Category Archives: Fumurile lui Mitraşcă

Bloguri, Fumurile lui Mitraşcă

Invata, nu o sa-ti foloseasca la nimic!

4 Comments

Una din lozincile pe care le aud foarte des este “pe mine nu ma intereseaza rezultatul. Am venit sa invat. Sa acumulez experienta”. Minunat. Sa inveti este un scop laudabil. Daca iti justifici insa in felul asta rezultatul mediocru, ai o problema.  

 

Unul din lucrurile care nu imi plac deloc in viata asta este incremenirea in proiect. Suferim de aceasta boala foarte multi dintre noi. Absolvim trei facultati, cursuri peste cursuri, ne apucam sa invatam limbi straine, facem orice numai sa incepem sa lucram de adevaratea nu facem. Toate in ideea ca intr-o zi vom ajunge unde ne dorim. Mari specialisti cu notorietate, invitati la seminarii, cultivati si cu o multime de diplome pe peretele cabinetului personal. Ixulescu & Asociatii. Cabinet de consultanta. Whatever. 

Lucrurile nu stau foarte diferit in motorsport. Astia tineri invata, aia mai in varsta se multumesc sa-i tapeasca pe astia mici iar cei aflati la mijloc nu se pot hotari. Daca sa mai continue sau sa se opreasca. Oricum prea putini sunt cei care fac motorsport la nivelul la care isi doresc.  Problema mea este cu cei care tot o tin una si buna ca ei invata, ca e important sa adune kilometri.

 

Fratilor, in cursele la care participam noi nu e vorba doar despre cine stie sa franeze cu stangul sau viseaza trasele divine ale lui Puiu Rusu.  Si cu atat mai putin cati cai are masina, ce cauciucuri ai sau daca ai venit cu masina pe platforma sau pe roti. E vorba de o gramada de lucruri pe care trebuie sa le potrivesti.  Unul din ele este odihna. Altul este cel legat de recunoasteri. Altul este gestionarea nervilor, a pornirilor sa tot scazi secunde chiar daca nu mai e de unde. Dar cel mai important lucru e sa participi. Si sa accepti ca esti acolo pentru ca vrei sa concurezi. Ca nu ai tot ce ai vrea, e o tehnicalitate. Lupta-te cu ceilalti cu ce ai.

 

E mai putin important ca nu ai gume, nu ai mecanici, ca motorul intrerupe, ca nu ai pus aditivi in ulei. Important este sa scoti cat mai mult din situatia in care esti. Smecherii iti vor spune intotdeauna ca ei nu s-ar prezenta cu o masina neverificata ca a ta, cu gume ca ale tale. Iar tu, ori spui ca nu te intereseaza rezultatul si ca mergi sa acumulezi experienta, ori astepti la nesfarsit sa iti tot pregatesti masina, bugetul, mecanicii si setarile. Nu dragule, lasa-i pe smecherii atotstiutori in treaba lor si tu du-te pe drumul tau. Ai vrut sa pilotezi? Asta fa. Nu gasi scuze pentru care nu esti la maximum potentialului tau. Asuma-ti rezultatul si nu te mai tot alinta ca tu inca inveti. Toata lumea invata.

 

Din ecuatia masina-gume-mecanici-sponsori-putere-setari-probleme pe care le duci cu tine-recunoasteri-trase-mers la siguranta-viziune-bani-etc tu ai rezolvat un loc 17. Asta e. Ai facut mai mult decat altul cu masina perfect pregatita care nu s-a sinchisit sa ajunga la cursa pentru ca nu i-a ajuns suspensia cea noua. Concurezi pentru ca asta ti-ai dorit. Nu concurezi pentru ca sa acumulezi experienta sau sa inveti. Lasa textele. Chestia cu invatatul o accept doar de la Radu David. Sau de la cei care au clar o viziune, un viitor. Toti ceilalti suntem in motorsport pentru am visat lucrul asta.  Nu ca sa fim mai buni ca Titi Aur.

 

Asadar, se poate sa nu mai tot invatam ci sa ne bucuram de lucrurile care ne dau satisfactie chiar daca nu le facem la modul cel mai profesionist cu putinta? Se poate. E, atat am vrut sa zic.     

Fumurile lui Mitraşcă

Ce semnezi aia esti

1 Comment

In primul rand se vede treaba ca cei mai multi dintre concurentii de la coasta sunt vai de capul lor. Pentru ca nici macar nu citesc regulamentele. Ne-am trezit la inceputul sezonului cu un regulament schimbat si toti am fost mirati sa vedem ca ordinea in mansele de concurs este inversa ca pana acum. La Campulung, chiar cand ne pregateam de mansele de concurs.

 

 

Mai mult, se dau buletine de schimbare a regulamentului particular si nimeni nu le citeste. Toti stim ca inscrierile se fac de la 16.00 la 19.00. Poate sa ninga, sa ploua, sa se schimbe orarul, noi intre orele astea ajungem la inscriere. Inertia vechilor reguli este in capul nostru mai mare ca la o masina fara frane.

 

 

Booon. Si am ajuns la etapele de la Alba Iulia si s-a trezit Hora ca eleronul fata al monopostului sau e pe post lama de curatat pietroaiele scoase de toti din fata lui. Si s-a cerut schimbarea regulamentului. La presiunea maselor s-a acceptat. Normal ca s-a acceptat, suntem in Romania. Problema nu a fost in regulament ci la organizator care nu a pus cauciucuri destule in virajele cu pricina. E dreptul fiecarui pilot sa mearga pe unde crede ca va scoate un timp mai bun. Si de asemenea e obligatia pilotilor sa se supuna regulamentului. Asa cum e el ,bun sau prost.

 

 

 

Horatiu Ionescu Cristea mi-a explicat foarte clar considerentele pentru care s-a ajuns la noul regulament si sunt de acord cu toate. Imi place foarte mult ideea ca pilotii din coada clasamentului sa aiba sanse mai mari in fata aparitiei ploii decat granzii campionatului. Si asta s-a vazut la Teliu. In plus, masinile din frunte au nevoie mai multa de “ingrijiri” mecanice. Iar pentru spectatori nu mai zic. Dupa primii zece m-as cara si eu acasa in timp ce pilotii cu timp mai slab inca ar concura.

 

 

In acest context a venit Cipri Ciubotaru la mine sa ma intrebe daca sunt de acord cu el in unele privinte pe care vrea sa le puna pe hartie si sa le trimita la FRAS. Si a reusit sa dea o forma foarte elocventa a solicitarilor lui. Interesant este ca am semnat si l-am sustinut chiar daca nu imi doresc schimbarile pe care le cerem.

 

 

Motivul pentru care am semnat a fost exercitiul democratic al propunerilor facute instantelor superioare. Adica m-a motivat mai mult apartenenta la un astfel de demers decat demersul in sine. Pozitia este probabil una la marginea ipocriziei, a duplicitatii insa eu am invatat un lucru. Nu conteaza pe cine sustii, ce sustii atata timp cat esti implicat in a sustine ceva. Decat sa fac parte din grupul mai mare al celor care nu zic nimic mai bine sa fiu unul din cei putini care spun ceva. Chiar daca ce sustin nu ma avantajeaza.

 

 

Dar nu sunt eu cam fraier sa propun sa nu se interzica pernele de incalzit atata timp cat eu nu am asa ceva?!  Sa propun sa se porneasca in concurs in ordinea timpilor din calificare si nu invers?!  Acum cand am punctat si eu la general tocmai pentru ca am beneficiat de noul regulament?

 

 

Din pacate, nu cred ca vom primi un raspuns si daca il vom primi va fi unul complet nesatisfacator. Adica nici da nici ba. Tipic FRAS. Adica acea Federatie care dupa sase etape de coasta inca nu a reusit sa publice clasamentele pentru Campionatul National de Viteza in Coasta Dunlop 2011.

Fumurile lui Mitraşcă

Ratacesti fara rost

5 Comments

Una din greselile in care persistam este ca ne dorim posesia lucrurilor care ne plac. Lucram ani si ani ca sa ne cumparam o casa doar ca sa prindem radacini, sa nu mai plecam niciunde, sa ne stabilim acolo. Dar un castel, un palat nu avem cum sa-l cumparam. Si in cel mai bun caz il vizitam in plimbare, civilizat, vorbind in soapta si zambind la alti vizitatori.

 

 

Intr-o zi vine cineva la tine si iti spune “Ma duc in lume. Vreau sa-mi vad castelele, palatele, muntii si oamenii care ma asteapta de atata vreme sa-i cunosc.” Il iei de nebun. Iti spui ca e un vagabond, un ratacit in propria minte. Nu ai cum sa-l crezi pentru ca nimeni nu are atatea posesii. Si cum ar putea sa-l astepte oamenii pe care inca nu i-a cunoscut? Suna bine dar realitatea ii penalizeaza pe poeti, pe visatori. Au apus vremurile romantice in care se scria sub o lumanare, intr-o bojdeuca intr-un sat in care “s-a nascut eternitatea”. Azi nu ai voie sa visezi mai mult de 15 minute. Daca pierzi un email, un telefon, o reducere, un pont, o intalnire, ce te faci? Totusi…

 

 

…cu toate ca ai toate dovezile de partea ta, certitudinile cotidianului nu mai sunt atat de reconfortante cum iti sunt de obicei. Pentru ca o indoiala si-a facut loc in sufletul tau. “Si nebunul asta stie ceva? daca e chiar asa cum spune? Daca in lume il asteapta oameni deosebiti, il asteapta eroi care au facut lucruri inimaginabile si ii vor povesti despre cum au reusit? Daca toate experientele lor il vor imbogatii atat de mult incat nu mai are nevoie de nimic altceva?”

 

 

Interesant este ca nu te gandesti la cei pe care ii va intalni si nici la locurile pe care le va vedea sau le-a vazut. Ci la el. Cum a ajuns atat de usor la ele? Cum de a renuntat la radacini? In mintea ta el e eroul.  Si ca sa te scuture si mai tare iti dai seama ca el fost cel care a venit la compania la care lucrezi tu si i-a convins pe sefii tai sa-l sustina in proiecte la care tu nici nu ai avut curajul sa visezi.

 

 

Pe Ovidiu Jelea l-am intalnit vineri seara, cand ne-a spus despre cum a ajuns el un vagabond cu un aparat de fotografiat si cu o masina veche de 20 ani careia i se spune “legenda”. Ovidiu Jelea ne-a aratat un film despre Claudiu David si ne-a spus ca vor urma si alti eroi pe care ii va filma si ii va arata lumii ca se se bucure cat mai multa lume de povestile lor. Lumea va savura aceste povesti dar eroul tuturor povestilor va ramane Ovidiu. Cel care a reusit sa-si dea examele si sa fie primit in clubul foarte select al unei profesii exclusiviste. Probabil cea mai ravnita profesie din lume. Cea de vagabond.

 

 

Ca sa stii ce ai pierdut cand te-ai facut contabil, profesor, om de marketing sau inginer intra pe vagabond-tv.ro sau borntoexplore.ro. Ne-am ratat, fratilor, e oficial!

Fumurile lui Mitraşcă

Eziti, tragi sau smulgi?

5 Comments

La Teliu ar fi trebuit sa ploua. Asa cum erau toate prognozele si pentru Campulung sau Alba. Dar nu a plouat…pana duminica spre sfarsitul primei manse de concurs. Si haosul s-a produs. Am fost printre norocosii care au apucat sa urce pe uscat. Nu am prins decat ultima portiune uda si aceea inca cu aderenta satisfacatoare. Rezultatul lui Cuzma sau chiar un loc trei la general l-am pierdut pe mana mea insa. Adica am gresit enorm de mult pe prima portiune, acolo unde a fost uscat.

 

Pentru cei care nu stiu, Cuzma este un debutant, cu un Renault Clio, ceva mai potent ca Ibiza mea, care a luat locul patru la general. Va repet, la general! Meritul rezultatului il poarta intr-o masura foarte mare. A fost acolo, a fost pe faza si a taxat balenele.

 

 

A fost a nu stiu cata oara cand mi s-a confirmat o teorie foarte draga mie. Daca perseverezi si te prezinti la toate etapele, la un moment dat planetele se vor alinia. Si vei obtine acel rezultat pe care il visezi. Nu conteaza cat de mult ai indraznit sa visezi. Gandeste-te cam cate sanse as avea eu sa vin pe podium la general cu o masina ca a mea. Zero, in mod normal. E, uite ca nu e asa! Ceea ce am invatat foarte dureros cu cateva ocazii in viata personala s-a intamplat si acum. Sansa a fost acolo insa trebuia sa fac mai mult decat sa stau ca blegul sa-mi pice in brate. Trebuia sa fiu pregatit sa o inhat. Iar eu am fost doar pe jumatate pregatit. Adica am crezut in ea, mi-am pregatit toate lucrurile pentru a fi capabil sa trag lozul cel mare dar nu am avut nervii sa-l smulg. Asa ca in loc sa castig 15 milioane la 6 din 49 am castigat un scuter si o vacanta la mare. Adica am luat ultimul punct la general.

 

 

E bine si asa. In 2009 am visat la un podium la grupa A la o etapa si pana la urma l-am luat. Am luat chiar mai multe. In 2010 am vrut macar un podium la 2 Roti Motrice si l-am luat si pe ala. De doua ori. In 2011 , dupa patru podiumuri la 2 Roti Motrice din sase etape, mi-am dorit sa punctez la general. Si uite ca sansa a fost acolo. Greseala mea a fost ca nu am crezut niciodata ca as putea face o “aroganta” atat de mare incat sa intru adanc in primii zece. Si ezitarea m-a costat.

 

 

Puse in perspectiva, rezultatele de la Teliu sunt excelente. Invatamintele insa sunt mult mai importante. Si inca un lucru. Toata lumea stie in teorie ca  nu trebuie sa renunti niciodata. Dar oare chiar actioneaza asa? Nici vorba. Chiar daca lucrurile nu se leaga si sansele par ca ti-au scapat, esti tu omul care nu renunta? Aminteste-ti ca esti la competitii sa te iei la intrecere in primul rand si pe urma sa castigi. Sambata am renuntat prea usor si nu am mai urcat in a doua mansa pentru ca a plouat. Dar s-a dovedit ca pana la urma s-a uscat si multi au coborat timpii. “Bad, bad Andrei”!

 

 

Nu mi-am dat palme dar nici bine nu m-am simtit. Un sportiv nu face asa. Data viitoare voi urca si pe ploaie. Pentru ca trebuie sa incep sa-mi construiesc sansele ca pe ploaie pe ambele manse sa-i bat pe cei care s-au ferit de ea tot timpul. Cam asa vad eu ce mi s-a intamplat la Teliu. Din afara, probabil ca s-a vazut ca am scos mult fum. Ceea ce se potriveste perfect cu rubrica asta.

Fumurile lui Mitraşcă

Raliul Argesului – drumul spre iad e pavat cu intentii bune

2 Comments

Cu Norris am discutat de multa vreme posibilitatea sa vin la el, la Hatters, sa-l ajut cu una cu alta. Si pana la urma m-a convins. Am aterizat in mica lui “intreprindere” tocmai in momentul in care toata organizarea Raliului Argesului se incingea mai tare. Adica nici macar o luna pana la raliu. Norris mi-a spus “nu-ti fa griji, o sa gresesti, o sa te dai cu capul de o suta de chestii, o sa le descurcam pe toate. Dar o sa inveti multe”.

 

 

La momentul acesta, Raliul Argesului este anulat. Pozitiie fata de anulare se gasesc pe Facebook, pe Autorally, pe Motorsportnews, la B1TV, peste tot. Pilotii se intrec in a lauda brusca exigenta a FRAS fata de calitatea drumului iar “spectatorii profesionisti” injura. Nu conteaza pe cine injura, ei trebuie sa fie galagiosi. In fond, asta e menirea lor.

 

 

Fata de FRAS nu pot sa-mi exprim niciun fel de pozitie. Regulamentele se incalca si se respecta intr-o ciclicitate care ii prinde in ambele situatii pe aceeasi oameni. Adica acelasi organizator sau echipaj este cand cel pentru care se incalca regula, cand este  cel  dat exemplu de rigurozitate a aplicarii legii.

 

 

Stim cu totii ca nu calitatea unui proiect este cea de care depinde succesul acestuia ci oamenii pe care ii cunosti.  La  un nivel mai inalt, incepi sa cunosti pe toata lumea buna insa asta te pune intr-o intersectie foarte periculoasa a intereselor. La nivelul acesta, mult mai sus decat vreun FRAS, nu mai poti multumi pe toata lumea pentru ca pur si simplu nu mai poate exista ceva care sa fie pe placul tuturor. Sau pe placul “platformelor” tuturor. Si in acest sens daca deschizi un restaurant elegant intr-un cartier din Cucuietii de Deal toata lumea o sa te laude. Si o sa faci niste banuti. Dar daca vrei sa il deschizi intr-un oras mare, in centru, o sa calci pe batatura cuiva.  Si o sa te trezesti ca nu ti se aproba. Cum indraznesti tu sa arati ca poti sa faci lucrurile cum scrie la carte in zona lui cutarica?! Cutarica nu vrea sa deschizi tu acolo nimic. Nu pentru ca ii strici piata sau ceva. Pur si simplu nu ai voie sa ii unesti pe toti in jurul unui lucru bun. Pentru ca granzii trebuie sa pastreze macar aparentele unor pozitii combatante. Asa ca ti-o iei. Dar asta e doar un exemplu. Iar Raliul Argesului asta a vrut. Sa aduca la un loc pe toata lumea pentru un eveniment de mare succes. Si s-a facut ca uita de toate conflictele, animozitatile si interesele din jur. Si asta nu se iarta.

 

 

In final, pentru mine, experienta anularii Raliului Argesului mi-a adus aminte de regula psihologica cea mai importanta in motorsport. Aceea ca oricand trebuie sa fii pregatit ca totul se poate narui intr-o clipa. Nici intr-un alt sport abandonurile nu sunt la fel de multe si cazaturile la fel de spectaculoase. Acum esti la start, focusat pe un rezultat bun si cu o situatie satisfacatoare din toate punctele de vedere. Peste doua secunde este in decor, in afara concursului, naruit, cu toate prioritatile date peste cap.

 

 

Dar stati asa! Cum necum, toti cei din motorsport, indiferent de cat de groaznic au cazut la un moment dat, au revenit. Si Raliul Argesului va reveni… poate mai repede decat ne imaginam.

Fumurile lui Mitraşcă

In sfarsit!

1 Comment

M-a sunat Mihai. “Bai, ai vazut ca e un BMW diesel la Teliu? Stii ceva de el?”. Ma uit pe lista, vad BMW-ul. Mi se spune ca are peste 200 de cai dar dupa un timp omul spune ca are 175. Mai apare un diesel. Subaru Impreza diesel. Nu prea are cum sa mearga tare. E 4X4. Dar e si Andrei Cascaval. E raliist. Isi cunoaste masina. M-a batut anul trecut. Dar atunci a fost alta situatia. Acum sunt mai focusat. Dar iar n-am gume. Nu-i nici un bai, daca ma tin cele de pe masina ii bat pe toti.

 

 

Dar la A3 e si mai mare concurenta. Sunt noua. Vine un C2R2 Max. De cand zic ca vreau sa ma intrec cu un C2R2?! Sa vad cat e diferenta. Si Nicolae Ion vine cu Alfa cu cutie scurta. Sper sa scot un podium macar la A3. Pana acum mi-a mers bine. Nu ma pot gandi ca o sa raman pe prima pozitie la A3 la final de sezon dar podiumul este in target.

 

 

La 2 Roti Motrice situatia e si mai neverosimila. Pentru moment locul doi e mai mult urmare a unor abandonuri.  Nu ma gandesc deloc la clasamentul asta. Mi-as face sperante degeaba.

 

 

Dar mai e si promovarea. Am sustinere anul asta. Si trebuie sa fac si PR. Am vorbit sa vina cineva din presa sa scrie un articol dar inca nu mi-a dat raspuns. Ar trebui sa vorbesc pentru un combinezon, pentru o casca daca e sa-l iau in dreapta. Si oricum inca nu am facut rost de masina de strada pentru deplasare. De fapt de abia mi s-a confirmat platforma cu care va trebui sa mergem pe la Targoviste sa luam cortul. Fitza, dar trebuie. Si daca va fi soare, un cort chiar ajuta. Bineinteles ca iar am uitat sa-l sun din timp pe Raducioiu sa-mi aduca scaunele si aditivii de la Timisoara. E a treia oara cand las pe ultimul moment si cand il sun, el e pe drum.

 

 

Mi-e frica totusi ca nu o sa ma tina gumele.  Dar cazarea? Am facut rezervare dar inca nu stiu cine vine. M-au sunat cativa prieteni sa-mi spuna ca pot sa ma duc sa stau unde stau ei. Am refuzat. O sa regret. Habar nu am.

 

 

Totusi e mai bine ca in anii trecuti. Nu sunt atat de stresat ca sunt pe ultima suta de metri dar am o neliniste. Ca exact ca si anul trecut, tocmai cand trebuie sa arat ce pot sa fac cu dieseul meu o sa fac o cursa mediocra. La naiba!

 

 

Cam asta sunt gandurile unuia care piloteaza un SEAT Ibiza TDI in CNVC. La prima mana. Mai adanc, in suflet, probabil ca sunt foarte ingrijorat. Si mai adanc nu am acces. Ceva imi spune ca acolo se dau adevaratele lupte pentru deciziile importante. Acelea care fac diferenta intre fricosi si curajosi.  Nu in curse. In viata.

Fumurile lui Mitraşcă

Leii in cusca

8 Comments

Instinctul de conservare este probabil cel mai folositor software pe care il avem.  Mergi ca nebunul pe proba, te dai jos din masina si spui “Am mers plin acolo”. Dar te uiti pe filmare si vezi ca ai luat piciorul de pe acceleratie. De fapt tu il tineai acolo, apasat, dar instictul a fost mai puternic si a refacut comanda. La fel e si cand vrei sa te arunci in cap in bazin de la 10 metri inaltime. Te cacai zece minute si pana la urma bagi o “bomba”. Si tot la fel ar trebui sa fie si cand injuri un alt sofer care iti taie calea. Si ii arati semnul victoriei injumatatit. Dar atunci prostia ta e mai mare ca instinctul de conservare si dupa ani buni in care ti-ai perfectionat atitudinea de mare dobitoc se intampla inevitabilul. Se dau jos trei handralai din masina, te scot prin geam si iti dau o mama de bataie sora cu moartea. Ti-ai meritat-o. Daca ascultai de instictul de conservare, erai binemersi.

Povesti despre cum s-au schimbat pilotii dupa un accident major am tot auzit. Din pacate am auzit mai mult pareri ale soferilot de strada. Cum ca Porcisteanu a nebun, si el chiar daca ar face-o muci tot la fel de tare ar merge si dupa aceea. Ca Edwin Keleti s-a pleostit dupa accidentul de la Campulung. Ca Raikkonen e si el sarit de pe fix dar oricum nu are stresul banilor. Ideea e ca se vorbeste foarte mult de instinctul de conservare sau de frica unor zone in care poti sa cazi in rapa sau sa te lovesti la viteze mari de pomi sau capeti de pod. Pilotii insa nu sunt atat de ingroziti de accidente care sa le pericliteze viata. Sunt doar corecti si atenti cu posibile astfel de zone…  Din ce am vazut eu.

 

Sincer, din putina mea experienta, pot sa spun ca nu m-am lovit de nicio frica pentru sanatatea mea ci doar ca pocnesc masina. Pe de alta parte s-ar putea ca ea, frica, sa fie acolo fara ca eu sa-mi dau seama. Ceea ce pot sa spun sigur e ca din fata televiorului sau de pe marginea probei se vede cu totul altfel ce face pilotul fata de ce este in sufletul lui.

 

Cand mi s-a spus ca s-a vazut clar ca m-am enervat si ca am mai umblat la masina de am mers ca nebunul atunci am fost mai linistit in cusca mea. Si masina era aceeasi. La fel e si cu adrenalina. Toata lumea, dar absolut toata lumea imi spune despre adrenalina de care ma bucur eu cand concurez. Ca ei inteleg cat de misto e sa-ti “descarci” adrenalina in felul asta si multe altele despre subiectul asta. Doar eu stau ca prostul si ma minunez ca nu e deloc asa.  E mult mai putina adrenalina, mult mai putina nebunie decat spun cei de pe margine. Eu unul ma duc la curse pentru competitie, pentru sport, pentru exclusivitate. Nu pentru adrenalina. Ma duc pentru ca cele mai multe lucruri din afara masinii de concurs ma fac sa ma simt ca un leu in cusca. Iar acolo, intre barile din jurul meu, in scaunul in care nu pot sa ma misc nici un centimetru, ma simt liber. Liber sa iau deciziile cele mai instinctive.

 

Credit foto: Mircea Rosca

Fumurile lui Mitraşcă

Maidanezi cu aere de rottweiler

6 Comments

Inainte sa incep eu cursele, cel mai bun prieten al meu, Oliver, incepuse sa-si pregateasca o masina de coasta super puternica. Un Audi A4 de peste 500 de cai. Responsabili erau niste baieti cu numele de DogTuning. Creierul DogTuning era un mare povestitor care te invartea din vorbe in asa fel incat puteai sa juri ca omul stie mai multe ca Tommi Makinen. Ei bine, nu stia!

 

Si tot sezonul 2009 s-au cacait ei sa vina la o coasta. Masina trebuia sa se bata sus… inspre Onoriu. Eu am luat Ibiza mea lovita si reparata de pe la raliuri si am inceput ca un inconstient direct pe proba sa o incerc. Filosofii de la DogTuning au zis “Nu! Noi nu il lasam pe Oli sa mearga la coasta inainte sa facem sute si sute de kilometri de teste”. Da, asa zice manualul. Eu insa trageam de ei:“ Lasati testele si haideti la coasta! O testati acolo”. Ei nu si nu. O puneau pe platforma si mergeau in Ungaria pe circuit si testau cateva ore incontinuu.

 

Si veneau de acolo incantati ca au facut mai multi kilometri in regim de concurs decat o sa fac eu vreodata in campionatul de coasta. Si cum au impins de la spate un Lancer de raliu fara sa aiba slick-uri. Si cum au mega giga de date in laptop. Etc etc.

 

Dar a venit si fatidicul debut al masinii in cursele oficiale din Romania. La Resita. Si cum au ajuns ei cu Audi-ul in parcul de service au navalit toti pe ei. Heinz Goellner, Hepo, Spuderka, toti. Maaaaaama ce masina! Al patrulea Audi. Si ce suspensie, ce motor! Tuna ca o mitraliera.

 

Si surpriza! Oliver si-a luat-o in cel mai dur mod posibil. L-au batut toti care au avut cat de cat o masina. Inclusiv eu. Nu vreau sa va faceti o impresie gresita. Oli e un pilot excelent. Stiu ce poate pentru ca m-am dat in dreapta lui si in plus, mult din ce stiu eu m-a invatat chiar el. Dar toata pragatirea aceea pe circuit, toate aerele de mare preparator din sanul DogTuning nu au fost decat un mare bull shit.

 

Mica istorioara e relevanta in mai multe sensuri. O data, cel mai bun test il faci tot pe proba, atunci cand esti concentrat la maximum. Cand ai adversari care fac timpi adevarati. In al doilea rand, nu orice tampitel care a surubarit la un moment dat la un Subaru Impreza e in stare sa construiasca o masina de curse de la zero. Si nu in ultimul rand,  una e circuitul unde iesi pe pietris, vine tractorul si te scoate si alta e coasta unde pomii si parapetii sunt langa tine.

 

E pacat ca toate acest greseli le-a facut Oliver si acum nu mai are acea dorinta flamanda sa participe la coasta. Cred si eu. Dupa mai mult de 50.000 de euro aruncati pe geam mi-ar cam pieri cheful si mie. Asta era o alta invatatura. Nu iti fa masina tare de la inceput! Ia-o mai usor! Rupe-i fasul la o masina de 180 de cai pana nu mai poti scoate nimic din ea. Si dupa aceea ia-ti o Mitsuba. Sa poti sa stai la taclale de la egal la egal cu Iliescu, Giculetz ( stim cine e, nu?), Andronic etc. Desi pare greu de crezut, nici ei nu s-au nascut in Lancer-uri “full Gaetmo”. 

Fumurile lui Mitraşcă

Codrii Cosmanului

3 Comments

Daca v-ati uitat la etapele de WTCC de la Hungaroring, ati vazut entuziasmul maghiarilor pentru Michelisz. De fiecare data cand trecea pe langa tribune, acestea explodau Ti se facea pielea de gaina.

 

 

Michelisz e un pilot maghiar care a pornit tarziu in curse. A ajuns si el cumva in Cupa SEAT Leon Europeana si a castigat-o. Apoi a debutat in WTCC si a impresionat imediat. Iar ca sa puna lucrurile la punct  a si castigat o etapa. In fata lui Tarquini. Maghiarii pur si simplu il adora. Au adus WTCC-ul in Ungaria pentru el. Mai precis el a facut ca Hungaroring sa fie plin si sa fie ales inlocuitorul etapelor din Maroc.

 

 

Cand urmaream cu sufletul la gura darzenia lui Tarquini, tenacitatea lui Villa si ghinionul lui Dahlgren din Ungaria, nu am putut sa nu ma gandesc cum ar fi sa avem si noi un pilot pe care sa-l aclamam la scena deschisa intr-o etapa de mondial. L-am avut pe Keleti in Spania si nu ne-a facut de rusine. L-am avut pe Claudiu David in mai multe randuri si ne-a adus si mai mari satisfactii. Il avem pe Marinescu in F2 si e in plutonul fruntas.

 

 

Dar cum ar fi sa avem o etapa de WRC sau de IRC la noi in tara?! Sa urlam ca nebunii cand trece pe langa noi, conationalul nostru? Sa ne adunam cu miile in fata podiumului pe care urmeaza sa urce chiar el. Ar fi bestial. Chestia misto e ca avem un Michelisz al nostru. Il cheama Vlad Cosma. Inutil sa va spun ce a facut in etapa de IRC din weekendul asta. Despre cum a ajuns Vlad dintr-un spectator pasionat intr-un pilot care-si bate idolul cu o masina de doua ori mai slaba, ar trebui sa va spuna el. Eu stiu un singur lucru. De mult nu am fost atat de bucuros pentru o performanta a unui roman intr-o cursa internationala.

 

 

Va rog, un “val mexican” pentru Vlad!

Fumurile lui Mitraşcă

Mikko, nu dispera, ma retrag in curand

1 Comment

Asta ar trebui sa ii spuna Loeb lui Hirvonen. Cei sase ani diferenta ar trebui sa-l aduca pe finlandez in situatia de a concura la un moment dat in absenta multiplului campion. Sincer, eu m-am plictisit de cate ori am auzit ca Hirvonen e praf, ca nu mai merge, ca e vai de capul lui. Asa cum am auzit de Coulthard, Irvine sau Fisichela. Bine, cu Fisichela s-ar putea sa fie adevarat desi nu imi permit sa zic sus si tare ca omul a fost mediocru. Unul care nici macar nu stie sa franeze cu stangul in cursa nu are acest drept. Iar cursele de coasta la care particip cu greu imi dau dreptul sa emit judecati la nivelul Formulei 1.

 

 

Parerea mea este ca Hirvonen este un pilot excelent. Ghinionul lui este Loeb. Daca nu ar fi fost acesta, Hirvonen era el multiplu campion mondial. Si atunci multi din fanii lui Loeb ar fi fost fanii lui Hirvonen. Stim cu totii de acest curent al “pupincurismului”. Ne-a vorbit Razvan Codorean ultima data despre el.

 

 

E adevarat ca Latvala e mai rapid ca Hirvonen. Ca Ogier castiga mai des, ca Solberg e in primele doua zile in fata lui. Dar nu stiu cum se face ca la sfarsit, Hirvonen tot pe doi e. Si nu prea scapa sa mai puncteze si in Power Stage.  Loeb e marele campion, Ogier este speranta viitorului, Latvala e mai rapid decat toti, Solberg are ghinioane dar de Hirvonen nu se intereseaza nimeni. El e condamnat sa se lupte fara glorie.

 

 

In primele sase curse, de cinci ori a fost batut de Loeb. Si mai poate sa o tina tot asa inca vreo cinci raliuri, in urma adversarului sau direct. Dar totul se poate intoarce intr-o clipa. Si din cel care nu isi gaseste ritmul sa devina cel care speculezeaza o eroare a lui Loeb si iese campion.  Chiar nu mi-ar displacea.

 

 

Pentru ca pe Hirvonen il aud cel mai des declarand cu sinceritate ca merge cat poate de tare dar nu intelege de ce nu se poate tine dupa cei din fata. Si mie imi place sinceritatea de o mie de ori mai mult  decat declaratiile oficiale … de marketing. Voua nu?