cu rândul trei de scaune pliat este de-a dreptul uriaș. Înăuntru găsim tot felul de sisteme de prindere să îți asiguri încărcătura.

Pentru mămici, rândul doi de scaune ne oferă două poziții dotate cu sisteme isofix pentru a prinde scaunele de copii.

 

img_0873

 

Nu are legătură cu practicalitatea, dar trebuie să vă luați opțiunea cu plafon de sticlă!

Și acum, momentul așteptat de toată lumea: rândul trei de scaune. Ca să îl scoți la iveală trebuie să rabatezi mai întâi rândul doi. Poți face asta fie apăsând niște comutatoare electronice aflate în portbagaj, fie trăgând de niște panglici roșii tot din portbagaj. Atenție, levierele de pe umerii scaunelor sunt pentru a le da la o parte și a premite accesul pe rândul din spate. După ce rabatezi rândul doi, tragi de niște mânerașe pe podeaua portbagajului și ta-da!!! avem al treilea rând de scaune. Recomand mămicilor să nu se îmbrace în fustă pentru efectuarea acestei operațiuni.

 

img_0865

 

Scaunele din spate au și cupholder și pentru cei ce le vor ocupa – îți poți băga picioarele ușor sub scaunele din față pentru a stoarce mai mult spațiu. În principiu, pe aceste scaune vor sta copiii. Poți căra și adulți, spațiul la cap fiind mai mult decât suficient, doar că va trebui să le tăiați picioarele de la genunchi. Dar nemții s-au gândit și la asta: în portbagajul ce rămâne după ridicarea rândului trei de scaune, există un compartiment sub podea, unde poți pune acoperământul acela extensibil al portbagajului (care se dă jos pentru a putea ridica scaunele) sau gambele adulților transportați pe scaunele din spate. Genial!

 

Merită?

Accesibilitatea modelului este știrbită de prețul ridicat, dar dacă aveți nevoie de un monovolum și vă doriți de la acesta confort, sportivitate și materiale premium, nu prea aveți alte opțiuni.

 

Drive-test Mercedes-Benz GLA 200d

img_0761

 

Bună frumoaso, am impresia că ne-am mai întâlnit

 

Prezentat inițial sub forma unui concept la Salonul Auto de la Shanghai în 2013, GLA a fost lansat în același an la Salonul Auto de la Frankfurt. Acesta reprezintă cel mai mic vehicul mare din oferta Mercedes Benz, și, vă vine să credeți sau nu, acest lucru rezultă și din numele său. Da, și eu am crezut că Mercedes își denumește mașinile extrăgând litere dintr-un vas precum extrage Rădmăneştean bile la 6/49 – complet aleator – PMP, USR, PSD, …ETC. Se pare că nu e chiar așa. Conform noilor standarde Mercedes în nomenclatură, GL reprezintă prefixul pentru orice vehicul off-road/SUV, G-ul venind de la „geländewagen” (a se citi mașină care merge prin noroi cum merge pe asfalt), iar L-ul…L-ul este acolo de umplutură…cam ca ler-ul lui Hrușcă. După primele două caractere urmează ierarhizarea, în ordine alfabetică. Astfel A este cel mai mic.

 

Sunt sigur că în copilărie vi s-a spus că semănați ori cu mama, ori cu tata și vă tot uitați în oglindă și vi se părea că toată lume delirează și că nu aveți nicio treabă cu niciunul din ei…e, cu GLA nu e deloc așa. Seamănă leit cu A-Klass, pe care se bazează. Iar asta e un lucru foarte bun, pentru că A-Klass este extrem de arătos.

 

img_0771

 

Mercedes-Benz încearcă se ne spună, atât prin nomenclatură cât și prin comunicate că GLA este un SUV. Pasionații vă vor spune că este un cross-over compact de lux. Realitatea este că GLA este micuț…este atât de micuț că rivalii săi par dintr-o clasă mai mare. Poate l-au dat părinții devreme la școală. Ideea este că acesta este foarte apropiat de A-Klass ca dimensiuni, beneficiind în schimb de o gardă la sol mai înaltă, o suspensie mai moale și o atitudine mai off-roady. I-ai putea spune A-Klass ALLROAD, dacă denumirea n-ar fi brevetată de un rival.

 

Mergem la un suc pe Dorobanți sau ne cățărăm pe munte?

 

Ok. Să începem cu cele mai stridente atuuri pe care GLA le poate scoate pe masă. Designul exterior…încă îmi amintesc când clasa A era doar un concept și eu salivam pe tastatura calculatorului. Câte forme. Câte linii. GLA este, probabil, cea mai frumoasă mașină din clasă (și sunt un mare fan Evoque). Întoarce capete pe stradă, este mai lată decât pare în poze. Totul pare să curgă, nu avem colțuri, nu avem forme fade. Fiecare element este acolo să încânte ochiul. Nu știu cu ce îl plătesc cei de la Mercedes pe băiatul care le desenează mașinile (probabil în fete virgine sau ceva), dar merită toți banii. Rareori am întâlnit un design curajos care să nu dividă opinii la tot pasul. În cazul lui GLA nu am auzit o părere negativă despre cum arată.

 

img_0776

 

Din anumite unghiuri, mai ales în varianta albă, îmi aduce aminte de elfii din Lord of the Rings. Înțelepți și viteji, deși se luptau cu legiuni de orci împuțiți, totdeauna terminau lupta de ziceai că sunt într-o reclamă la Ariel. Așa calcă și mașinuța asta pe pământ, scârbită de gropi și poluare, cu temere să nu își murdărească jantele…venită parcă din altă lume.

 

În interior lucrurile frumoase continuă. Volanul este foarte plăcut, materialele dau senzația de calitate. Ador orificiile prin care vine aer cald (sau rece, după anotimp). Ador scaunele – care, trebuie să precizez, că au dezavantajul de a crea o senzație de claustrofobie pasagerilor din spate, care nu pot vedea drumul. Habitaclul este plin de LED-uri, care pot fi configurate într-o varietate de culori și intensități. În momentul în care stingi motorul, lumina ambientală schimbă în mod continuu culorile. Parcă te anunță că vine Crăciunul – luminițe, cadouașe, inimioare mov.

 

Întreaga avalanșă de estetică și frumos se oprește brusc în display-ul central. Încerc să mă obișnuiesc cu el de ani buni, dar nu reușesc. Arată ca o ramă fotografică de la un magazin de chinezării. Marginea display-ului este atât de mare că ai putea să o împodobești. Ne bucurăm, totuși, că grafica este de înaltă rezoluție și că meniul este suficient de intuitiv.

 

img_0779

 

În imediata apropiere, găsim senzorii de parcare – o baghetă sticloasă pe care se aprind niște LED-uri în partea stângă sau dreaptă pe măsură ce te apropii de obstacole – cu fața. Indicatorul pentru partea din spate se poate vedea doar în oglinda retrovizoare. Ok, nu am nimic cu alegerea pentru senzori, doar că cei din față nu prea sunt vizibili din cauza display-ului care se interpune între ei și șofer. Mercedes a făcut efortul să creeze în meniul sistemului de infotainment o pagină în care, pe o machetă a mașinii, îți este prezentat în timp real unghiul roților din față, așa că sunt sigur că putea să facă o interfață grafică și pentru senzorii de parcare.

 

Mă bucur că am terminat cu problemele astea două, pentru că îmi stăteau pe limbă. Restul interiorului, în schimb, este excelent. Totul este confortabil și plăcut. Poziția la volan este una înaltă, specifică mașinilor cu prefix GL. În spate este suficient loc pentru diferite chestii și activități.

 

Puteți găsi atenția Mercedes în diferite locuri, cum ar fi capitonaj pe interiorul buzunarelor de la uși, LED-uri, cusuturi, tot felul de ușițe și sertărașe care se închid încet într-o liniște profundă.

 

Ne place la bordul lui GLA.

 

Să mergem și la o plimbare

 

Să vedem și cum se conduce micul GLA. În tot timpul cât am mers cu ea, mi s-a părut că emană o atitudine citadină. Nu am avut ocazia să ies de pe asfalt. Sunt convins că s-ar descurca, în anumite limite. Dar mașina pare să se simtă bine în oraș. Pe străduțe lăturalnice pline de istorie. Șasiul este excelent. Direcția este incisvă…dar lipsită de orice feedback.

 

img_0795

 

Se simte plăcut, suficient de agilă pentru clasa ei. Cutia de viteze este configurată pentru maximul de confort. Toate schimbările se petrec insesizabil. Deși mai are momente de ezitare, acestea sunt rare. Există un ușor delay dacă schimbi în modul manual, dar cine are nevoie de modul manual?

 

Per total este o mașină plăcută în condus…dacă nu ar exista un inconvenient, supărător, dar, din fericire, evitabil: motorizarea.

 

GLA 200d este echipat cu un motor de 2100 cmc, diesel, care produce 134 de cai putere. Din păcate, în versiunea cu tracțiune integrală 4motion, mașina cântărește peste 1600 de kg, ceea ce face caii să pară maltratați. S-ar putea să aveți probleme cu protecția animalelor, dacă alegeți motorizarea asta.

 

img_0800

 

Motorul este zgomotos la ralanti, reușind să înfrângă izolarea fonică a lui Mercedes, iar în mers este…cum să zic…no, ghinion. Graba nu îl caracterizează și dacă ar fi să aibă un motto, acesta ar fi „Grăbește-te încet”.

 

În concluzie, sfatul meu este să nu stricați o mașină bună cu motorizarea cea mai ieftină (și nici a doua cea mai ieftină…se pare că există și GLA180d care nu poate fi cumpărat cu sistemul de tracțiune integrală). Vă rog…sunt atâtea lucruri minunate care vi se pot întâmpla conducând mașina asta, că sunt sigur că nu vreți să povestiți nepoților cum v-ați petrecut adolescența într-o depășire. Scoateți cei 2616 euro în plus pentru GLA220d și bucurați-vă de o mașină excelentă.

 

Final de întâlnire. Sărut în fața ușii de la intrare.

 

Mercedes a reușit să producă cea mai frumoasă mașină din segment într-un pachet compact, drăguț, stilat și cu un interior premium. Nouă ne place. Doar că are nevoie de un motor pe măsură.

 

 

Configurați-vă un model AICI și aflați dacă superbul GLA e suficient de mic pentru a avea loc în bugetul dumneavoastră.

 

 

Drive-test NISSAN 370Z Nismo

 

 

CÂND VISUL COPILĂRIEI SE ÎNTÂLNEȘTE CU NEBUNIA MATURITĂȚII

 

Parcă ieri îmi amintesc dupa-amiezele întunecate de iarnă în care mă jucam Need For Speed Underground în dormitor, cu boxele date tare. Mă întâlneam cu prietenii și discutam ce mașină am mai cumpărat în joc. Îmi amintesc că începeam mereu cu Mazda Miata pentru că era super manevrabilă. Uneori schimbam cu Acura. Mă bucuram și mă lăudam când reușeam să îmi cumpăr Audi TT. Dar un pas super important a fost momentul în care am putut să joc cu Nissan 350z. Asta pentru că, în principiu, nu am mai avut nevoie de altă mașină până la Skyline (care, surpriză, este tot un Nissan). Avea un acel ceva…în afară de faptul că, cel puțin în joc (nu am mers niciodată cu 350z) se conducea excelent, arăta demențial. Sigur, acum când mă gândesc la culorile și stickerele pe care le aveam pe el…să zicem că așa cum îl configurasem eu arăta excelent într-un videoclip pe Taraf TV.

 

Vremurile au trecut și atunci când mi-am luat permis știu că am trecut cu ochii peste vechea mea dragoste platonică. Avea un preț acceptabil, nu în buget, dar nici obscen de scump. Era suficient cât să visez. Mă distrugea ideea unui consum uriaș și lipsa unei banchete pe spate, fie ea și înghesuită, ca să poți să mai convingi pe cineva să împarți costurile.

 

 

Așa cum era de așteptat, nu s-a lipit de mine Nissan-ul. Bine, nu s-au lipit de mine nici alte mașini pentru că a trebuit să mă angajez și abia după mi-am permis un Civic. Dar iată că cei de la Nissan s-au îngrijit să îmi reînvie un vis…

 

CINE ESTE NISMO

 

370z-ul nostru nu este unul oarecare, ci versiunea NISMO…o versiune unde băieții de la Nissan s-au străduit să aducă o mașină de stradă cât mai aproape de una de circuit. Este tentant să vă gândiți la M-Sport și la AMG ca la niște metafore potrivite, dar în acest caz, NISMO este mult mai subtil. Asta pentru că ultimul lucru pe care îl adaugă modelului de bază, este putere. Echiparea de circuit vine cu doar 18 cai în plus și asta pentru că toții extra-banii pe care îi dai se duc în lucruri de finețe, legate de manevrabilitate și anduranță: suspensii de circuit, frâne cât casa, un lichid de frână special care previne supraîncălzirea, evacuare, scaune Recaro, cauciucuri pe 285, bodykit, direcție grea…

 

Este foarte important de menționat, încă de la început, că mașina asta nu este pentru oricine. Poate îți plac mașinile frumoase, poate îți plac alea puternice, poate vrei să se audă bine când treci pe Dorobanți pe lângă cafenele. Mașina asta nu e pentru tine, mașina asta este pentru cel căruia i se ridică părul când aude de diferențial cu alunecare limitată, supravirare, apex și alte cuvinte care pentru majoritatea șoferilor nu înseamnă mare lucru.

 

PRIMA ÎNTÂLNIRE NU SE UITĂ NICIODATĂ

 

Mă așteptam să fie o mașină puternică și destul de hardcore. Nu mă învârt mult pe lângă ea pentru că de fiecare dată când am venit la Nissan am admirat-o. Mă mulțumesc să fac o remarcă mentală: e una din mașinile căreia pozele nu îi fac dreptate…arată substanțial mai spectaculos în realitate. Mă așez la volan…intru până la gât în scaunele tip găleată…cred că nu mă descurc să mai ies de aici. Interiorul este dur și înghesuit…plin de roșu și de cusuturi și de accente. Îmi place. Volanul nu se reglează în adâncime, dar când miști sus-jos de el se mișcă în același timp cu instrumentele de bord. Mă simt învăluit de mașină. E ușor copleșitor. La pornire motorul se turează ușor, cât să scoată un sunet dominant. Eu sunt regele parcării, spune. Cum plec de pe loc rămân surprins cât de mecanice și pline se simt pedalele. Și cât de greu e volanul. Și cât de scurt e schibătorul. Sincer, distanța între treapta întâi și treapta a doua e mai scurtă decât memoria electoratului românesc. Ies din curte, ajung în stradă. Trec primele 30 de schimbări de treaptă și încă mă lupt să merg lin cu mașina. Parcă și ea se luptă cu mine. Vrea să rupă șoseaua, să rupă un stâlp, să rupă ceva.

 

Prind prima porțiune de drum liber. Țărănie. Accelerație blană…schimb a doua violent…instant spatele derapează și e recuperat de sistemul de control electronic al stabilității. Hmm…îmi zic…asta nu e una din mașinile alea care se pisicesc pe lângă tine să îți dea impresia că știi să conduci. Am impresia că vrea să mă omoare și mă tot imploră să îi dau ocazia.

 

img_0726

 

Restul drumului se desfășoară într-o serie de accelerații și frânări dezordonate. Mașina este sălbatică…nu e nimic super tehnologic, super sofisticat. Este inginerie old-school. Și se simte. Motorul îți rupe dinții în partea superioară a turațiilor. Cauciucurile sunt super aderente, mai puțin atunci când îți pui mintea cu ele și cu accelerația. Direcția este ca la kart. Ambreiajul este suficient de dur cât să faci febră musculară la picior. Toate chestiile se aud în cabină…de la motor și evacuare, la zogmotul de rulare, transmisia, șuruburile și Dumnezeu știe ce alte piulițe și tăblițe au mai pus oamenii ăștia prin portbagaj.

 

Brutalitatea și simplitatea astea sunt fascinante. Mă gâdilă și mă fac să mă simt împlinit. Îmi aduce aminte de Toyota GT86, care deși se bucura de aceeași filosofie, nu era la fel de temperamentală. Mă uit prin parbriz la capota lungă în timp ce mă concentrez la feeling-ul volanului….e multă mașină aici sub mine, îmi zic. Mă face să mă simt plin și euforic. Șase ore de când am luat mașina nu m-am dat jos din ea. Nu am văzut cum arată de afară. Îmi doream o șosea liberă. Un drum pe care să nu pun pe nimeni în pericol. Voiam să mă lupt cu mașina asta chiar dacă eram sigur că o să pierd.

 

Zilele următoare tot nu am reușit să îmi potolesc extazul. Adoram să aud evacuarea și motorul în accelerare. Toată lumea întorcea capul. Toți exaltau de uimire. Nu trebuie să fii un expert să vezi că mașina asta este leul care a greșit pădurea și a nimerit printre oi. E rea, e lată, e albă și tot ce vrea e să mănânce asfalt.

 

Dacă ești un pasionat de motorsport sau de fenomenul auto în general…mașina asta e echivalentul unei injecții cu steroizi. Îți vine să desfaci berea cu dinții, să mănânci porcul direct de pe proțap, să îți razi barba cu toporul. Glumesc. Cum naiba să îți razi barba! Las-o acolo!

 

img_0713

 

Mașina pe care noi am condus-o este rezultatul unui facelift din 2015. M-am uitat la ce a adus nou faceliftul… Tot ce nu îmi place la mașina asta. Mi se părea că și casetofonul ar fi inutil, având în vedere că am ascultat muzică vreo 20 de minute în total, în trei zile. Și faceliftul a adus navigație, cutie automată, lumini LED și tot felul de chisnovății metrosexuale. Eu dacă aș fi Nissan aș da chestiile astea în versiunea de echipare de bază pe NISMO și aș cere bani ca să le scot. Nu vreau butoane pe volan. Nu vreau displayuri. Nu vreau să fiu menajat. Plus că, la ce îți trebuie cutie automată când ai cutia asta manuală cu SYNCHRO REV CONTROL – o funcție care ajustează viteza motorului cu treapta de viteză în care intrii, astfel încât schimbările să fie perfecte chiar dacă nu ești în stare să faci tu singur asta (este echivalentul unui vârf-călcâi automat).

 

DE CE NU POȚI SĂ MERGI CU MAȘINA ASTA ZI DE ZI

 

Ba poți. Doar că nu este foarte ușor…și probabil pe termen lung nici prea plăcut. În primul rând consumul. Mi-e greu să vă spun cât ar consuma mașina asta dacă se merge omenește cu ea. Nici nu aș putea să vă spun dacă se poate merge omenește cu ea. Ideea e că, în primele ore, consumul mediu la noi a ajuns la 23 de litri la suta de km. Probabil că puteți să vă descurcați mult mai decent de atât…dar oricum.

 

Suspensia…deși excelentă pe viraje o să vă facă să vă pensionați pe caz de boală înainte de termen. O să vă scuture toate balamalele și o să simțiți fiecare pietricică. Credeam că o să mai treacă ceva ani până o să mă vaiet de confortul unei mașini, dar…chiar dacă în mod recurent dormiți pe sticle de bere aruncate pe bolovani și cuțite…o să simțiți mașina asta. Pe bune, ar trebui să dea câte o mașină dasta fiecărui primar Bucureștean…să vezi atunci cum or să arate drumurile.

 

 

Trosnetele și pocniturile și motorul și eșapamentul…sunt toate super incitante când mergi tare…dar sunt sigur că sunt mai greu de suportat după o zi de muncă, în care te dor picioarele, nu ești hidratat și vrei să cazi cu fața în pernă.

 

Portbagajul…ar trebui să se numească port-portofel. Are cam o palmă adâncime și cred că poți să îți cari o cămașă…dacă e călcată bine și nu are cute mari.

 

N-aș spune că toate cele enumerate mai sus sunt puncte negative…e o mașină de circuit. Ba chiar nici nu aș vrea să fie altfel. După cum a spus Einstein – „Dacă judecăm un pește în funcție de abilitatea de a urca în copac va petrece toata viața crezând că e incompetent”

 

img_0728

 

CUVANT DE FINAL

 

M-am despărțit cu greu de mașina asta. Și nu din cauza leziunilor la coloană provocate de suspensia neiertătoare. Este exact așa cum visam o astfel de mașină să fie. Brutală. Periculoasă. Directă. Vie. Mașina asta face ce trebuie să facă foarte foarte bine, dar ceea ce trebuie să facă nu e pentru oricine.

 

Adio NISMO, sper să ne întâlnim din nou…(în forma lui GTR)

 

Drive-test Renault Talisman 1.6 dCi 160 CP – EDC – INTESNS

Cei de la Renault s-au zbatut intr-un segment apropiat celui al autoturismelor de lux de aproape jumatate de secol. Compania franceza a debutat in aceasta zona a pietei auto cu inovativul Renault 16, acum aproape 50 de ani, lansand pe urma mai multe modele pe aceeasi idee, percum 30, 25 si Safrane. Toate aceste masini au beneficiat de un sprijin semnificativ din partea departamentului de marketing in comparatie cu modelele din gama recunoscute pentru pretul mai scazut la achizitie, insa nu la fel de elegant si stilat precum sedanurile de lux produse de Mercedes-Benz sa zicem.

 

Renault s-a retras din acest segment dupa ce a decimat nepopularul model Vel Satis in 2009 iar incercarile ulterioare, precum Laguna sau Latitude, nu au stralucit fiindca erau construite plecand de la modele de baza care nu excelau la interior sau din punct de vedere al tehnologiei oferite. Noul Renault Talisman a fost prezentat publicului larg la Salonul Auto de la Frankfurt de anul trecut si intentioneaza sa schimbe aceasta perceptie despre modelele premium din curtea producatorului francez.

 

Cum spuneam mai sus, Talisman a fost gandit sa inlocuiasca nu un model, ci doua, respectiv Latitude si Laguna. Daca de Laguna ati mai auzit, fiind pe piata inca din 1994, nu va faceti griji ca Latitude nu va suna prea familiar. Chiar si cei de la Renault recunosc faptul ca este unul dintre cele mai anonime modele ale lor.

2016-renault-talisman-0004

Cum arata?

Am avut ocazia cu ceva timp in urma sa privesc o flota de Talisman in curtea unui dealer si mi s-a parut ca arata Audi-esque in termeni de proportii si detalii de design. Daca intrecerile intre departamentele de vanzari ale producatorilor s-ar da strict din punct de vedere al designului, eu nu as avea un dubiu cine ar castiga. Cu dimensiuni de 4,85 metri lungime si 1,87 metri latime, Talisman este virtual aproape cat un Seria 5. Acesta este primul semn bun.

 

Apoi, Talisman este usor de recunoscut ca fiind un Renault pentru ca intruchipeaza limbajul de design impus de Laurens van den Acker: grila frontala lata, logo supradimensionat, faruri cu lumini LED in forma de bumerang. Chiar si pozitionarea acestora nu a fost lasata la voia intamplarii, fiind intentionat impinse la extreme pentru a accentua latimea masinii.

 

Cu o linie neteda a plafonului si un melanj de linii curbe si muchii ascutite, Talisman reuseste sa arate mai scump decat este. Este, daca vreti un truc, folosit si de catre cei de la Kia, al caror designer sef Peter Schreyer a reusit acest lucru cu cateva modele. Sincer, Talisman este unul dintre cele mai frumoase sedanuri, iar eu nu ma las prea usor impresionat de masinile din acest segment!

2016-renault-talisman-0072

Dupa ce intri in interior si inchizi usa, auzi un zgomot specific masinilor dintr-un segment superior, apoi incepi sa remarci calitatea asamblarii care este cel putin la fel de buna precum cea a masinilor care ies pe poarta uzinei din Wolfsburg, Germania! Majoritatea materialelor sunt de top, cel putin pentru acest segment, iar acest lucru se simte in fiecare coltisor al masinii. Nimic nu este slabit, nimic nu scartaie si nimic nu zornaie! Materialele placute la atingere reliefeaza ambianta placuta si doar plasticul din jurul levierului cutiei de viteze se asemana cu cel de pe un Clio.

 

Mai pe scurt, acesta este cel mai frumos interior pe care Renault l-a produs vreodata! Eforturile designerilor au dat roade, iar francezii i-au rugat pe partenerii de la Mercedes-Benz sa supervizeze calitatea asamblarii de pe Talisman. Curios, atat Talisman cat si Clasa C au parte de un plastic poate putin cam dur pe consola centrala. Mai credeti in coincidente?

 

Talisman mai dispune de un ecran touch screen de 8,7 inch pe care ruleaza sistemul de infotaiment R-Link2. Acesta a evoluat si a devenit putin mai intuitiv, raspunzand prompt comenzilor primite din partea utilizatorului. Am apreciat posibilitatea de a-l imparti in doua ( de exemplu navigatie si restul meniului) iar fanii gadgeturilor se vor bucura de posibilitatea de customizare a displayului din spatele volanului. Nu e la fel de impresionat ca Virtual Cockpit de la Audi insa are mai multe designuri, culori, si poate afisa o pleiada de informatii, precum directia de urmat pentru navigatie, caii putere/cuplu utilizati, etc.

2016-renault-talisman-0059

Cum se conduce?

Masina pe care am testat-o noi dispunea de un sasiu Active Drive si tehnologia 4 Control. Pentru cei nefamiliarizati cu denumirile Renault, acestea se traduc prin faptul ca toate rotile sunt directoare. Sistemul functioneaza astfel: la viteze de pana la 60 km/h, rotile din spate vireaza opus celor din fata pana la un unghi de 3,5°. Asta aduce doua avantaje, o raza de virare mai mica pentru o manevrare mai usoara si reducerea unghiului de actionare a volanului. La viteze mai mari de 60 km/h rotile din spate vireaza in aceiasi directie cu rotile fata, pentru a imbunatatii stabilitatea. Axa spate intra pe o traiectorie ideala cu ajutorul rotilor din spate care vireaza in cele mai multe situatii intr-un unghi de mai putin de 2° pentru stabilitate. Intr-o situatie de urgenta unghiul poate creste pana la 3,5°. Implicarea sistemului ESP configurat pentru un stil de conducere sportiv este intarziata ca manevra sa fie facuta in siguranta si mai rapid.

 

Motorul diesel de 1,6 litri livreaza 160 de cai putere si un cuplu de 380 Nm, cifre pe care unii s-ar putea grabi sa le blameze, tinand cont si de greutatea de 1,5 tone a masinii. In viata rela, Talisman se descurca mai mult decat onorabil, ajutat fiind si de sistemul MultiSense. Acesta poate alterna intre cinci moduri de comportament, schimband nu mai putin de 10 parametri ai masinii, de la iluminare ambientala pana la raspunsul pedalei de acceleratie. Doua dintre moduri sunt usor de recunoscut: Eco, iti reduce la maxim pofta de viata iar Sport iti readuce zambetul pe buze. In meniul MultiSense, doar in cazul lui Talisman, mai pot fi gasite si modurile Neutral, Comfort si Personal, insa diferentele sunt putin cam mici pentru a fi sesizate.

 

Caracterul lui Talisman este orientat spre comfort, fiind cel mai bine insonorizat Renault pe care l-am condus. Pasagerii pot purta o conversatie pe un ton normal, chiar si cu acceleratia la podea. Din punct de vedere dinamic, Talisman nu este un exemplar stralucitor, unii utilizatori putand sa critice lipsa feed-back-ului oferit de directie, insa acestia uita de modelele Renault Sport. In rest, tinutei de drum nu i se pot reprosa prea multe, mai ales ca masina este livrata cu o cutie automata in sase trepte EDC. Aceasta a evoluat la randul ei si alterneaza treptele de viteza instant, lin si in liniste, chiar in caz de acceleratie maxima. Din pacate Talisman nu dispune de padele in spatele volanului, cei de la Renault efectuand un studiu in acest sens al carui rezultat a determinat aceasta alegere. Multi vor spune ca si-ar fi dorit padelele fie si ca dotare optionala, insa eu ma regasesc perfect in rezultatul studiului celor de la Renault pentru o astfel de masina.

2016-renault-talisman-0019

Concluzia

Talisman este raspunsul celor de la Renault pentru modele precum Peugeot 508 sau VW Passat. 508 nu este o masina care sa dezamageasca, insa perioada in care a fost gandita nu era una stralucita pentru concernul PSA. Passat, este mai dinamic si are in gama un motor diesel de 240 cai putere, considerat cel mai bun din segment. Asta pana la scandalul Dieselgate. Nu as putea spune ca Talisman este mai bun decat Passat sau invers, pentru ca mi se pare ca se adreseaza catre doua tipuri de clienti: cei orientati spre comfort si cei catre modele mai dinamice. Cred ca Talisman este castigator detasat la primul capitol, gratie suspensiei mai moale, a scaunelor confortabile si a experientei la volan mai relaxata. Si este si mai ieftin. Singurul lucru care poate tine pe loc vanzarile lui Talisman pentru segmentul din care face parte este steagul tarii de origine.

 

SEAT Leon X-Perience

 

Sa experimentăm

 

Inginerii de la SEAT au tot construit în ultimii ani pe platforma de succes a Leon-ului, crescând numărul de modele disponibile în încercarea de a satisface nevoile tuturor. Pe lângă SC, ST și Cupra, la o primă vedere X-Perience sună badass. Versiunea aceasta se adresează nevoii din ce în ce mai accentuată a șoferilor pentru o poziție înaltă la volan, versatilitate, tracțiune integrală și siguranță. Practic, toate motivele pentru care ți-ai lua un SUV. Și atunci de ce un Leon mai înălțat și nu un SUV? Pentru că de cele mai multe ori persoanelor care își cumpără un SUV sau un crossover nu le trebuie așa ceva. Dacă vrei din când în când să ieși de pe carosabil și să pui un grătar în iarbă sau daca o dată la trei săptămâni duci copii la bunici, nu ar trebui să cari după tine hardughia la muncă, la cumpărături, la distracție…să te chinui să-i găsești loc de parcare, să te lupți cu buzunarele golite de consumul ridicat, să te arate lumea cu degetul să urle că oamenii ca tine omoară planeta. Pe măsură ce te maturizezi începi să ai o pată pe conștiință dacă mergi singur, 90% din timp, într-o mașină cât sufrageria.

 

Pentru toate acestea, avem acum mașini care împrumută caracteristicile atât de mult iubite ale SUV-urilor, dar fără etichetă. SEAT Leon X-Perience a fost prezentat la sfârșitul lui 2014 la Paris Motor Show și a reprezentat încercarea mărcii de a intra într-un segment de piață unde numele jocului este Audi Allroad.

 

img_0520

 

Ce primești în pachet

 

X-Perience îți oferă o alegere din trei motoare, două 2.0l – dieseleuri de 150, respectiv 184 de cai putere și un 1.8 benzină de 180 de cai. Versiunea noastră 2.0 TDI de 184 de cai putere vine în standard cu faimoasa cutie de viteze cu dublu ambreiaj DSG. Pentru alegerea ta primești tracțiune integrală, un interior ST spațios, o gardă la sol înălțată, niște scaune sport cu suport lateral excelent și o tapițerie din alcantara maro, cu cusuturi portocalii. Ok, dintre toate chestiile astea, la o primă vedere, tapițeria este cea mai vizibilă. Dă un aspect premium întregii mașini, este plăcută la atingere, are o culoare potrivită mașinii (mai ales dacă o cuplezi cu o vopsea pentru exterior Adventure Brown – da, așa se numelte, nu e un film pentru adulți cu orientări sexuale discutabile). Cusuturile portocalii de pe volan și scaun urlă sportivitate.

 

Interiorul lui Leon X-Perience este un loc plăcut. Materialele dau o senzație de calitate, butoanele și comenzile sunt ferme și așezate ergonomic, întregul habitaclu pare solid și construit să reziste.

 

img_0557

 

Pe lângă tracțiunea integrală și garda la sol, modelul vine și cu o simfonie de tehnologii care arată că off-road nu este doar un cuvânt pe care îl arunci prietenilor la bere ca să îți justifici achiziția. Avem un diferențial blocabil electronic pe ambele punți, tip EDS, tehnologie XDS (pentru a preveni roata de pe interiorul virajului să se învârtă în gol), ESC – control electronic al tracțiunii, frânare automată pentru a evita coliziunea..etc.

 

Cum se simte

 

Prima senzație pe care am avut-o când am intrat în SEAT Leon X-Perience a fost: îmi place ce au făcut cu materialele. Știu că revin la alcantara și poate sună superficial. Dar chiar e plăcută. E aproape de senzația aia pe care o ai când te tăvălești obosit în niște cearșafuri noi. Îți vine să te freci cu fața de scaune ca pisicile în reclamele la Whiskas. Feeling-ul la interior este completat de plasticele moi de pe bord, de butoanele ferme, de îmbinările de calitate.

 

Mi-a plăcut în mod deosebit sistemul multi-media. Touchscreenul răspunde rapid, grafica e simplă și cu mult bun gust. Ba chiar avem și un fel de album art pentru posturile radio, which is cool. O idee excelentă este senzorul de proximitate. Sistemul ține unele din opțiuni ascunse (sau la un contrast scăzut) pentru a nu distrage atenția și a aglomera. Astfel, când te uiți la display și ai mâinile pe volan, vezi esențialul. Informația pe care o cauți. Când apropii mâna de display, noi opțiuni sunt relevate. Este minunat pentru navigație și alte meniuri unde micile butoane de meniu, rută, POI, benzinării, etc. obstrucționează vederea asupra hărții. Impresionant este că funcționează de fiecare dată, parcă un pic înainte să decizi că vrei să interacționezi cu sistemul.

 

Mă așteptam ca set-up-ul offroadish să dăuneze ținutei de drum în oraș sau la drum lung (a se citi asfaltat). Nu este cazul. Suspesia este mai moale decât în versiunea de bază, ceea ce o face extrem de plăcută prin turbulențele tipice asfaltului de capitala. Și asta fără a compromite sportivitatea : ruliul este inexistent, aderență este din belșug. Singurul lucru nesportiv este direcția, care deși plăcută, este destul de vagă și în cele mai sportive setări.

 

Dacă în oraș ținuta impunătoare oferă un confort ocupanților în abordarea gropilor și a limitatoarelor de viteza, pe drumurile naționale și autostradă…este exact la fel. Excelent pe toate tipurile de carosabil, senzația de viteză este inexistentă, iar sunetul în habitaclu este mai mult decât acceptabil.

 

img_0545

 

Pilotul automat adaptiv frânează până la 0 kmph, dar după ce mașina se oprește un avertisment pe bord îți cere să calci frâna. Dacă refuzi, în scurt timp mașina se pune din nou în mișcare, fără să mai ia în considerare că mașina din fața ta încă e oprită. Mi-ar fi plăcut ca SEAT să facă efortul ca mașina să nu dezactiveze pilotul automat când mașina se oprește. Poate că nu e așa simplu cum pare. Habar n-am.

 

Cutia de viteze este excelentă din punctul meu de vedere. Schimbările se produc instant. Ba chiar, mi-aș fi dorit ca în modul sport să fie puțin mai agresivă. Să aibă un feedback fie și artificial. Este mult prea calmă. Prea rapidă. Este adevărat că are momente de ezitare și acestea date de obsesia computerului de a se afla în treapta de viteză corespunzătoare. Dacă accelerezi brusc, cutia retrogradează o treaptă două. Imediat cum ai eliberat accelerația, cutia revine imediat în treapta de viteză inițială. Nu așteaptă să citească comportamentul șoferului. Cu toate astea, cutia este suficient de rapidă, ca acest inconvenient să fie ușor trecut cu vederea.

 

Motorizarea testată de noi a fost cea de 184 de cai putere. Este puternică, plină de cuplu și relativ silențioasă. Este un motor plăcut, dar cred că puteți economisi alegând varianta de 150 de cai. Este suficient de puternică, mai ieftină și mai economică. 

 

Nu am avut ocazia să testăm mașina în offroad, dar am văzut niște clipuri care m-au dat pe spate. Sincer, despre asta e mașina asta. Despre persoana care vrea ca la final de săpătmână să evadeze din oraș. Să doarmă în cort. Să urce pe munte. Să își care casa în spate. Și care are nevoie ca mașina să se comporte decent și în oraș. Mașina asta reușește toate astea.

 

E adevărat că mi-aș fi dorit ca interiorul să fie mai plin de emoție, să se depărteze de Golf. Dar, aici se termină nemulțumirile mele.

 

img_0527

 

Concluzii

 

Realitatea este că un singur gând mi-a trecut prin minte din nou și din nou când am condus această mașină. Este mașina bună la toate, este mașina care acoperă cele mai multe nevoi. Vrei să te duci la muncă în liniște și confort? Vrei să mergi în Vamă și să dormi în portbagaj? Vrei să te duci la țară în weekend cu toate neamurile? Vrei să urci pe munte? Vrei să pleci în vacanță la drumuri de mii de km, cu tone de bagaje? Vrei să faci cumpărături la supermarket? Atunci mașina asta e pentru tine. Este posibil să nu vrei să faci toate astea și atunci, poate, o altă mașină este mai bine echipată să facă față strict nevoilor tale. Dar, poate că ar trebui să vrei să faci toate astea, și mult mai multe. Pentru că despre asta este viața.

 

FIRST LOOK / Citroen C1

Lansare națională – Citroen C1

Începutul toamnei ne gasește răspunzând invitației Citroen de a participa la o căutare de comori în micul Paris. Nici nu puteam fi mai încântat! Finanțele mele au luat-o pe derdeluș așa că un cufăr plin cu galbeni este exact ceea ce îmi doream. După un mic dejun plin de taifas și avocado ni se explică misiunea: vom parcurge aglomeratul București și vom face fotografii cu Citroen C1 lângă diferite clădiri importante ale capitalei. La fiecare check point vom primi mici ghicitori cu privire la destinațiile urmatoare de la niște frumoase domnișoare îmbrăcate în roșu. Se vor premia primii trei care ajung la final, primii trei care scot cel mai mic consum, cele mai multe like-uri pe pozele de la obiective, cele mai artistice fotografii. 

Ni se repartizează mașinile și coechipierii. Șoc! Avem singura mașină decapotabilă din flotă. Privire invidioase ale colegilor jurnaliști sunt ațintite pe noi. Scoatem limba la ei și demarăm în trombă, după ce discutăm sumar o strategie: tare să fim primii la finish! 

14_ssd0410-copy-copy

76_ssd0690-copy-copy

Mașina este tare chic. Formele extravagante ale blocurilor optice o scot în evidență în jungla urbană. Accentele roșii de pe acoperișul textil și de pe oglinzi, fac ca mașina pe care noi o conducem să fie cea mai trendy dintre toate. Interiorul ne aduce aminte foarte mult de Toyota Aygo, asta pentru că C1 împarte platforma cu Aygo și cu Peugeot 107. Interiorul este plăcut, scaunele au un format modern, dintr-o singură bucată, iar volanul se reglează în înălțime împreună cu tot instrumentarul de bord. Ne-ar fi plăcut ca plasticele să sune mai plin, dar din păcate nicio citadină de pe piață nu îndeplinește exigențele astea. 

44f87a7032-copy-copy

Prima oprire – Piața Constituției. Trecem în fugă, facem o poza grăbită, singurul lucru care ne întârzie din fuga nebună sunt domnișoarele în roșu. Ne uităm pe bilețel – next stop : Guvernul României. Croșetăm un traseu pe care să nu existe aglomerație, ajungem în parcare la Piața Victoriei. Aici…plin de fețe surprinse. „Ați ajuns deja?” Da, spunem noi plini de mândrie. „Ați fotografiat toate obiectivele?” Da, Palatul Parlmentului, care toate? Când ne uităm pe bilețel, toate speranțele noastre la comori nebănuite se ruinează. Trebuia să trecem pe la Teatrul Național. Din păcate timpul prețios pierdut aici nu aveam să îl mai recuperăm, dar pentru că nu știam asta la momentul ăla am continuat să îi dăm bătaie. 

60_ssd0617-copy-copy

Ora matinală, acoperișul retractat și soarele care ne mângâia pe față au făcut ca această eroare să nu fie ultima. În scurt timp am uitat să fotografiem Arcul de Triumf, dar am decis că o poză de la Piața Presei respectă rigorile de corectitudine ale concursului. Deja regretam că nu am luat laptopul să photoshopez mașina lângă toate obiectivele. E ultima dată când vin nepregătit. 

 

Ușor, ușor am trecut peste hop-uri și am ieșit din oraș spre Academia Titi Aur. Am decis să folosim secțiunea asta de drum pentru atenuarea consumului. Cam târziu pentru că graba și greșelile făcute pe traseu au adus media undeva la 9.2 l/100 km. Corecți din fire am început să căutăm metode de fraudare. Un simplu reset nu ar fi funcționat pentru că am fi avut prea puțini km parcurși. Am fi putut să resetăm și să ne plimbăm lejer între Mogoșoaia și Știrbey dar nu mai aveam răbdarea necesară. 

 

Cu o ambiție de fier am adus consumul la 7.2 în momentul în care am trecut porțile Academiei Titi Aur. Asta în condițiile în care am ajuns a 4a mașină din 15. La scurt timp am constatat că prima mașină ajunsă nu a trecut prin toate checkpoint-urile. Contestațiile noastre au fost însă ignorate >:( așa că a trebuit să ne mulțumim cu primul loc de sub podium. La fel s-a întâmplat și cu consumul – locul 4. Celelalte mașini au obținut consumuri între 5.1 și 12, așa că suntem relativ mulțumiți, mai ales că în prima parte a concursului am alergat ca niște elevi de școală generală la sunetul clopoțelului. 

 

Pe circuitul Titi Aur au urmat alte 3 probe, în urma cărora urma să ne familiarizăm cu performanțele dinamice ale noului C1, prin simularea unor condiții de oraș. Am avut o probă de îndemânare, unde trebuia să parcurgem un circuit complex de jaloane, oprire la punct fix, garare, alte jaloane, un sens giratoriu foarte strâns (egal cu raza de bracare), o probă în care trebuia să parcurgem niște jaloane având pe bot o farfurie în care era o bilă nenorocită @#%$Y@ mama ei de bilă >:( și o probă în care trebuia să parcurgem niște jaloane legați la ochi, ghidați doar de vocea coechipierului (dacă ați avut vreodată soțiile/prietenele în dreapta când conduceți – seamănă foarte mult cu asta).

104_ssd0855-copy-copy

114_ssd0908-copy-copy

Am aruncat micuțul C1 printre jaloane, ne-am băgat picioarele în ea de bilă și am observat cum fără ochi nu am putea să conducem. Micuțul C1 este mai dinamic decât mă așteptam de la roțile sale înguste. Comportamentul subvirator poate fi ușor contracarat și per ansamblu mașina este foarte bine echilibrată. Volanul deși setat pentru a fi ușor de manevrat în oraș oferă suficient feedback pentru un condus mai sportiv. Sincer, am o singură nemulțumire legată de mașina asta – nuca de la schimbătorul de viteze se învârte liber în jurul levierului. Nu știu de ce, poate e criză de lipici în Franța, dar sper să se remedieze. Dincolo de asta, mi se pare că designul îndrăzneț este un real succes. Mmm…ar mai fi ceva. Motorul este atât de silențios la ralanti încât de două ori am încercat să pornesc mașina care era deja pornită.  Glumesc, e super plăcut să nu auzi motorul când stai la semafor. Felicitări Citroen pentru asta. 

138_ssd1117-copy-copy

Până în premiere, staff-ul Academiei Titi Aur ne-a prezentat baza și simulatoarele de impact frontal și răsturnare. Vă recomand cu căldură să încercați experiența Titi Aur. Cursurile sunt accesibile, educative, super-distractive, personalul este foarte amabil. Pe mine m-au convins – voi veni cu siguranță să fac un curs la ei. Plus că am aflat că data viitoare când rămân fără bani pot să îmi iau al doilea job ca crash test dummy.

163_ssd1342-copy-2

164_ssd1344-copy

 

La festivitatea de premiere am reușit să furăm un locul doi la categoria fotografii artistice, cu poza asta.

 img_16431

Deși sincer, mă așteptam să câștigăm cu poza asta:

 img_16481

Deh. Ar fi fost aiurea să luăm și locul unu și locul doi tot noi. Mulțumim Citroen pentru o experiență deosebită. Mulțumim Academia Titi Aur pentru profesionalism. Mulțumim Citroen C1 pentru navigarea urbană. Așteptăm să îl testăm pe larg să vă spunem părerea noastră detaliată.

 

 

 

NOUL CITROËN C1

DESCOPERĂ PARTEA FRUMOASĂ A ORAŞULUI!

Cu ocazia Salonului Auto de la Geneva, din 2014, CITROËN a prezentat în premieră mondială noul CITROËN C1. Agilă şi dezinvoltă, noua citadină este disponibilă în versiuni cu 3 şi 5 uşi, precum şi în versiunea decapotabilă Airscape. Prin personalitatea sa puternică, noul CITROËN C1 aduce un răspuns optimist nevoilor de mobilitate urbană şi reflectă procesul de reînnoire al Mărcii.

Noul CITROËN C1 se caracterizează printr-un:

–           design accentuat cu linii dinamice şi o siluetă frontală atractivă şi vioaie, graţie formei inconfundabile a farurilor sale. Versiunile bi-ton şi interioarele viu colorate subliniază caracterul său puternic, care amplifică bucuria de a trăi. Noul C1 este cu siguranţă un membru al familiei noilor autovehicule CITROËN. Cu stilul său unic şi un look irezistibil, acesta atrage atenţia încă de la prima privire;

–           confort sporit în viaţa de zi cu zi, prin dimensiunile sale compacte (de numai 3,46 m), manevrabilitate sporită (cu o rază de bracaj de 4,80 m), care îi permit să se strecoare foarte uşor;

–           plus de tehnologii utile menite să vă simplifice viaţa, cu echipamente uşor de utilizat, precum tableta tactilă de 7’’ sau tehnologia Mirror Screen, care permite copierea şi executarea aplicaţiilor de pe smartphone-ul dumneavoastră prin intermediul tabletei tactile. De asemenea, noul CITROËN C1 poate fi dotat cu un sistem de acces şi pornire hands-free, o cameră video pentru marşarier, precum şi cu un sistem de pornire în rampă, pentru un plus de siguranţă;

–           cost de utilizare optimizat datorită greutăţii reduse de numai 840 kg şi a motorizărilor pe benzină de ultimă generaţie, care îi permit să atingă cel mai bun nivel din segmentul său în ceea ce priveşte consumul (3,8 l/100 km) şi emisiile de CO2 (88 g/km).

 

DESIGN IREZISTIBIL

 

Noul CITROËN C1 este disponibil în versiuni cu 3 şi 5 uşi, precum şi în variantele hatchback şi Airscape cu plafon decapotabil.

Stilul său dinamic şi energic este accentuat de continuitatea vizuală dintre parbriz şi geamurile laterale, cadrul de culoare neagră a parbrizului şi, în funcţie de echipare, de ornamentele cromate de la nivelul geamurilor laterale.

Noul CITROËN C1 este un autovehicul cu design dezinvolt şi o expresie irezistibilă, subliniate de volumul său compact şi dens, precum şi de ecartamentul mai larg, atât în faţă cât şi în spate.

Personalitatea sa puternică atrage atenţia, manifestând o atracţie imediată.

Culori atrăgătoare

Vesel şi plin de viaţă, noul CITROËN C1 adoptă opt nuanţe exterioare în pas cu moda, de la cele mai rafinate, precum: Noir Caldéra, Gris Gallium, Gris Carlinite sau Olive Brown până la cele mai luminoase, precum Blanc Lipizan, Smalt Blue, Rouge Scarlet sau SunriseRed.

De asemenea, noul CITROËN C1 poate fi personalizat cu opţiunea bi-ton şi sunt disponibile două noi variante speciale cu nuanţe diferite pentru caroserie şi acoperiş (plafon Olive Brown şi caroserie Lipizan White).

Versiunea cu plafon retractabil Airscape este, de asemenea, disponibilă în variantă bi-ton, oferind posibilitatea de a alege o culoare a plafonului în contrast cu nuanţa caroseriei. Pentru plafonul textil sunt propuse trei tipuri de culori, Black, Grey şi o culoare exclusivă pentru noul C1: Sunrise Red.

Iar pentru a desăvârşi imaginea sa de autovehicul citadin, modern şi trendy, acesta poate fi echipat cu capace de 14’’ sau 15’’, precum şi cu jante din aliaj de 15’’ diamantate.

CONFORTUL ŞI PLĂCEREA DE ZI CU ZI

Noul CITROËN C1 propune o nouă perspectivă asupra oraşului şi a constrângerilor urbane. Obiectivul său este acela de a transforma oraşul în propriul teren de joacă. 

Invitaţia Airscape: profitaţi de fiecare clipă

Noul CITROËN C1 cu plafon retractabil  vă dezvăluie o perspectivă unică asupra oraşului şi creează impresia de evadare continuă. Modelul Airscape atât în versiunea cu 3 uşi cât şi în cea cu 5 uşi este o adevărată exclusivitate în acest segment.

Plafonul retractabil realizat din material textil suplu cu dimensiuni deosebite (l 800 mm x L 760 mm) este simplu de utilizat, fiind dotat cu comandă electrică.

Dimensiuni compacte pentru o agilitate sporită

Noul CITROËN C1 este conceput să transporte până la 4 adulţi în condiţii de confort optim, graţie spaţiului interior deosebit de generos. Acesta îşi păstrează dimensiunile compacte atât în varianta cu 3 uşi cît şi în cea cu 5 uşi: lungime 3,46 m, lăţime 1,62 m, înălţime 1,45 m.

Astfel, noul C1 rămâne un autovehicul urban polivalent, unul dintre cele mai compacte de pe piaţă. Dimensiunile sale reduse şi servodirecţia electrică îi conferă o agilitate şi o manevrabilitate sporite, cu o rază de bracaj optimă de numai 4,80 m.

Uşor de manevrat, acesta depăşeşte cu uşurinţă obstacolele urbane.

Spaţii de depozitare şi echipamente care fac viaţa mai uşoară

Noul CITROËN C1 dispune de numeroase spaţii practice de depozitare, inteligent repartizate pretutindeni în interior: suport de pahar, torpedou închis pentru un plus de siguranţă. Acesta este un autovehicul ergonomic conceput pentru a vă uşura viaţa de zi cu zi. Portbagajul funcţional de 196 de litri este practic şi uşor de accesat, datorită suportului din spate care se ridică la deschiderea hayonului. Volumul portbagajului poate fi extins până la 780 L prin rabatarea scaunelor din spate.

Totodată dispune de echipamente de confort interior precum sistemul de climatizare, scaunele cu încălzire sau, pentru versiunea cu 3 uşi, funcţia de memorare a poziţiei scaunelor din faţă.

Îmbinarea confortului cu ţinuta de drum

În comparaţie cu generaţia precedentă, noul C1 este dotat cu o nouă punte spate mai uşoară cu 4 kg, noi arcuri de suspensie, amortizoare noi şi o nouă bară stabilizatoare cu diametru mare. Aceste modificări îmbunătăţesc confortul suspensiilor şi ţinuta de drum.

În plus, noua sa servodirecţie electrică îmbină precizia cu plăcerea la volan. Astfel, conducerea autovehiculului devine în acelaşi timp uşoară, agreabilă şi precisă, atât în oraş cât şi în afara acestuia, contribuind din plin la confortul pe durata deplasării. La acestea se adaugă noile anvelope cu rezistenţă foarte scăzută la rulare şi dimensiuni compacte (de 14 şi 15 inchi) care permit o frânare optimă şi un consum de carburant redus.

TEHNOLOGII PRACTICE

 

Interfaţă tactilă conectată

Noul CITROËN C1 dispune de tehnologii intuitive şi uşor de utilizat. Astfel, acesta poate fi echipat cu o tabletă tactilă de 7’’ care grupează toate funcţiile multimedia (radio, telefon, video player, computer de bord).

Niciodată singur, mereu online! Noul C1 se caracterizează de asemenea printr-o conectivitate extinsă graţie tehnologiei Mirror Screen.

Prin intermediul tabletei tactile de 7’’, această funcţie permite copierea şi utilizarea aplicaţiilor de pe smartphone-ul dumneavoastră.  Pentru a face acest lucru trebuie doar să verificaţi compatibilitatea smartphone-ului, să instalaţi aplicaţia care permite schimbul de date şi să-l conectaţi la port-ul USB al autovehiculului.

Tehnologia în serviciul uşurinţei în utilizare

C1 dispune de o cameră video pentru marşarier care transmite imagini direct pe tableta tactilă de 7’’. Acesta dispune şi de un sistem de acces şi pornire hands-free. Această funcţie permite accesul în autovehicul şi demararea fără utilizarea cheii electronice. Deja prezent la autovehiculele din segmentul superior, acest sistem simplifică viaţa utilizatorilor săi.

O altă tehnologie practică este funcţia de asistenţă la pornirea în rampă Hill Assist, disponibilă ca dotare standard. Această caracteristică se poate dovedi indispensabilă în oraş, de exemplu la ieşirea din parcările subterane. Funcţia asigură menţinerea automată timp de 2 secunde a autovehiculului în stare de frânare şi permite astfel redemararea cu uşurinţă în pantele cu o înclinaţie mai mare de 3%. 

 

COSTURI DE UTILIZARE OPTIMIZATE

 

Noul CITROËN C1 reprezintă o opţiune inteligentă şi din punct de vedere economic, datorită preţului de achiziţie accesibil şi costurilor de utilizare optimizate. Greutatea sa de numai 840 kg, anvelopele cu rezistenţă foarte scăzută la rulare şi motorizările eficiente de ultimă generaţie îi permit să afişeze un consum de 3,8 l/100 km şi costuri de întreţinere reduse.

Motorizări eficiente

Noul CITROËN C1 dispune de 2 motorizări pe benzină de ultimă generaţie.

Motorizarea VTi68 S&S cu cutie de viteze manuală în 5 trepte în combinaţie cu tehnologia Stop&Start şi un pachet aerodinamic special permit poziţionarea noului CITROËN C1 la un nivel optim din punctul de vedere al consumului (3,8 l/100 km) şi al emisiilor de CO2 (88 g/km). Motorizarea VTi 68 CP este disponibilă şi cu o cutie de viteze pilotată – ETG (Efficient TronicGearbox). Cutie de viteze în 5 trepte, aceasta beneficiază de funcţia antipatinare şi de o cursă optimizată a pedalei, care permit un control mai bun, o pornire lină şi o manevrabilitate sporită.

Noul CITROËN C1 este disponibil şi cu motorizarea PureTech 82. Produs în Franţa, acest motor cu 3 cilindri pe benzină de 1,2 litri şi 82 CP utilizează tehnologii inovatoare, eficiente şi economice, afişând un consum de 4,3 l/100 km şi emisii de CO2 de 99 g/km şi asigurând în acelaşi timp o agilitate şi o manevrabilitate sporite în timpul condusului. Cu un cuplu de 116 Nm şi o accelerare de la 0 la 100 km/h în 11 secunde, această motorizare contribuie la capacitatea noului CITROËN C1 de a se deplasa uşor chiar şi în afara oraşului.

 

Drive-test MINI Clubman Cooper S ALL4- 2.0 192 CP

Cine spune ca un MINI trebuie sa fie….mini? Desigur, puristii au gemut si suspinat la fiecare interpretare a modelului iconic. Dar, in era SUV-urilor, nimeni nu prea isi doreste cu adevarat sa conduca o masina foarte mica. Asa, MINI a continuat sa creasca, la fel cum au facut-o si numarul exemplarelor vandute. Astfel, am ajuns la cel mai mare MINI (de pana acum) care este totusi mai mic decat o …Mazda 3 hatchback sa zicem. Cum vi se pare asta, puristilor?

 

Nu l-am condamnat pe baiatul de la spalatorie care l-a confundat pe Clubman cu Countryman. Mai mare ca niciodata, Clubman este break-ul gamei MINI, pozitionandu-se exact intre modelul cu cinci usi si Countryman, un fel de mini SUV. Este, daca vreti, cel mai matur model al producatorului, care se potriveste stilului de viata a cat mai multor familii. Si totusi, care este scopul lui MINI Clubman veti zice…?

 DSC_0203

Ca brand, MNI a crescut substantial fata de momentul cand producea acele mici hatckback-uri cu design iconic. Cu noul Clubman, marca se aventureaza mai departe decat a facut-o vreodata. Bineinteles, modelul nu este unul complet nou, generatia anterioara fiind produsa intre 2007-2014 in timp ce originalul a fost construit intre 1969 si 1982.

 

Totusi, in viata de zi cu zi, generatiile anterioare erau niste MINI-uri cu un sasiu putin mai lung si portiere suplimentare. Noul Clubman, desi imparte in proportii considerabile arhitectura sa cu modelul hatckback, are propria sa identitate intr-o mai mare masura.

 

Cu ale sale dimensiuni de 4,253 mm lungime, 1800 mm latime si 1441 mm inaltime, noul Clubman este mai lung cu 270 mm si mai lat cu 90 mm decat modelul in cinci usi (au aceeasi inaltime) iar proportiile sale arata diferit fata de ceea ce te-ai astepta de la un MINI.

 DSC_0214

Partea din spate este complet noua si daca ati ignora partea frontala si laterala, nu prea are legatura cu brand-ul. Cred ca asta si-au si dorit, sa divulge o parte din noua directie de design a constructorului. Scopul lui Clubman, asa cum ni se spune, este sa concureze in segmentul masinilor mici, premium, impotriva unor rivali precum Audi A3, Mercedes-Benz A Class si chiar BMW Seria 1. Motivul pentru care ai face aceasta alegere? Nonconformismul!

 

Privindu-l fara perspectiva competitorilor, MINI Clubman are un spatiu rezonabil in fata si, poate pentru prima oara, scaune adecvate in spate care pot gazdui confortabil doi adulti, poate chiar trei pentru drumuri scurte. Portbagajul este oarecum suficient (pentru acest segment) cu ai sai 360 litri (putand fi marit pana la 1250 litri prin plierea banchetei sapte) iar atmosfera de la interior este foarte …MINI, ceea ce in aceste vremuri este un lucru chiar mare!

 

La fel ca in cazul unui MINI „normal”, interiorul lui Clubman are parte din plin de acel farmec retro, pornind de la gurile de ventilare pana la comutatoarele in stilul celor de avion. In mijlocul plansei de bord se afla ecranul de 10 inch pe care ruleaza sistemul de infoitaiment bazat pe iDrive-ul de la BMW. Poti alege dintr-o paleta larga de culori felul in care vrei sa fie luminat interiorul fetelor de usi si bordul iar acest lucru iti va asterge un zambet tamp pe fata, fiind o abatere de la norma. Desigur, acest lucru nu este pe gustul tuturor, si este posibil sa cheltuiesti o gramada de bani pentru a-ti personaliza modelul, dar daca esti un fan MINI, Clubman nu te va dezamagi!

 

Intorcandu-ne la ale noastre, interiorul este o copie marita la 110% a modelului hatcback, fapt ce se traduce printr-un bord care este curbat usor in jurul tau, facand masina sa se simta mai compacta decat este. Totusi, intre scaunele fata, si-a gasit loc prima consola adevarata care este montata pe un MINI. Asta inseamna ca butoanele de inspiratie BMW se vor afla exact acolo unde te astepti si nu pe podea, intre scaune, ca la generatia anterioara.

 DSC_0854

In acest moment cred ca este corect sa va spun si pretul de plecare pentru aceasta versiune de MINI Cooper S ALL4 Clubman, adica 30.480 euro (tva inclus). Modelul din imagini are dotari suplimentare de 14.667 euro (tva inclus), impingand pretul final la un total de 45.147 euro (tva inclus). Pentru un MINI, sau pentru orice masina de aceste dimensiuni, este extrem de mult. Buna parte din dotarile suplimentare au fost cheltuite pe cutia automata in 8 trepte (2139 euro), pe toate detaliile spectaculoase de la interior  (pachet Chili – 4125 euro), si capata sens in pachetul final.

 

2 litri, 192 cai putere (5.000 rpm), un cuplu motor de 280 Nm (1.250 rpm), tractiune integrala si o masa de 1.525 kg, sunt principalele caracteristici tehnice ale modelului testat de noi. Fiind mai lung si mai greu decat modelele in 3-5 usi, Clubman a pierdut un pic din verva cu care poti conduce in forta celelalte modele. Acestea fiind spuse, Clubman este totusi mult mai distractiv decat orice alt model din acest segment, iar daca comuti rotita din jurul cutiei automate pe modul Sport, directia se intareste iar pedala de acceleratie raspunde mult mai prompt.

 

Gratie tractiunii integrale, a latimii crescute a masinii si a rotilor de 18 inch, ai parte din plin de aderenta pe viraje, iar ruliul abia se simte atunci cand devii agresiv, acesta fiind singurul motor care dispune de puterea necesara pentru a-ti asterne un nou zambet pe fata. Practic, subvirarea este eliminata, desi masina a fost conceputa la baza cu tractiunea fata in minte.

 

Arhitectura usilor cu deschidere dubla in spate iti poate crea o mica problema in materie de vizibilitate, acestea unindu-se undeva pe directia mijlocului oglinzii retrovizoare. Este poate singura problema a masinii, pentru ca directia directa si motorul responsiv o fac o masina de incredere care te inspira sa te angajezi intr-un trafic aglomerat.

 

ADN-ul pentru care MINI este recunoscut se regaseste din plin si in cazul lui Clubman. Revenind la modul Sport, senzatiile sunt amplificate de evacuarea care pufneste atunci cand retrogradezi din padelele minuscule amplasate in spatele volanului. Spiritul unui Cooper S a fost oarecum rafinat iar de acest lucru te vei bucura din plin in cazul drumurilor din oras sau pe autostrada. Suspensia de inspiratie BMW face ca, la nivel de confort si servilism, Clubman sa se comporte in spiritul segmentului din care face parte.

 DSC_0242

Redesenarea completa de care a avut parte Clubman inseamna ca acest model a devenit mai versatil si mai practic in lumea reala. Cresterea in dimensiuni se simte cel mai bine la interior, dar si in felul in care se conduce masina. Sunt si cateva minusuri la capitolul acceleratie insa Clubman pastreaza suficient de mult din spiritul MINI pentru a continua sa atraga oamenii care au alte nevoi, mai mari decat un coupe.

 

Din cele mai multe puncte de vedere, Clubman isi indeplineste scopul, indreptandu-se catre familii, fara a-si pierde din spiritul de distractie si placut la condus.

 

Personal, desi nu ma asteptam, Clubman si-a facut loc in inima mea fara sa-mi dau seama. Producatorul a mers in varful degetelor si a mentinut o gramada din lucrurile care fac un MINI sa fie MINI, inclusiv unele lucruri mai ciudatele, precum usile cu deschidere dubla din spate (pe care trebuie sa le deschizi/inchizi in secventa corecta – dreapta intai, apoi stanga si invers) dar i-au conferit masinii un nivel calitativ extraordinar si un spatiu demn de o masina de familie mai altfel.

 

Chiar daca pretul versiunii testate de noi este foarte mare, in versiunea de baza MINI Clubman merita luat in calcul pentru ca vine cu multe dotari in standard care in cazul concurentilor sunt extra. Asadar, daca te impaci cu felul in care arata si iti doresti putin din nebunia MINI, cautand sa te abati de la drumul batatorit al altora, Clubman merita sa-l analizezi mai bine!

 

 

Drive-test BMW X1 20i 2.0 192CP 4×2 Aut

Cu totii stim istoria modelelor 4×4. Au fost mari, cu rude prin zona agriculturii, greoaie, masive si fantastice in afara drumurilor asfaltate dar nu la fel de potrivite pe acestea. Timpurile s-au schimbat si lucrurile nu mai stau la fel. In prezent, balanta inclina in partea opusa, iar modelele 4×4 au devenit extrem de populare. In primul rand datorita designului exterior robust, a calitatii ridicate a interiorului si a pozitiei relativ inalte de condus. Toate acestea au condus la crearea unor modele cu tractiune integrala orientate spre lux, devenind in acelasi timp mult mai placute la condus.

 

Acestea vin in diferite forme si marimi, iar BMW X1 este unul dintre cele mai mici SUV-uri. La fel ca rivalii sai, Audi Q3 si Mercedes-Benz GLA, modelul bavarez combina toate caracteristicile care fac SUV-urile mari atat de dezirabile cu dimensiunile compacte care se pliaza mult mai bine pentru mersul in oras, fiind mai manevrabil.

 

Pentru testul nostru de astazi am ales noul BMW X1. Nu va lasati pacaliti de designul „a, il stiu, l-am mai vazut”, pentru ca noul X1 reprezinta probabil cel mai vast remake al unui model BMW din istoria sa. Si probabil, in ochii puristilor, unul dintre cele mai controversate. Iata de ce.

 IMG_0248

De multi ani incoace, BMW este definita sportivitatii, dar fostul CEO Norbert Reithofer, acum promovat pe o functie mai inalta, are ca target reconfigurarea marcii pentru a o asterne pe drumul sau spre viitor. Iar rezultatele nu au intarziat sa apara: motoare cu capacitati reduse, modele cu tractiune fata, brandul „i”, si acum noul X1. Acesta reprezinta o adevarata piatra de temelie, fiind primul model cu tractiune fata care va fi livrat si in SUA.

 

Odata cu noul model, BMW a decis ca X1 sa primeasca tractiune fata, aspect ce cu siguranta nu va mentine flacara aprinsa celor fideli marcii. Noul BMW X1 imparte structura de baza cu noul MINI Clubman (si, cu siguranta, viitoare generatie de MINI Countryman) dar si cu MPV-ul Seria 2 Active Tourer.

 

Din mai multe puncte de vedere, aceasta schimbare dramatica are sens. In primul rand, reduce costurile de productie, lucru cu care sa ne intelegem, este aur pentru orice producator. Trecerea de la un model construit pe o platforma cu tractiune spate, cu un motor montat longitudinal, la unul cu tractiune fata si motor montat lateral, face ca spatiul interior sa creasca, aspect cheie pentru SUV-urile compacte.

 

BMW a dat ascultare cerintelor primite de la potentialii clienti, respectiv spatiu interior mai mare, o pozitie mai inalta la volan si, poate cel mai important, ca noul lor SUV compact sa arate ca un SUV adevarat. Nu se poate ca vecinul sa-ti spuna “ce break frumos ti-ai luat”. Astfel, noul X1 a fost complet regandit. Are un ampatament mai mic, este mai inalt si arata mai bine ca niciodata. Ca un mini X5. Si la exterior si la interior.

 

Interiorul s-a dovedit oarecum o surpriza placuta pentru mine, desi personal mi-as dori unele schimbari mai vizibile. Nu prea are ce sa nu-ti placa la noul X1. Materialele sunt calitative si totul este asternut intuitiv. Instrumentarul de bord este usor lizibil si daca alegi optiunea de head-up display, nici nu mai esti nevoit sa iti iei privirea de la drum, toate informatiile necesare fiind proiectate pe parbriz intr-o maniera clara.

 IMG_0286

Sistemul iDrive a ramas la fel de intuitiv in utilizare insa, desi ecranul este pozitionat optim, nu acelasi lucru il pot spune despre controler, care te determina sa-ti duci putin in spate mana, de-a lungul cotierei.

 

Cateva trucuri la interior ale celor de la BMW au facut ca X1 sa fie mai spatios ca niciodata. Noul model are un spatiu interior mai mare decat cel al lui Q3, lucrurile stand la fel si in cazul bagajelor. Intr-o comparatie alaturi de Q3 si GLA, X1 este cel mai spatios. Este, daca vreti, ca o casa verde cu geamuri mari si plafon panoramic, noul model simtindu-se astfel mult mai aerisit si luminos. La exterior, noul X1 arata foarte bine, fiind nervos si aspectuos in acelasi timp, gratie blocurilor optice cu lumini LED si grilei frontale cu nari cromate. Bineinteles, si pachetul M de design ajuta la amplificarea acestui sentiment, la fel cum se intampla si la interior.

 

Am apreciat din plin scaunele fata ale lui X1, care pur si simplu mi se par a fi produse de un centru de design, nu de un constructor auto. Singurele reprosuri la interior ar fi faptul ca usile mi se par putin cam aproape de zona coatelor care se sprijina si, bineinteles, levierul cutiei de viteze automate care are un design din cu totul alt film. Unul horror!

 

In spate lucrurile stau bine, cei doi pasageri avand suficient spatiu pentru picioare, cap si umeri. Nu acelasi lucru se poate spune si pentru al treilea, cel din mijloc, care are parte de un sezut mai tare, dar acest lucru se intampla la orice model din segmentul acesta.

 

Indreptandu-ne atentia si la partea tehnica, constatam faptul ca noul motor turbo cu patru cilindri utilizat pe modelele MINI si-a gasit loc si sub capota noului X1. Acesta are o capacitate de 1998 cmc, dezvolta 192 cp la 5.000 rpm si un cuplu maxim de 280 Nm la 1.250 rpm. Alaturi de cutia automata in opt trepte si masa de 1.560 kg, aceasta configuratie a lui X1 ii ofera un caracter decent, care la nevoie poate fi imbunatatit prin trecerea in modul Sport prin simpla apasare a unui buton de pe consola centrala.

 

In versiunea cu tractiune fata, noul X1 atinge prima suta de kilometri in 7,7 secunde in timp ce viteza maxima este de 225 km/h. Din punct de vedere dinamic, un model cu o asemenea garda la sol nu este renumit pentru abilitatile sale de a aborda in viteza virajele, insa X1 se comporta uimitor in astfel de cazuri, chiar si cu tractiunea fata! Desi in cazul masinilor moderne pierzi o parte din feeling atunci cand vorbim despre directie, totusi actiunea acesteia este rapida si directa, iar botul masinii se inscrie frumos pe viraj.

 IMG_0258

Si din punct de vedere al aderentei lucrurile stau foarte bine, jantele M punandu-si amprenta si in acest caz si permitandu-i lui X1 sa abordeze virajele de viteza cam la fel ca un hot-hatch. Si credeti-ma, nu exagerez deloc! La aceasta senzatie contribuie din plin si amortizoarele, care sunt extrem de maleabile si reduc la maxim ruliul care poate aparea.

 

Despre abilitatile off-road m-ati mai putea intreba iar eu v-as raspunde: ce-i cu ele? Am avut la dispozitie un model cu tractiune fata, cu o garda putin mai inalta, astfel ca probabil noul X1 in aceasta configuratie, cu pachet de design M, s-ar descurca onorabil pe un drum cu putin noroi.

 

Din punct de vedere al sigurantei, X1 este un model de 5 stele in viziunea celor de la EuroNCAP, pasagerii dispunand de airbag-uri frontale, laterale si tip cortina. Ajutorul din partea masinii se simte prin intermediul senzorilor de parcare fata spate, a camerei de mers inapoi, a sistemului de avertizare in caz de parasire a benzii de circulatie, de avertizare in caz de impact frontal sau cu pietoni, dar si a asistentului pentru faza lunga automata sau parcare automata.

 

Intr-o comparatie intre cele doua generatii ale lui X1, cred ca prima ar castiga la un finish la fotografie. Doar in cazurile in care o conduci intr-un mod entuziast. In rest, actuala, e la fel de atractiva, mai putin atunci cand botul incepe sa subvireze, lucru care nu se intampla la predecesorul sau. Insa, repet, acest lucru se intampla doar atunci cand vrei sa atingi limitele masinii si cu siguranta in aceasta configuratie nu o vei face prea des. Cred ca majoritatea posesorilor de X1 isi vor petrece timpul in oras sau pe drumuri asfaltate si, ocazional, pe drumuri de tara, sarcini cu care noul model nu are nicio problema.

 

Este evident faptul ca BMW a ales o noua cale pentru X1 in comparatie cu rivalii sai iar fanii marcii, ironic, ar trebui sa ia in calcul si modelul Contryman produs de MINI daca regreta cu adevarat noua directie.

 

Personal consider ca X1 a fost imbunatatit foarte mult in materie de calitate a interiorului, practicabilitate, rafinament si de ce nu, dinamica. Este mai luxos, mai calitativ, mai mare si mai bun. Este masina de batut in segmentul SUV-urilor compacte!

 

Mai cred ca noul X1 este mai docil decat generatia anterioara, mai confortabil, silentios si, chiar daca isi intrerupe oarecum istoria, se va vinde mai bine. Iar acesta este un aspect cu care puristii vor trebui sa se multumeasca!

Drive-test Dacia Logan MCV – 1.5 dCi – Easy-R

Dacia – un brand românesc, cu rădăcini franțuzești, miez autohton și viitor măreț

 

Încă de la începuturile sale în 1966, DACIA a apelat la ajutor franțuzesc pentru a reduce timpul între proiectare și lansare. Drept consecință, în 1968, pe porțile uzinei iese modelul Dacia 1100 – un model sub licență Renault R8. Primul șofer de Dacia a fost însuși Nicolae Ceaușescu – care specific stilului românesc nu a cumpărat-o ci a primit-o cadou. Și uite așa, cei 46 de cai putere marchează începutul unui lung drum către mașina despre care discutăm astăzi.

 

Modele Dacia au stat mereu în zona low-cost a pieței, încercând să ofere calitate decentă la cel mai mic preț. Fiecare iterație a modelelor s-a apropiat din ce în ce mai mult de filosofia asta, aducând inovații tehnice de pe modelele mai scumpe, într-o versiune proprie, pe modelele sale.

 

A urmat Dacia 1300, primita cu căldură de români pentru designul modern și motorul mai puternic. Dacia 1300 a avut o viața lungă și o avalanșă de versiuni – lux, break, ambulanță, fără scaune în spate, pick-up…a existat și o versiune SuperLUX disponibilă doar membrilor PCR. Cat de tare e asta! Ca la Ferrari – modelul este disponibil pentru a fi cumpărat doar de un grup exclusivist. Sunt sigur că mulți oameni au devenit membri de partid doar ca să își poată cumpăra o Dacia 1300 SuperLUX. Modelul venea cu o serie de dotări dezirabile, precum: radio din fabrică, scaune supraînălțate, oglinzi retrovizoare exterioare, oglindă cu poziție zi/noapte, parasolar pasager cu oglindă etc. Mai mult, era disponibilă inclusiv în versiune neagră. Epic.

IMG_0222

1979 a văzut lansarea legendarului 1310 – o Dacie care încă își găsește locul în garajul bunicului meu. Modelul venea cu o nouă grilă frontală, blocuri optice dreptunghiulare in fata si lampi de dimensiuni mai mari in partea din spate. De asemenea barele de protectie au fost modificate, insipirandu-se de la noua generatie a lui Renault 12, introdusa in 1975. Constructorul roman a efectuat o serie de imbunatatiri si la interiorul noului model 1310, prin implementarea plansei de bord redesenate si a noului volan. Devenind mașina vedetă a flotei Dacia, a primit numeroase îmbunătățiri de-a lungul timpului.

 

În 1985 Dacia a produs Lăstun – un model de oraș considerat un eșec al companiei, vânzările fiind decimate de problemele privind calitatea și prețul ridicat. A urmat Dacia 2000, un nou model exclusivist disponibil doar elitei partidului comunist. Acest model a venit cu geamuri electrice, scrumieră iluminată și regulator de viteză.

 

În 1995 Dacia lansează primul model 100% românesc. Fără aditivi, fără prezervative, fără coloranți. Gata cu franțuzismele. Vă prezint Dacia Nova. Din păcate, pentru că proiectarea a durat 10 ani, modelul avea un aspect învechit și a primit mai multe critici. Anul 2000 a venit cu o îmbunătățire – vezi Dacia Supernova – primul autoturism construit de Dacia care venea echipat cu aer condiționat și jante de aliaj. Motorul a fost înlocuit cu unul produs de Renault. Observați cum brandul se reapropie de originile franțuzești. Modelul a fost înlocuit în 2003 de Solenza, iar în 2004 s-a lansat marele Logan.

 

Cu fiecare îmbunătățire Dacia a adăugat opțiuni și tehnologie existentă pe modelele concurente mai vechi (dar, mai scumpe). Ușor ușor, Loganul a căpătat servodirecție, geamuri electrice, navigație, cruise-control, un ambreiaj decent, daylight-uri. Seria de inovații tehnologice a ajuns într-un final (cam ca articolul de față) la cutia de viteze automată.

IMG_0241

Cutie automată, robotizată, hidramată sau ce puii mei?

 

Dacia a adăugat în lista de opționale o cutie de viteze care elimină pedala de ambreiaj, pentru suma de 500 de euro. Știu cel puțin o persoană care urăște pedala de ambreiaj și ar plăti să o vadă torturată. Cutia de viteze schimbă singură, deci este automată, nu? Da. Doar că majoritatea cutiilor de viteze folosesc un sistem complicat pentru a asigura o schimbare rapidă a rapoartelor. Cutia de viteze EasyR este robotizată, ceea ce înseamnă că e mai aproape de o cutie manuală decât de o automată. Practic mecanica cutiei este la fel ca la cea manuală, doar că există un roboțel care acționează ambreiajul, un roboțel care selectează viteza și un roboțel care urlă la primii doi să își facă treaba în succesiunea corespunzătoare.

 

De ce nu face toată lumea așa atunci, dacă e mai ieftin? Pentru că ieftin vine cu un preț – durata schimbării unei trepte. Fiecare treaptă se schimbă în 1-1,5 secunde. Cel puțin așa pare. Dacă mergi liniștit prin oraș e posibil să nu observi delay-ul. Doar în momentele în care accelerezi mai puternic, datorită timpului măricel în care cutia își face treaba, experimentezi un gol de putere, un moment în care mașina pare vlăguită. Dacă ai fi avut treaba să mesteci în cutie sau să calci pedale, probabil că nu ai fi observat golul ăsta. Dar pentru că nu faci nimic anume, este foarte evident. Vreau să accentuez: este acceptabil pentru o cutie care nu se vrea sportivă, mai ales că nu tuturor le trebuie o cutie sportivă. În niciun caz celui care a cumpărat un Logan MCV de 90 de cai. E adevărat că pot fi momente în care te poate stresa problema asta. De exemplu, dacă vrei să te comporți ca un Bucureștean adevărat și vrei să schimbi banda tăind fața cuiva, dacă nimerești să calci accelerația când mașina tocmai schimba într-o treaptă superioară se va întâmpla următoare succesiune de evenimente: 1. Calci accelerația și virezi de volan. Accelerația nu răspunde pentru că roboțelul cel deștept a stabilit că pedala trebuie să aștepte să se finalizeze schimbarea de treaptă 2. Pentru că ai virat de volan, mașina a început să intre în bandă dar nu suficient de repede, iar mașina căreia i-ai tăiat fața se îndreaptă vertiginos către tine 3. Indiferent la decizile mașinii, calci mai tare accelerația sperând că poate când se va termina de schimbat viteza, vei putea compensa la timp 4. Se termină de schimbat viteza. Creierașul mașinii se întoarce cu fața spre șofer și observă că are pedala de accelerație apăsată adânc. Zice : „Aoleo! Aoleo! Ăsta vrea putere! Putere…multă putere…nu avem disponibilă…trebuie să retrogradăm o treaptă!” 5. Începe o nouă schimbare de treaptă, de data aceasta în jos, care omoară din nou accelerația 6. Șoferul căruia i-ai tăiat fața se infige cu mâna în claxon și începe să îți plouă cu înjurături, pe care să fim sinceri, le meriți.

IMG_0215

Ok. Acum e momentul în care unii din voi zic „Tipic românesc. Ce să aștepți de la o marcă care folosește ca logo un desfăcător de bere” Dar tot ce am demonstrat e că dacă te comporți ca un babuin în trafic, cutia asta de viteze nu e pentru tine. Probabil că nici permisul de conducere nu e pentru tine. Dar cum rămâne cu lumea civilizată? Pentru voi e o opțiune ieftină care te scapă de multe bătăi de cap. E extrem de relaxant și te face să ajungi seara acasă cu colțurile gurii un pic mai aproape de urechi. Și e 500 de euro!

 

Cutia preferă economia. Economia și turațiile mici. Pe bune, primul lucru la care m-am gândit e că au înghesuit un taximetrist sub podea care schimbă vitezele. Pe la 50 kmph mașina este în treapta a 5a (din șase). Turațiile mici fac mașina să tremure puțin, e adevărat, dar cu privire la economie…chiar funcționează. Am mers vreo 100 de km în oraș și vreo 600 pe autostradă la…o viteză ușor peste viteza legală în majoritatea timpului și…6l/100km. Sunt impresionat.

 

Concluzionez spunând că EasyR face banii. Este probabil cea mai ieftină cutie de viteze automată de pe piață. În consecință nu este cea mai bună, dar își îndeplinește cu brio datoria. Schimbările sunt line (lente, dar line), turația se sincronizează bine, creierașul electronic nu este ușor de surprins. Cu toate acestea nu este pentru oricine. Dacă activitatea ta presupune multe drumuri în oraș, în aglomerație, TREBUIE să bifezi opțiunea asta. Altfel, mai bine rămâi la manuală. În altă ordine de idei, acum așteptăm cu sufletul la gură Dacia Logan EasyHybrid.

 

P.S: Voiam să vă vorbesc un pic și despre mașină. Am fost cu mașina asta în Vama Veche și am dormit în portbagaj. Da….știu…nu mă judecați. Aș spune că nu e un hotel de 5 stele, dar este suficient de lung cât să poți sta cu ușa închisă fără să strângi din picioare (1,75m înălțime). Podeaua e cam dură, dar cel mai greu de suportat este faptul că banchetele nu se rabatează complet plat. Rămân la un unghi de vreo 30 de grade, ceea ce transformă dormitul într-o luptă pentru a găsi locul unde și corpul tău se frânge în mod natural. Plus că tabla se încălzește foarte repede în soarele dimineții. Deci, Dacia, atenție la condițiile de cazare că vă fac review negativ pe booking.com.

 

Drive-test Ford Mondeo Vignale Hybrid

Oamenii sunt diferiti, gusturile lor si mai mult, iar cand vorbim despre masini….limita este cerul. Cei de la Ford vad o oportunitate in aceasta diversitate. Iata despre ce e vorba.

 

Masinile reprezinta de ceva timp o parte importanta din viata noastra iar lumea aceasta este plina de modele diferite. Unele sunt mici si ieftine, altele mari si scumpe. Apoi gusturile devin mai complexe. Sunt unii care vor o masina nici prea mare, nici prea mica, nici prea ieftina nici (prea) scumpa. Mai exact vor o masina buna dar nu vor sa iasa in evidenta prea mult.

 

Cam acesta este targetul celor de la Ford. Intorcandu-ne putin in timp, cam pe la 1948, ceva similar isi propusese si Alfredo Vignale, desi la acea vreme clientii isi doreau masini speciale si sclipitoare. In acel an s-au pus bazele companiei Carozzeria Alfredo Vignale, care a inceput sa produca sasiuri unicat pentru Fiat, si mai tarziu pentru Alfa Romeo, Lancia, Ferrari sau Maserati.

 IMG_0155

In 1969, cand era producatorilor de sasiuri, asa cum erau acestia denumiti, s-a incheiat, Alfredo si-a vandut firma unei companii extrem de faimoase la acel timp, De Tomaso. Noua firma avea sa produca prototipuri, masini de curse, modele pentru Formula 1 dar si cateva masini sportive care s-au vandut sub numele De Tomaso. Aceasta noua firma includea si pe cei de la Carrozzeria Ghia, companie care, alaturi de Carrozzeria Alfredo Vignale, a fost cumparata in 1973 de catre cei de la Ford. De Tomaso a fost vanduta rapid celor de la Maserati, Ford fiind interesat mai mult de brandul Ghia, faimos in acele timpuri in Europa. Ani la rand dupa aceasta achizitie, cele mai echipate modele Ford au purtat denumirea de Ghia, in timp ce Vignale a fost uitat….pana in anul 1993 cand, cei de la Aston Martin (companie detinuta de Ford) au prezentat modelul Langoda Vignale la Salonul Auto de la Geneva.

 

In septembrie 2013, Ford a decis sa reinvie brandul Vignale si sa ofere mai mult, acest lucru insemnand totodata sfarsitul pentru modelele Ghia. Vignale inseamna mai mult decat un nivel de dotare superior. Ford subliniaza ca isi doreste sa urmeze modelul celor de la Apple, care presupune atasarea clientilor de brand, aspect care a condus la deschiderea unor dealership-uri Vignale. Acestea vor oferi cele mai bune modele Ford cu cele mai bune echipamente, urmand sa fie amenajate Lounge-uri Vignale, unde clienti vor primi privilegii suplimentare.

 

Primul model Vignale este noul Mondeo, pe care Ford il produce in Spania, la Valencia, acolo unde muncitorii, cu calificare speciala, efectueaza suplimentar 100 de teste dupa producerea masiinii inainte ca aceasta sa paraseasca fabrica.

 

Mondeo Vignale se remarca la exterior prin nuantele speciale de culoare denumite Vignale. Grila frontala are un design hexagonal si este finisata intr-o nuanta inchisa si mata, marginea fiind din aluminiu. Bara de protectie fata si suprafetele portierelor au primit mai multe ornamente cromate, iar jantele sunt de 18 inci si au un design special Vignale.

 IMG_0201

Mondeo standard este oricum o masina aspectuoasa, dar Vignale o depaseste desi schimbarile nu sunt usor observabile pentru un ochi neantrenat. Cred ca exact asta si-au si dorit cei de la Ford. Sa cumperi un Vignale este ca un tratament premium la un salon spa, fara sa capeti si imaginea polarizanta a unui Mercedes-Benz, BMW sau Audi. Pe langa toatea astea, numele modelului a fost „sters” de la exterior, in timp ce badge-uri cu Vignale au fost adaugate astfel incat vecinul de trafic sa-si dea seama ca nu se afla langa un Mondeo standard.

 

Ajuns in interior, simturile ti se ascut instant dupa ce te asezi pe fabuloasele scaune Multi Contour. Acestea ofera reglaje pe 10 directii si folosesc 11 perne ascunse pentru a oferi un masaj relaxant celor din fata, pe toata lungimea spatarului dar si a sezutului, avand rolul de a relaxa musculatura. Privirea iti este atrasa de atentia la detalii, de designul si calitatea materialelor din piele care abunda inclusiv pe bord, de scaunele reglabil electric, ventilate si incalzite, de sistemul audio cu 12 incinte de la Sony sau de sistemul de infotaiment SYNC2. Practic, dupa ce arunci o privire peste sistemele de siguranta, care mentin banda sau franeaza automat in cazul unui accident iminent, sau farurile adaptive full LED, realizezi ca un Ford Mondeo Vignale are mai multe dotari decat un stormtrooper din Star Wars. Pur si simplu masina este burdusita de tehnologie cu ajutorul careia viata cred ca va deveni din ce in ce mai putin stresanta, iar aici ma refer bineinteles la potrivirea la milimetru pe care o face Mondeo atunci cand parcheaza automat masina lateral sau cu spatele. Este relaxant!

 

Sub capota lui Mondeo Vignale Hybrid se gaseste un sistem hibrid aflat la a treia generatie in curtea lui Ford. Acesta are la bază un motor pe benzina, de 2.0 litri, care dezvolta 140 CP si care functioneaza in ciclul Atkinson, cu compresie redusa. Alaturi de acesta sunt integrate două motoare electrice, unul cu rol de generator si altul cu rol de a ajuta propulsia.

 

Cel din urma are o putere de 120 CP, iar energia electrica recuperata in timpul franarii sau decelerarilor este stocata intr-un acumulator litiu-ion cu o capacitate de 1,4 kWh. Puterea totala a sistemului de propulsie este de 187 CP, iar cutia de viteze este de tip CVT, optimizata pentru propulsia electrica. Sistemul permite deplasarea in modul electric pana la o viteza de 135 km/h, dar este greu sa accelerezi pur electric pana la aceasta viteza, autonomia maxima fiind limitata la doar cativa kilometri. Insa, atunci cand ajungi sa cunosti foarte bine sistemul, este posibila atingerea unor valori de consum record pentru acest segment.

 

Fara sa fim atenti foarte mult la felul in care apasam pedala de acceleratie, am fost placut surprinsi de faptul ca, in oras, consumul s-a stabilizat in jurul a 6,5 % si sunt convins ca daca te-ai focusa putin mai mult, ar putea scadea chiar si cu 2 litri. In afara, in regim de autostrada, ne-am apropiat la 1 litru de cifra oferita de producator, respectiv 5%.

 IMG_0194

Principala critica, la fel ca in cazul oricarei masini testata in configuratie asemanatoare, se indreapta catre cutia de viteze tip CVT care este lenta si face ca motorul sa se tureze intr-un fel pe care cu greul il poti intelege. Sincer, nu stiu de ce constructorii auto recurg la aceasta solutie, pentru ca aproape sigur nu are vreun fan.

 

Din punct de vedere dinamic, Mondeo Vignale Hybrid se achita cu brio de sarcini, luand in calcul si cele 1.579 kg ale masei sale. Sprintul pana la 100 km/h se realizeaza in 9,2 secunde, in timp ce viteza maxima este de 187 km/h. Tinuta de drum este una dinamica, in ciuda greutatii suplimentare generata de bateriile de sub bancheta spate. Bineinteles, nu poti avea pretentii de hot-hatch, insa Mondeo Vignale Hybrid iti inspira un sentiment de siguranta gratie unei setari inteligente a amortizoarelor, care au un echilibru foarte bun intre capitolele dinamica si confort.

 

Vorbind despre siguranta, noul Mondeo este unul dintre laureatii sesiunilor de teste EuroNCAP, unde a obtinut toate cele cinci stele, chiar daca standardele de testare s-au inasprit. Astfel, la protectia pasagerilor adulti, Mondeo a obtinut 86% din punctele disponibile, 82% la protectia copiilor si 66% la cea a pietonilor. Sistemele de siguranta active au fost notate cu 66%, in timp ce o atentie sportia a fost acordata si pasagerilor spate. Acestia au la dispozitie un sistem de centuri de siguranta cu airbag. Acesta mareste suprafata de decelerare, limitand efectele unui impact frontal asupra pasagerului. In afara de Mondeo, acest sistem mai este prezent la Mercedes-Benz si Lexus.

 

Dupa trei zile in compania lui Ford Mondeo Vignale Hybrid cred ca aceasta masina se adreseaza clientilor care isi doresc un model bine echipat dar care sa nu coste o avere. Mai important mi se pare faptul ca doar cunoscatorii vor recunoaste atuurile unui Vignale, facandu-i sa se simpta membri ai unui club oarecum exclusivist de iubitori ai acestei marci. Si mai cred ca, daca Alfredo Vignale ar mai trai s-o vada, cu siguranta ar fi satisfacut!

 

Daca Vignale va avea sau nu puterea sa castige o parte din snobii ahtiati dupa alte logo-uri pe capota ramane de vazut. Inclusiv cei de la Ford afirma ca nu se asteapta sa fure imediat din clientii Mercedes-Benz sa zicem. Poate ca Vignale reprezinta o buna modalitate de feri actualii clienti Ford sa evolueze la rivalii germani. Vom vedea.