Englezii il numesc stupid box. Dar noi stim ca nu e asa. Televizorul este cel mai important lucru din viata noastra. El poate sa inlocuiasca o dadaca, sa ne tina in fata lui de revelion, sa ne convinga ca Iliescu e un erou si sa ne arate ca toti romanii au talent si stiu sa danseze. Toti. Absolut Toti.
Pentru mine, televizorul foloseste la trei lucruri. Sa o vad pe Cheryl Cole pe VH1, sa ma uit de doua ori pe saptamana la un film pe HBO dar mai ales sa urmaresc turnee de tenis, snooker si curse de masini. Live. Iar pe noi ne intereseaza aceasta a treia intrebuintare.
Stiu ca acum exista internetul care face ce face si televizorul si in plus face asta in ritmul si la ora la care vrei tu. Dar pentru ca sunt nascut pe vremea lui ceasca, inca ma mandresc cu apucaturi arhaice. Cu ce nu ma mandresc este ca nu sunt in stare sa invat din greselile altora decat daca vad cu ochii mei. Povestile si sfaturile nu sunt suficiente. Stiti foarte bine ca e asa. Si televizorul ne da mura-n gura ca la prosti iar noi nu trebuie sa facem nimic. Decat sa-i inghitim murele ca pe niste adevaruri absolute.
Dar totusi, ce am invatat eu de la televizor, urmarind live diverse sporturi? Ca atata timp cat exista sanse matematice, nu ai voie sa renunti. Universul chiar conspira pentru tine. Mi-a aratat Raikkonen in 2007, mi-a arat si John Higgins intr-o finala recenta de snooker si multi altii.
Am mai invatat ca poti sa-l invingi pe numarul unu mondial si daca esti al 200-lea in ierarhia mondiala. Poate ca unii va aduceti aminte de un tenismen Gustavo Kuerten. Am mai invatat ca cea mai mare arma a unei echipe sau a unui concurent este atunci cand risca si nu are nimic de pierdut. Mai mult, chiar daca esti accidentat, ranit sau in dezavantaj clar tehnic, poti sa castigi. Ati vazut finala mica a nationalei de handbal feminin de la europene! Cu tot publicul huiduind echipa noastra.
Nu in ultimul rand, daca perseverezi, pana la urma tot va veni si momentul tau. Cineva se va retrage, altcineva nu va fi in forma, altii vor fi descalificati si asa vei ajunge in fata. Si nu e o rusine ca nu i-ai batut in lupta dreapta. Prima regula a victoriei este sa fii prezent la start.
Bun, dar de ce ridic eu in slavi televizorul si spun ca el ne invata toate lucrurile astea? Cand ar trebui sa le avem in sange. Sa le invatam de mici, la scoala, acasa, sa fim invatati ca o victorie obtinuta prin faulturi e mai rusinoasa decat o infrangere in urma unei lupte “pe viata si pe moarte”. Ridic in slavi televizorul pentru ca noi nu mai citim carti. Nu mai facem sport decat daca e la moda. Si atunci de fapt doar ne cumparam echipamentul. La televizor mai poti sa vezi competitii adevarate. Acelea din sporturi practicate cu darurire, cu profesionalism. Sustinute de sponsori, de universitati, de federatii. La televizor le vezi! Sau daca te duci direct la locul faptei, e adevarat.
Eu stiu doar atat: cand am inceput sa concurez in cursele de masini, tot ce stiam era ce am invatat pe Dacia bunicilor, ce am vazut cu ochii mei la cateva raliuri si ce am vazut la televizor. Asa ca eu zic “long live the live TV!”. Iar victoria lui Tarquini de duminica a fost inca o lectie pe care nu as fi vrut sa o ratez. Sau sa o citesc in articole. Ati vazut-o? ok. Accept si daca a fost pe ecranul laptopului.
